Medicii din Kiev i-au acoperit pe copiii de pe mesele de operație cu propriile corpuri pentru a-i feri de fragmentele rachetelor rusești

Pe data de 8 iulie, Rusia a lansat 38 de rachete de diferite tipuri asupra Ucrainei, a declarat Mîkola Oleșciuk, comandantul Forțelor Aeriene Ucrainene. Din cauza complexității și amplorii atacului, n-a fost posibilă doborârea tuturor rachetelor.

Au fost atacate orașele Kiev, Dnipro, Krivîi Rih, Slaviansk și Kramatorsk. Cel puțin 40 de persoane au murit, iar sute au fost rănite. Cei mai mulți morți s-au înregistrat la Kiev – 31 de persoane, dintre care două se aflau la „Ohmatdit”, cel mai mare spital pentru copii din Ucraina, unde sunt tratați copiii ce suferă de boli oncologice și boli rare. Racheta a lovit spitalul în care se aflau 670 de copii. În momentul atacului, trei copii se aflau pe mesele de operație. Medicii și asistentele i-au acoperit pe copii cu propriile corpuri, protejându-i de cioburile de sticlă și beton. Acesta nu a fost singurul atac asupra unităților medicale din Kiev în acea zi. Resturi de la o rachetă doborâtă au căzut pe o clădire care adăpostea o maternitate privată și o policlinică. Cel puțin nouă persoane aflate acolo au fost ucise. Au fost lovite și blocuri cu apartamente, clădiri de birouri și instalații industriale. Peste tot au fost morți și răniți.

Pe teren s-au deplasat ziariștii de la The Reckoning Project, care documentează de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina crimele de război, în special atacurile asupra instituțiilor medicale.

Alarma în Ucraina a sunat la zece și jumătate dimineața, la începutul zilei de lucru. Deși forțele ucrainene de apărare aeriană au reușit să doboare majoritatea celor 38 de rachete, în capitală, rachetele au lovit o clădire cu mai multe etaje, clădirea administrativă a unei fabrici, o maternitate privată, o policlinică și cel mai mare spital pentru copii din Ucraina –  „Ohmatdit”, care este situat în centrul capitalei ucrainene și este specializat în tratarea bolilor  grave la copii.

______

În acest spital sunt tratați copiii ce suferă de boli oncologice, genetice și neurologice, sunt salvați copiii ce au complicații după boli infecțioase. Tot acolo, există un centru pentru boli rare. Și transplanturile de măduvă osoasă sunt efectuate în acest spital. După începutul invaziei rusești, copiii din întreaga țară au fost aduși la Ohmatdit cu cele mai complicate răni și amputații.

Denumirea „Ohmatdit” din limba ucraineană înseamnă „protecția mamei și a copilului”. Nu există părinți în Ucraina care să nu știe despre acest spital. Le este frică să intre în el, dar se străduiesc să ajungă acolo atunci când viața copilului lor se transformă într-o luptă continuă pentru fiecare clipă. Ohmatdit

 pentru ucraineni este ultima speranță pentru salvarea unui copil.

În fiecare zi, în acest spital sunt tratați mai mult de 600 de copii. Spitalul are zece clădiri, dotate cu cele mai moderne echipamente din țară. De foarte multe ori, chirurgii operează copii în timpul raidurilor aeriene și al bombardamentelor, pentru că nu pot să amâne operațiile. Pe 8 iulie, o rachetă rusească a lovit una dintre clădirile spitalului chiar în timp ce se efectuau astfel de intervenții chirurgicale.

Asistenta chirurgicală pe nume Irina spune că pregătea un bebeluș de 8 luni pentru operație la inimă. În timpul exploziei, chirurgul s-a repezit la copil și l-a acoperit cu propriul corp, salvându-l de fragmentele de sticlă și beton. În celelalte săli de operație, intervențiile chirurgicale erau deja în desfășurare, iar copiii zăceau având cutiile toracice deschise. Medicii i-au acoperit și pe ei cu propriile corpuri.

