Interzicerea telefoanelor mobile în școli: efectele asupra performanței școlare, sănătății mintale și abilităților non-cognitive
Ministerul Educației și Cercetării din R. Moldova a anunțat recent o nouă politică de interzicere a utilizării telefoanelor mobile în timpul orelor de curs, care va intra în vigoare în decembrie 2024. Ministrul Educației, Dan Perciun, a declarat că această măsură își propune să asigure că elevii se concentrează exclusiv pe conținutul academic în timpul lecțiilor.
Centrul Analitic Independent, Expert-Grup prezintă într-un studiu efectele acestei măsuri.
În ultimii ani, dezbaterea privind telefoanele mobile în școli a devenit tot mai intensă, cu educatori și părinți tot mai preocupați de impactul accesului la smartphone-uri asupra performanței școlare, sănătății mintale, dezvoltării cognitive și a abilităților non-cognitive ale elevilor, precum autocontrolul și abilitățile sociale (Rahali et al., 2024). În UE, majoritatea țărilor au implementat politici de limitare sau interzicere a telefoanelor mobile în timpul orelor de școală. La nivel global, aproximativ una din șapte țări a introdus recent politici de restricționare sau interzicere a accesului la smartphone-uri în școli, iar alte țări discută activ politici similare (Rahali et al., 2024).
Cu toate acestea, cercetările existente privind impactul interdicțiilor privind smartphone-urile în școli oferă rezultate mixte în ceea ce privește eficacitatea acestor politici în atingerea obiectivelor propuse. Deși este evidentă o tendință globală de restricționare a utilizării telefoanelor în școli, multe locuri care au implementat inițial astfel de interdicții au renunțat ulterior la ele, invocând dificultăți de aplicare a politicii sau îngrijorări privind complicarea comunicării între părinți și copii în timpul orelor de școală.
Dovezi Mixte Privind Îmbunătățirea Performanței Școlare
Unul dintre principalele argumente pentru limitarea telefoanelor mobile în școli este potențiala îmbunătățire a performanței academice. Un studiu realizat de Beland și Murphy (2016) a constatat că școlile unde telefoanele mobile erau interzise au înregistrat o performanța școlară mai bună comparativ cu școlile în care o astfel de politică nu a fost implementată. Efectul pozitiv este substanțial în special pentru elevii cu performanțe scăzute. Analiza lor efectuată în mai multe școli din Marea Britanie a arătat că restricționarea accesului la telefoane mobile poate spori concentrarea elevilor, reduce distragerile și crește productivitatea. Rezultate similare au fost observate într-un studiu realizat în Norvegia, unde Abrahamsson (2024) a combinat date administrative cu sondaje despre politicile privind smartphone-urile în școlile gimnaziale, arătând că interdicțiile au crescut mediile fetelor, în special pentru cele din medii socio-economice defavorizate (fără efect asupra performanței școlare a băieților).
Totuși, un raport recent subliniază lipsa unui consens științific cu privire la efectele interdicțiilor stricte asupra notelor elevilor (Rahali et al., 2024). De exemplu, Kessel et al. (2020) au replicat abordarea lui Beland și Murphy (2016) în școlile din Suedia, dar nu au găsit îmbunătățiri semnificative ale performanței în cazul utilizării restricționate a smartphone-urilor. În mod similar, un studiu realizat de British Educational Research Association (BERA) sub conducerea lui Kemp et al. (2024) a observat că țările cu interdicții mai extinse privind utilizarea smartphone-urilor la ore au obținut un scor mai mic la PISA – deși relația statistică dintre restricționarea smartphone-urilor și scorul la PISA este una slabă.
Având în vedere dovezile actuale, Rahali et al. (2024) avertizează autoritățile publice să adopte o abordare precaută în ceea ce privește restricționarea accesului la smartphone-uri. Smartphone-urile și aplicațiile lor pot oferi beneficii educaționale în sălile de clasă. Politicile stricte, cum ar fi cerința ca elevii să își lase dispozitivele într-un dulap la intrarea în școală, pot fi contraproductive. Politicile flexibile care oferă profesorilor posibilitatea de a decide când utilizarea smartphone-urilor este adecvată se pot dovedi mai eficiente în îmbunătățirea performanței elevilor.
