In memoriam Dumitru Noroc, deputat al Primului Parlament, profesor universitar și autor ZdG: „Infarct. A murit de bucurie…”

Pe 18 noiembrie, la vârsta de 87 de ani s-a stins din viață medicul Dumitru Noroc, deputat al primului Parlament. În memoria colegilor din primul legislativ și a celor din sistemul sănătății a rămas ca un profesionist versat, un bun manager al unității de sănătate publică, autor a mai multor lucrări științifice în domeniul managementului sanitar, a reformării sistemului de sănătate.

A fost Cavaler al ordinelor „Ordinul Republicii”, „Znak pociota” (Insigna de Onoare), „Gloria muncii”, Eminent al Ocrotirii Sănătății, Om Emerit. În ultima perioadă, Dumitru Noroc a colaborat, pe bază de voluntariat, ca autor al unei rubrici la Ziarul de Gardă.

Redactora-șefă a ZdG, Aneta Grosu semnează mai jos un editorial despre cel care a fost Dumitru Noroc.

„În ziua în care a plecat din această lume, a telefonat la Ziarul de Gardă, așa cum o făcea aproape zilnic în ultimul timp. Am vorbit despre COVID, despre sănătate, dar mai ales despre alegeri. Avea vocea exaltată, părea fericit. Într-un moment, a zis că îl doare un umăr. Am întrebat dacă s-a adresat la medic. A râs și a răspuns că e vorba de altfel de durere. „E umărul cela, pe care l-am pus în această campanie electorală, pentru schimbare”, ne-a spus, mai mult în glumă decât în serios, domnul doctor.

De fapt, a telefonat să afle dacă în numărul de joi al Ziarului de Gardă va fi publicat articolul său „Punct în „epopeea” Dodon” (vedeti articolul publicat în ziarul din 19 noiembrie). Discuția a fost sumară. De când începuse colaborarea (pe baze de voluntariat) cu Ziarul de Gardă, Dumitru Noroc însușise că, în zilele de miercuri, la noi se vorbește scurt. 

Miercuri, la câteva ore după acea convorbire, Dumitru Noroc a plecat la ceruri, de unde va contempla schimbarea, la care și el, la cei 87 de ani împliniți, a pus umărul. 

Și nu au fost doar articolele, publicate în Ziarul de Gardă, dar și discuțiile sale telefonice cu oamenii de prin sate, cu cei cu care cândva copilărise, alții pe care îi cunoscuse pe când fusese deputat sau de-a lungul carierei sale medicale. 

De la distanță, organizase o adevărată mișcare în susținerea schimbării. „O piramidă”.  Le-a explicat oamenilor de ce trebuie să participe la alegeri, după care i-a îndrumat cum anume ar trebui să voteze. A vorbit deopotrivă cu tineri și bătrâni, cerându-le ca ei, la rândul lor, să vorbească și să-i convingă pe alții. Fiecare avea sarcina sa de la Dumitru Noroc – să vorbească foarte clar cu 5-10 oameni din mahala, din sat, de la locul de muncă. Așa se forma „piramida”… Așa a muncit pentru schimbare deputatul Primului Parlament și doctorul Dumitru Noroc. Și a reușit.  

Pe 18 noiembrie, Ziarul de Gardă a pierdut un autor prețios, un om care a avut curajul întotdeauna să spună lucrurilor pe nume, fără menajări, fără ocolișuri. Uneori ziceam că, dacă nu ar fi fost doctor, devenea scriitor sau jurnalist. Oricum a fost. Și îi mulțumim pentru asta.  

Când am auzit vestea tristă, am căutat să aflăm ce s-a întâmplat. Cum putea să nu mai fie un om care, în urmă cu doar câteva ore, făcea glume la telefon și se bucura de schimbarea la care a pus și el umărul. „Infarct. A murit de bucurie… A tot repetat în campania electorală că vrea să o vadă pe Maia Sandu președintă, după care poate muri liniștit… Și moartea l-a luat în serios”, ne-a spus Natalia, nepoata lui Dumitru Noroc. 