Copiii din secția de terapie intensivă au fost salvați doar datorită faptului că au fost scoși la timp pe coridor și „adăpostiți în spatele a doi pereți”. Aceasta este măsura de protecție care a fost introdusă în Ucraina: în timpul unui raid aerian, între persoană și stradă trebuie să fie cel puțin doi pereți, care să o protejeze de schije și undele de șoc.

Asistenta șefă a unității de terapie intensivă, Inna Bondarenko, spune că este aproape imposibil să duci copiii din departamentul ei în adăpost. Ei respiră doar cu ajutorul aparatelor de oxigen și nu se mișcă. Copiii sunt într-o stare atât de gravă, încât părinții lor sunt alături de ei tot timpul.

Când toată lumea s-a ascuns pe coridor, Inna Bondarenko a fugit în biroul ei, deoarece uitase ceva, nu-și amintește ce. În acel moment s-a produs explozia. Asistenta a fost aruncată în perete, peste ea au căzut cioburi de sticlă și a fost tăiată pe mâini și pe față. Inna s-a târât până la ușă în genunchi, a încercat să se ridice, dar avea amețeli. În timpul exploziei, clădirea și toți cei care se aflau în ea parcă s-au desprins de pământ, spune asistenta. Când vorbește despre cele trăite, plânge. Este îmbrățișată de colega ei, Anna Isaeva, șefa secției de terapie intensivă.

Femeile își amintesc că, într-o clipă, toate ferestrele din clădire s-au spart, ușile au zburat, iar tavanul suspendat a început să cadă. Unda de șoc a fost atât de puternică, încât echipamentele medicale grele au fost aruncate din saloane pe coridoare.

În primele clipe, copiii și adulții au înțepenit de groază, își amintește Inna Bondarenko. Adulții i-au îmbrățișat cu toată puterea pe copiii care plângeau. Când a trecut primul șoc, oamenii au început să fugă în stradă. Nimeni nu a înțeles în ce loc s-a produs explozia.

Sticla spartă trosnea sub picioare. Peste tot erau cutii cu medicamente și desene ale copiilor. În videoclipurile care au fost filmate de medici în primele minute după explozie se vede cum curtea spitalului s-a umplut de fum și praf, de mici bucăți de folie multicoloră – cu ea au fost acoperite ferestrele unei clădiri a acestuia. Când s-au spart geamurile, pelicula s-a rupt în milioane de bucăți și a căzut ca zăpada peste oamenii aflați în stradă, care se îmbrățișau și plângeau. Toată lumea se uita spre clădirea de toxicologie, unde copiilor li se făcea dializă. Clădirea cu două etaje se prăbușise pe jumătate. Deasupra ruinelor se ridicau  fum, praf și flăcări.

Medicii și asistentele au fost primii care au venit în fugă pentru a curăța dărâmăturile. Mulți dintre ei aveau halatele însângerate. Mâinile le erau tăiate.

Molozul format îngreuna apropierea de acele dărâmături. Fumul irita ochii. Un lanț uman s-a format instantaneu și oamenii transmiteau cărămizile unul altuia. Pietrele fierbinți le frigeau mâinile. Nimeni nu știa dacă sub dărâmături rămăseseră copii.

Unul dintre medici a scris un mesaj pe rețelele de socializare: „Sunt în viață, am nevoie de ajutor pentru a curăța dărâmăturile.” În acel moment, locuitorii cartierelor învecinate alergau deja spre spitalul de copii. Oamenii aduceau cu ei apă. Unii au început să curețe dărâmăturile, alții au intrat în secțiile distruse ale spitalului și cărau copiii în brațe.

La spital au început să ajungă ambulanțe din tot Kievul. Sunetul sirenelor nu se oprea. Copiii mici, înfășurați în cearșafuri și cu pungi de oxigen, erau urcați în ambulanțe.

Sub clădirea distrusă a spitalului ședeau în lanț copiii ce aveau capurile chele de la chimioterapie. Erau în scaune cu rotile și se sprijineau de adulți, care-i îmbrățișau și țineau perfuziile în mâini.

Treptat, curtea spitalului s-a umplut cu sute de oameni – salvatori, polițiști, militari și locuitori ai Kievului. Curtea era plină cu sticle de apă. La Kiev era foarte cald și lângă o clădire înfierbântată, în fum și praf, lumea nu putea să-și potolească setea.