Provocări Metodologice în Cercetările Existente
În ciuda datelor disponibile, baza de dovezi pentru recomandările de politici rămâne limitată din cauza provocărilor metodologice. Unele studii folosesc date colectate înainte de popularitatea rețelelor sociale în rândul copiilor (de exemplu, Beland & Murphy, 2016). În alte cazuri, metodele de cercetare necesită presupuneri puternice pentru a determina impactul cauzal al interdicțiilor asupra performanței. De exemplu, validitatea rezultatelor lui Abrahamsson (2024) se bazează pe presupunerea că momentul adoptării unei interdicții într-o școală este necorelat cu caracteristicile specifice ale școlii (având în vedere că Norvegia nu are linii directoare naționale privind utilizarea smartphone-urilor în școli, lăsând deciziile la nivel de școală).
O abordare mai riguroasă ar putea implica implementarea unei introduceri eșalonate aleatorii a restricțiilor smartphone-urilor în școlile din Republica Moldova. Această metodă de cercetare constă în introducerea restricțiilor referitor la utilizarea smartphone-urilor în diferite școli la momente variate. Această strategie ar ajuta la identificarea efectelor interdicțiilor privind smartphone-urile, generând informații valoroase atât la nivel național, cât și internațional. Ministerul Educației și Cercetării dispune de o oportunitate unică pentru Republica Moldova de a produce dovezi solide care ar putea fi utilizate pentru a informa elaborarea politicilor la nivel național și internațional.
Alte Efecte ale Restricționării Utilizării Smartphone-urilor în Școli
Limitarea accesului la telefoane mobile în școli poate avea, de asemenea, un impact pozitiv asupra sănătății mintale a elevilor, deoarece utilizarea frecventă a smartphone-urilor este asociată cu rate mai mari de anxietate, depresie și tulburări de somn în rândul adolescenților (Twenge et al., 2018). Reducerea timpului petrecut pe ecran în timpul orelor de școală poate diminua unele dintre efectele negative asupra sănătății mintale asociate cu conectivitatea constantă.
Un studiu publicat în JAMA Pediatrics a constatat că adolescenții care folosesc telefoane mobile mai mult de două ore pe zi au raportat niveluri mai ridicate de stres emoțional comparativ cu cei care au un consum digital mai redus (Abi-Jaoude et al., 2020). Zonele fără telefoane încurajează elevii să interacționeze direct unii cu alții, favorizând interacțiuni față în față care pot reduce sentimentele de izolare și anxietate. Abrahamsson (2024) a observat beneficii pentru sănătatea mintală a fetelor în urma interdicțiilor privind smartphone-urile în unele școli norvegiene, sugerând că cercetări suplimentare în Moldova ar putea clarifica efectele politicii asupra sănătății mintale a tinerilor.
Deși există dovezi că interdicțiile privind telefoanele mobile pot îmbunătăți sănătatea mintală, puține cercetări au examinat impactul asupra abilităților non-cognitive, cum ar fi autocontrolul și abilitățile sociale. Unii cercetători susțin că limitarea accesului la smartphone-uri îmbunătățește autodisciplina, deoarece elevii sunt mai puțin tentați de distrageri. Ward et al. (2017) au descoperit în experimente de laborator că chiar și simpla prezență a unui smartphone reduce capacitatea cognitivă, în special pentru cei foarte dependenți de dispozitivele lor. Limitarea accesului la dispozitive poate ajuta elevii să dezvolte un control mai puternic al atenției, o abilitate esențială atât pentru succesul academic, cât și pentru cel profesional. Cu toate acestea, este necesară o cercetare suplimentară în contexte școlare reale pentru a evalua pe deplin aceste concluzii.
Citiți întreg materialul AICI.
