Inegalitățile de gen în R. Moldova – cât ne costă și cum ne afectează?

Inegalitatea de gen în R. Moldova ne costă câteva zeci de miliarde de lei în minus de la bugetul de stat. Dacă inechitățile economice dintre femei și bărbați ar fi eliminate, PIB-ul țării noastre ar crește cu până la 20% sau cu aproximativ 39 de miliarde de lei – sunt câteva dintre concluziile studiului „Costul economic al inegalităților de gen în Republica Moldova”, realizat de Expert-Grup în parteneriat cu Centrul de Drept al Femeilor și finanțat de Suedia.

Potrivit studiului, femeile întâmpină dificultăți în a reveni în câmpul muncii după naștere. Provocările țin de felul în care sunt gândite politicile din domeniu, insuficiența serviciilor calitative de tip creșă, lipsa flexibilității angajatorilor precum și tradiția, specificul cultural și prejudecățile de gen, care le determină pe femei să renunțe la activitatea profesională. Conform datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 01 ianuarie 2020 din categoria persoanelor asigurate, 39 458 mame și 7 136 tați se aflau în concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului și beneficiau de indemnizație lunară pentru îngrijirea copilului.

Autorii studiului consideră că legislația națională nu conține prevederi care ar motiva mama și tatăl să împartă între ei concediul de îngrijire al copilului, iar în cazul în care decid să apeleze la serviciile de tip creșă, femeile se ciocnesc de prejudecăți și critică.

„…În cultura noastră mamele care dau de mici copiii la creșă sunt etichetate ca mame mai puțin bune. Eu am dat copilul mai mare la creșă, în altă localitate, la vârsta de 1 an și 8 luni, pentru că am ieșit la serviciu și majoritatea rudelor mă criticau. În viziunea mea, multe mame își doresc să acceseze servicii de creșă, dacă ar exista, dar din cauza presiunii sociale cedează și renunță la realizarea profesională”, a menționat una dintre persoanele intervievate în cadrul acestui studiu.

În anul 2019, în R. Moldova existau două creșe, care sunt situate doar în mediul urban. În condițiile în care în anul 2018 s-au născut 32,6 mii copii, iar în 2017 – 34,1 mii copii, numărul instituțiilor de educație antepreșcolară și a locurilor disponibile este vădit insuficient.

Costul economic al inegalităților de gen

Inechitățile de gen generează costuri enorme pentru societate și economie. Institutul Global McKinsey (IGM) a estimat în 2015 că eliminarea completă a decalajelor de gen ar majora Produsul Intern Brut (PIB) la nivel mondial cu aproximativ 26% până în 2025, sau 28 trilioane de USD. Aceste costuri provin din contribuțiile diferite ale bărbaților și femeilor în formarea PIB-ului, care se formează în funcție de modul lor de implicare pe piața muncii. Printre factorii principali care duc la diferite contribuții ale bărbaților și femeilor sunt participarea economică, numărul orelor lucrate și diferența de productivitate din cauza distribuirii neuniforme pe activități economice. Costurile estimate variază însă semnificativ de la țară la țară, în funcție de situația femeilor pe piața muncii.

Din cauza participării mai puțin active a femeilor pe piața muncii, R. Moldova ratează anual între 10%-20% din valoarea PIB-ului înregistrat

Calcularea decalajelor și costurilor de gen în R. Moldova este îngreunată de schimbările în statistica ce ține de piața muncii. Principalii indicatori ai pieței muncii în profil de gen s-au înrăutățit în ultimii ani, preponderent din cauza schimbărilor operate în Ancheta Forței de Muncă (AFM), dar și din cauza schimbărilor metodologice.

În R. Moldova, din cauza că femeile participă mai puțin activ pe piața muncii și lucrează ore mai puține decât bărbații, ele au în medie o productivitate a muncii mai redusă. Din cauza acestor factori, economia națională ratează în fiecare an între 10% și 20% din valoarea PIB-ului înregistrat. În jur de 10% sunt ratate doar din cauza ratelor de participare mai mici a femeilor, iar dacă sunt luați în calcul toți cei trei factori costul anual crește deja la 20%. De asemenea, amplificarea inegalităților pe piața muncii din ultimii a dus și la majorarea costurilor macroeconomice cu 2 – 4 p.p. din valoarea PIB-ului.

Femeile, de regulă, renunță la activitatea profesională până când copiii împlinesc vârsta de 3 ani

Tradiția, specificul cultural și prejudecățile de gen le determină pe femei să renunțe la măsurile de conciliere a vieții de familie cu cea profesională și să se ocupe de copii până la vârsta la care aceștia sunt eligibili pentru grădiniță. Femeile ce se află în concediu de îngrijire a copilului se confruntă cu probleme suplimentare faţă de bărbaţii aflați în acest concediu, deoarece în virtutea tradiției și a prejudecăților de gen, în orice situație, sarcinile casnice sunt puse pe seama femeilor. Deși din punct de vedere legal şi bărbaţii pot fi beneficiari ai concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, statistic, însă, numărul lor este mult mai mic în comparație cu femeile.