Salvatorii stingeau cu furtunurile clădirea incendiată, dar edificiul continua să ardă. În jurul orei unu după-amiază, la Kiev a sunat din nou alarma aeriană, dar operațiunea de salvare nu s-a oprit. Oamenii au intrat în clădirile avariate pentru a îndepărta dărâmăturile. La fiecare etaj au lucrat cel puțin câte două sute de voluntari. Au strâns sticlele cu lopețile, cu măturile  și au tăiat cu polizoarele ușile blocate. Sute de saci cu gunoi au fost trecuți de-a lungul unui lanț uman din mână-n mână – de la etajul șase până-n stradă. Pentru ca voluntarii să nu inhaleze praful, asistentele le-au distribuit măști medicale și aparate respiratorii. Mulți s-au simțit rău din cauza sufocării și au fost scoși la aer curat. Medicii căutau echipamentele medicale întregi și le duceau în locuri sigure.

La aproximativ cinci ore după atac, clădirea de terapie intensivă a fost curățată. Într-una dintre camere, care nu a fost grav avariată, o asistentă i-a administrat unui copil o perfuzie. El și cu mama lui nu fuseseră încă duși la alt spital, iar tratamentul nu putea fi întrerupt.

După ce au curățat o clădire, voluntarii au trecut la alta. Și așa pe rând. Explozia a afectat 5 clădiri din 10. În curtea spitalului erau saci cu gunoi peste tot. Bărbații îi aruncau în camioane pentru a elibera spațiul.

Erau foarte mulți oameni dispuși să ajute. De aceea, poliția a îngrădit accesul în spital. Traficul din jurul spitalului s-a oprit. Oamenii transportau în masă apă, alimente și medicamente. În oraș circulau zvonuri că sub dărâmături au rămas copii și medici.

Clădirea distrusă încă fumega, deși trecuseră șase ore de la explozie. O placă mare de beton nu permitea curățarea molozului. A fost adusă o macara pentru a o scoate.

Pe la ora nouă seara, după o operațiune de salvare de 10 ore, Viktor Liașko, ministrul Sănătății al Ucrainei, a spus la intrarea în Ohmatdit că din cauza atacului cu rachete, 50 de persoane din spital au fost rănite, iar două persoane adulte au fost ucise. Una dintre ele era doctorița  Svetlana Lukianciuk, în vârstă de 30 de ani. A lucrat nefrologă pediatră. A fost prima ei zi de lucru după concediu. A doua persoană decedată este ruda unui pacient. Niciun copil nu a murit în spital, dar șapte au fost răniți. Cel mai mic dintre ei are 2,5 ani. Starea copiilor răniți este satisfăcătoare.

670 de pacienți din spital au fost evacuați în alte spitale din Kiev. După bombardare, Ohmatdit nu mai poate funcționa, de aceea, guvernul ucrainean caută locuri unde medicii ar putea relua tratarea copiilor. Cu toate acestea, unele dintre echipamentele medicale nu pot fi transportate și nu există alternativă în țară. Medicii evaluează ce echipamente medicale au fost distruse. Intervențiile chirurgicale planificate au fost oprite, inclusiv zeci de operații pentru care copiii se pregătiseră timp de șase luni. Este dificil să fie realizate în alte instituții medicale.

_______

În timp ce eforturile de salvare la Ohmatdit au continuat, două instituții medicale private au fost avariate în timpul unui alt atac rusesc în altă zonă a Kievului. Forțele de apărare aeriană au fost nevoite să doboare o rachetă lansată de ruși chiar deasupra orașului și, cel mai probabil, fragmente din ea au căzut pe clădirea care adăpostește două spitale. Centrul medical a fost parțial distrus. La unul dintre etaje se afla un ambulatoriu de tip familial în care se prestau servicii atât pentru adulți, cât și pentru copii, se făcea masaj femeilor însărcinate. Nouă persoane au murit, inclusiv angajați ai unor companii ale căror birouri se aflau tot în acea clădire.

„Am văzut personal trupul unei fetițe. Mi s-a părut că avea o programare la spital. Ea zăcea acolo și nu respira”, a relatat Alexandr Kariakin, care lucra într-un birou din apropiere. El a supraviețuit, dar doi colegi de-ai lui au murit.

