IT manager în Cehia: povestea Anei Chetrari

Astăzi, lucrează pentru Microsoft, au fost însă vremuri când era nevoită să facă economii până și pentru mâncare… Interlocutoarea noastră de acum se numește Ana Chetrari și este o tânără din Soroca, care acum activează în calitate de IT manager. 

Povestea ei nu poate să nu impresioneze atât prin contrastele sale, cât și prin exemplele motivaționale pe care le oferă, mai ales pentru tinerii care încă stau pe gânduri despre ce și cum să facă mai departe – dacă merită riscul să investească în studii într-o țară ca Cehia, cu ce se pot „solda” astfel de riscuri, ce eforturi presupun și cu ce se pot încununa acestea.

— Ce te-a motivat să vii în Cehia?

— În Cehia am venit la studii, dar și pentru că anume aici lucrau părinții mei, deja de mai mulți ani. În clasa a 12-a, am aplicat la mai multe universități de peste hotare. Am fost acceptată la câteva, dar nu am obținut nicăieri bursă completă. În Cehia, contractul era mai ieftin și totodată puteam beneficia de o reducere, pentru că aveam note mari la liceu.

Dar chiar și așa, semnarea unui contract de studii în Cehia a însemnat un anumit risc pentru părinții mei, pentru că ratele lunare erau mult peste venitul lor discret. De altfel, le sunt foarte recunoscătoare pentru că și-au asumat acest risc, asigurându-mi un viitor mai bun. Am avut momente când, pentru a reuși cu plățile, am luat credite de la bancă sau când număram zilele până la următorul salariu al părinților, pentru că pur și simplu nu aveam mâncare îndeajuns. Dar, din anul doi de facultate, am început să lucrez și eu, astfel încât deja în anul trei și patru de studii îmi plăteam eu însămi contractul. Dacă aș fi avut o studenție fără griji, probabil, nu mai reușeam eu să obțin atât de devreme nici experiență, nici independență financiară.

— Din CV-ul tău am dedus că ai făcut și studii la New York. Cum ți s-a părut America?

— De fapt, am făcut studiile la University of New York în Prague, care este în parteneriat cu Empire State College din New York. Respectiv, la finalul celor patru ani de studii, absolvenții obțin două diplome: una europeană și una americană. Studiile însă s-au desfăşurat la Praga.

— De ce ai ales anume Cehia? Ai mai locuit și în alte țări?

— Nu. Mi-am dorit, poate, să ajung și pe la Amsterdam, Olanda, căci îmi place enorm arhitectura și atmosfera orașului, sau Sillicon Valley, SUA, care este considerat epicentrul industriei IT, dar toate acestea au rămas în trecut.

Am hotărât, împreună cu logodnicul meu, să investim într-o locuință la Praga. Motive ar fi mai multe: părinții logodnicului meu locuiesc în Slovacia și așa îi putem vizita destul de des; orașul se află în chiar centrul Europei, la numai câteva ore distantă de alte orașe frumoase și locuri pitorești; prețurile la produse și servicii nu sunt la fel de mari ca în alte orașe europene, iar asta ne permite să ducem un trai confortabil și să facem și economii; putem beneficia de condiții bune pentru întemeierea unei familii – concediul de maternitate poate dura până la 2-3 de ani, timp în care ţi se plăteşte o parte din salariu.

— Ai o profesie în domeniul IT. Ce faci exact la ora actuală?

— La ora actuală, sunt product manager la Microsoft Teams, iar „produsul” la care lucrez sunt așa-zisele „video conferințe” – un software folosit intens azi de companii, școli și instituții din toată lumea. De când a început pandemia, ceea ce facem a devenit mai actual ca niciodată, întrucât multe scenarii de lucru și întâlniri fizice au trecut în lumea virtuală.

— Cum ai înțeles că vrei să urmezi anume această profesie? A fost o decizie ușoară?

— Am dat întâmplător peste această profesie. Nici nu știam că există. În anii de studenție, fiind aici, la Praga, m-am alăturat unui start-up, unde aveam funcţia de tester pentru programul pe care îl dezvoltau și, după ceva timp, am trecut la poziţia de junior product manager. Probabil, dacă mi-ai fi pus aceeași întrebare anul trecut, aș fi răspuns că nu sunt sigură că voi continua să fac această muncă. Pe atunci îmi doream să explorez alte direcții. Dar, cu cât mai bună devin în profesia actuală, cu atât mai mult îmi place. Nu sunt unul dintre oamenii care au știut dintotdeauna ce vor să devină. Am trecut printr-un proces treptat de „descoperire personală”.