Prevederile legii nu motivează tații să participe la îngrijirea copiilor

Legislația națională nu prevede o perioadă de concediu rezervată în exclusivitate pentru tați și nu este suficient de flexibilă în a îi oferi
posibilitatea părinților de își folosi o parte din concediul parțial plătit după împlinirea vârstei de 3 ani a copilului. Legislația națională nu conține prevederi care ar stimula mama și tatăl să împartă între ei concediul de îngrijire a copilului. Un număr mare de femei neasigurate se află în concediu de îngrijire a copilului și beneficiază de indemnizație lunară minimă în mărime de 640 lei, ceea constituie un factor în plus
de vulnerabilitate și dependență financiară față de partenerul de viață.

Resurse financiare publice insuficiente pentru serviciile de creșă

Lipsa resurselor financiare publice necesare pentru finanțarea serviciilor de creșă este unul din factorii care determină insuficiența serviciilor de creșă publice. Insuficiența creșelor publice adâncesc vulnerabilitatea femeilor, afectează formarea și realizarea profesională a femeilor, precum și participarea acestora pe piaţa muncii şi determină creșterea riscului de excluziune socială. Sumele necesare pentru extinderea rețelei de creșe semnificative, ajungând estimativ la 1,7% din PIB în 2019, ceea ce face practic imposibil desfășurarea unui program investițional amplu pe termen scurt, în special în condițiile unui buget cronic deficitar.

Pentru diminuarea decalajelor de gen și a costurilor economice generate de acestea autorii studiului recomandă implementarea unui șir de măsuri, printre care se numără:

Costul economic al inegalităților de gen:

1. Crearea autorității guvernamentale responsabile de domeniul egalității de gen;
2. Reflectarea dimensiunii de gen în conținutul manualelor școlare;
3. Promovarea integrării dimensiunii de gen în programele bugetare prin stabilirea indicatorilor sensibili la dimensiunea de gen;
4. Sensibilizarea opiniei publice prin realizarea la nivel național și în mod centralizat a campaniilor de informare privind egalitatea de gen, rolul femeilor și bărbaților în societate și familie, reconcilierea
   vieții private cu cea profesională, eliminarea stereotipurilor de gen, schimbarea atitudinilor și comportamentelor care amplifică inegalitățile între femei și bărbați;
5. Monitorizarea angajatorilor privind respectarea drepturilor femeilor în câmpul muncii, precum și eliminarea practicilor de discriminare a femeilor în câmpul muncii.

Măsuri de reconciliere a vieții de familie și obligațiile de muncă în familiile cu copii:

1. Adoptarea și implementarea eficientă a politicilor menite să armonizeze viața de familie cu cea profesională, în perioadele de carantină sau în alte circumstanțe ce dermină instituirea unui regim special de acces la servici educaționale, prin crearea și dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor cu vârsta de până la 3 ani, monitorizarea angajatorilor din punct de vedere a introducerii măsurilor precum sunt programe flexibile de muncă, amenajarea spațiilor pentru extragerea și depozitarea laptelui matern etc.;
2. Adoptarea proiectului de lege pentru modificarea Codului muncii al Republicii Moldova în vederea reglementării programului flexibil de muncă și diversificarea opțiunilor de program flexibil prin asigurarea dreptului angajaților de a lucra la distanță, de acasă, de a face pauze în carieră, cu stimularea corespunzătoare a angajatorilor în acest sens;
3. Ajustarea cadrului legislativ în vederea includerii prevederilor privind durata concediului de îngrijire a copilului prevăzută în exclusivitate pentru tați, stimularea împărțirii concediului de îngrijire a copilului între părinți, posibilității de a beneficia de o durată mai scurtă de concediu de îngrijire a copilului cu o indemnizație mai mare, posibilitatea părinților de a folosi o parte din concediul parțial plătit după împlinirea vârstei de 3 ani a copilului;
4. Crearea serviciilor de creșă atât în zonele rurale, cât și în cele urbane într-un număr suficient în raport cu solicitările.
5. Crearea serviciilor de creșă astfel încât să satisfacă cerințele unor îngrijiri de calitate pentru dezvoltarea copilului mic;
6. În cazul în care creșele nu sunt disponibile sau valabile, asigurarea suportului financiar necesar, astfel încât să fie posibilă revenirea femeilor la muncă;
7. Încurajarea și stimularea companiilor private/întreprinderilor în crearea serviciilor de îngrijire a copiilor, inclusiv, amenajarea locurilor pentru alăptarea copiilor.