The Reckoning Project documentează atacurile asupra unităților medicale din Ucraina, începând cu incidentul din 9 martie 2022 de la Mariupol, un important oraș din sudul Ucrainei în care la acea vreme se desfășurau lupte, când aeronavele rusești au lovit o maternitate. În urma atacului, cel puțin 33 de persoane au fost rănite, iar trei au murit direct în maternitate. Printre cei morți a fost o femeie însărcinată și copilul ei nenăscut. Secția de maternitate făcea parte atunci din Spitalul Central nr. 3 „Sănătatea mamei și a copilului”, recent renovat, care oferea o gamă largă de servicii medicale pentru întreaga zonă de sud a regiunii Donețk.

Înainte de război, aici aveau loc de la 18 până la 20 de nașteri săptămânal, a declarat anterior pentru The Reckoning Project Liudmila Mihailenko, directoarea interimară a spitalului. În timpul războiului, numărul nașterilor din departament, care era singurul rămas în zonă, a crescut semnificativ. În Mariupol era imposibil să te deplasezi din cauza intensificării atacurilor. Unele spitale erau prea departe, în timp ce altele au fost distruse sau avariate.

În ziua atacului aerian, în spital se aflau 37 de femei însărcinate și 20 de copii născuți prematur. Personalul medical a încercat să mute cât mai multe femei pe coridoare. „Când am ajuns la maternitate, eram convinsă că sunt în siguranță. Nimeni cu mintea trează nu ar bombarda o maternitate. Este la fel ca bombardarea unei biserici, nu-i așa?” – a spus mai târziu Anastasia Poddubnaia, una dintre supraviețuitoare. Ea și fiul ei, care s-a născut la două săptămâni după atacul aerian, au reușit să plece din Mariupol.

În conformitate cu dreptul internațional umanitar, spitalele și clinicile nu pot fi ținta unui atac. Sunt recunoscute drept bunuri civile cu protecție specială. Articolul 8 din Statutul Curții Penale Internaționale prevede că atacul deliberat asupra spitalelor și locurilor în care sunt concentrați bolnavii și răniții se consideră crimă de război.

Un șir de organizații internaționale și pentru drepturile omului,  inclusiv eyeWitness to Atrocities (eyeWitness), Insecurity Insight, Media Initiative for Human Rights (MIHR), Physicians for Human Rights (PHR) și Ukrainian Healthcare Center (UHC), au creat o hartă a atacurilor https://www.attacksonhealthukraine.org asupra unităților medicale ucrainene de la începutul invaziei pe scară largă din februarie 2022. În aprilie 2024 au înregistrat 1442 de atacuri asupra unităților medicale. În 742 de cazuri, spitalele și clinicile au fost avariate, în timp ce 210 lucrători medicali au fost uciși.

Ucraina nu este prima țară care s-a confruntat cu astfel de tactici de război. În octombrie 1999, rachetele rusești au lovit o maternitate din Groznîi, ucigând cel puțin 30 de persoane, inclusiv femei și copii nou-născuți, a raportat la acea vreme agenția de știri AP. Groznîi a fost complet distrus, la fel ca și Mariupolul. În 2016, atacurile aeriene ruse din Alep au distrus aproape toate spitalele din Siria.

În toate regiunile Ucrainei, Rusia atacă centralele electrice, stațiile de termoficare și de alimentare cu apă. Populația poate supraviețui fără acces la electricitate, încălzire și apă. Dar este imposibil să trăiești în orașe fără spitale.

Bombardarea celui mai mare spital de copii din Ucraina, unde erau tratați cei mai vulnerabili copii și care era un simbol al speranței și al mântuirii pentru părinții din toată țara, a avut scopul de a lovi în moralul oamenilor. Cu toate acestea, modul în care întreg Kievul a venit în ajutorul spitalului de copii sugerează că acest plan a eșuat. Peste două mii de oameni au curățat molozul la Ohmatdit, iar în primele zece ore, pe conturile spitalului au fost acumulate 2,5 milioane de dolari.

Redactare și adaptare în limba română: Olga BULAT