Acum îmi doresc să rămân pe acest drum, datorită mai multor avantaje pe care mi le oferă acest job, printre care autonomia – deoarece nu îmi dictează nimeni cum ori în ce ordine să-mi institui sarcinile, atâta timp cât scopurile echipei sunt atinse; varietatea – întrucât nici o zi nu se aseamănă cu cealaltă, dacă ne referim la sarcinile pe care le am de făcut, deoarece construim funcționalități noi în fiecare trimestru și nimic nu e repetitiv; impactul – căci funcționalitățile pe care le creăm și lansăm împreună cu echipa noastră sunt folosite de milioane de oameni; stimulul intelectual – pentru că învăț câte ceva nou în fiecare săptămână, prin experiențele pe care le trăiesc la lucru ori prin problemele pe care le avem de rezolvat; salariul – care îmi permite un trai confortabil.

— Ce sfat le-ai da celor care nu pot decide ce profesie să urmeze?

— Să înceapă să lucreze deja din anii de studenție și să încerce mai multe domenii, căci dacă nu vor găsi imediat exact ceea ce le place, cel puțin vor înțelege ceea ce nu le place. Să citească cărți și bloguri despre cum să-ţi alegi o profesie. Să studieze cu atenție piața muncii și să urmărească statisticile oficiale cu privire la cele mai solicitate și bine plătite locuri de muncă.

— Ce îți place să faci în timpul liber?

— Îmi plac mult drumețiile în natură. În general, îmi place să-mi aprofundez cunoștințele despre subiectele care mă interesează. La momentul de față, de exemplu, mă preocupă probleme ce țin de alimentația corectă; finanțele personale; modul de viață sustenabil; pregătirea de maternitate, dar și multe altele.

— Dacă ai putea schimba ceva anume în Moldova, pentru ce schimbări ai opta?

— Aș opta pentru introducerea obligatorie în educația școlară a unor obiecte care sunt atât de necesare în viată: alimentația corectă; inteligența emoțională; gândirea critică și formarea propriei opinii (o problemă atât de actuală astăzi, în era Internetului și a proliferării fake news); nevoia implicării civice și multe alte chestii. Toate acestea nu se predau în scoală (sunt ignorate sau sunt abordate inadecvat), iar de multe ori, nici părinții nu știu să le explice prea bine copiilor.

— Ce îți place cel mai mult în Cehia?

— Îmi place mult transportul public de aici. E foarte bine pus la punct. Te poți lipsi cu ușurință de automobil, fără ca asta să-ți creeze mare disconfort.

— În timpul pandemiei, ce metode ai folosit pentru a-ți menține echilibrul emoțional și fizic?

— Am noroc că locuiesc lângă o pădure. Plimbările în aer liber sunt una din ocupațiile de fiecare zi. De fapt, nu mi-am propus neapărat să reușesc mai multe lucruri doar pentru că lucrez de acasă.

— Cunoști alți moldoveni în Cehia? Cum comunicați?

— Da, am o colegă software engineer la Microsoft, care e și ea din Moldova. Evident, comunicăm în română când ne vedem ori când lucrăm împreună la vreun proiect. De fapt, am mai avut colegi moldoveni și la lucru, și la universitate.

— Pleci des în vizită în Moldova?

— Înainte de pandemie, vizitam Moldova cel puțin o dată pe an.

— Faci voluntariat sau ți-ai dori să faci ceva anume în acest sens?

— În perioada studiilor la liceu, făceam activ voluntariat. Am fost consilier local de tineret și ne ocupam de diverse probleme și inițiative locale pentru orașul în care trăiam. De atunci însă nu m-am prea ocupat de nimic. Aș dori să mă implic, poate, în acțiunile de salubritate organizate de Trash Hero Prague.

— Dacă ar fi să ne imaginăm o călătorie în timp, peste 40 de ani, ce crezi că le-ar lipsi oamenilor atunci?

— Dacă nu ne vom opri să distrugem propria noastră planetă în ritmul în care o facem acum, cred că peste 40 de ani oamenilor le vor lipsi, cel puțin, multitudinea de peisaje naturale de care încă ne mai bucurăm în prezent.

Diana Benea, Victoria Donu, moldoveni.cz/Facebook