„Luni, aflând de victorie, s-a răzgândit… A zis că nu mai vrea să moară, că vrea să apuce schimbările făcute de Maia… Moartea, însă, avea, probabil, planurile ei pentru el. Nu a mai apucat să vadă schimbările, de aici, din lumea asta, dar le va veghea din ceruri”, ne-a mai spus Natalia. 

P.S.: Cei care doresc să iși ia rămas bun de la el o pot face pe 20.11.20, începând cu orele 17.00, la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla. Înmormântarea va avea loc sâmbata, 21.11.20, orele 12.30, la Cimitirul Central din Chișinău.

Ultimul articol semnat de Dumitru Noroc și publicat în Ziarul de Gardă

Punct în „epopeea” Dodon 

Pacostea care venise pe capul nostru, se pare că a luat sfârșit.  „Porumbelul” s-a calmat. La briefingul de rămas bun s-a trezit cu sala pustie. Sfetnicii l-au părăsit. Chiar şi CEC a luat-o la sănătoasa. Junta (a se citi hunta, n.r.) electorală, ia-o de unde nu-i. Toți au observat că regele e gol. În loc s-o felicite pe Maia Sandu  şi să-i mulțumească că l-a scăpat de o povară, a început să zămislească planuri pe viitor. Care viitor? Viitorul tău e în rezervația lui Putin de la Rostov pe Don. Acolo unde își ispășesc păcatele trădătorii de țară şi de neam. De acolo cale întoarsă nu ai. Mai pui că şi electoratul socialiștilor s-a dezmeticit. A înțeles cu cine are de a face. Nemaivorbind de Putin, care a mizat şi a finanțat campaniile electorale, trăgându-te de urechi la mal, ca nu cumva să te îneci. Dar… te-a scăpat. 

Nouă ne era rușine când un jurnalist i-a adresat o întrebare dacă Federația Rusă finanțează campaniile electorale din unele state? Putin atunci, în bătaie de joc, a răspuns: „Întrebaţi-l pe Dodon!”. Mare rușine! Dar cum îl ignorau jurnaliștii ruși, întorcând-i spatele, iar el se făcea că plouă. 

Da, Dodon trebuie să plece la Rostov pe Don, dar mai întâi să răspundă în fața justiției (numai nu a lui Clima) pentru faptele penale comise. 

Tragedia lui Dodon constă în faptul că el s-a rupt de realitate, a dus o viață paralelă. S-a înconjurat cu sfetnici lingăi, cu nemurele şi prieteni pasionați de guleaiuri (chefuri, n.r.), ignorând opoziția şi mass-media independentă, asculta ditirambii unor nemernici, veniți pe capul nostru. 

Pe tot parcursul activității sale, presa şi TV-urile independente i-au oferit sfaturi bune, pe care, dacă le urma, nu ajungea unde este. „Epopeea” sa trebuie să fie de învățătură pentru cei care pretind la posturi-cheie în ierarhia de stat. Până a întreprinde vreo acțiune, de 10 ori măsoară şi o dată taie şi, totodată, meditează şi cântărește bine: „Da ce ar zice lumea?”. Da! Lumea care tăinuiește înțelepciunea, cei care merg paralel cu lumea, o termină ca și Dodon. 

Unii spun că îl jeleau când îl priveau la briefing, alții o jeleau pe prima-doamnă, care își pregătise rochia pentru evenimentul de inaugurare a președintelui, la care trebuia să participe şi “președintele Transnistriei” (vorba lui Dodon) cu soția. 

Alții spun că așa îi trebuie, dacă n-a vrut să schimbe păsările! S-a dus pe apa sâmbetei cu tot cu lecțiile primite de la ultimii dictatori ai Europei, V. Putin, A. Lukașenko, I. Aliev şi ale sultanului Erdogan. S-a pus capăt zilelor proiectului noii Constituții, zămislit de comisia prezidențială, în frunte cu V. Pușcaș, V. Pavlovschi, V. Stepaniuc ş.a. Câtă jale la curtea împăratului!

Dumitru NOROC, pensionar     

P.S. Părăsind sala cuibului de năpârci de pe str. Columna, tov. Dodon a rostit o frază înțeleaptă: „Cine va face ca mine – ca mine o să pățească!”. (D.N.)