Grupul „Wagner” în Africa. Cum își consolidează Federația Rusă poziția în Libia

În timp ce întreaga lume urmărește războiul din Ucraina, Rusia își sporește influența în alte regiuni, în special în Africa. În acest scop, Moscova se folosește de așa-numitele PMC-uri – oficial, companii militare private care luptă neoficial și, prin urmare, nu aruncă nicio umbră asupra Kremlinului.Nava emblematică a acestei „flote de pirați” hibride este grupul „Wagner”, care a fost implicat în războiul ruso-ucrainean încă din 2014.

Grupul „Wagner” este foarte bine cunoscut pentru atacurile sângeroase de la Bahmut din regiunea Donețk și pentru atrocitățile în războiul din Siria. Acest grup are o istorie sângeroasă și pe continentul african: asasinarea jurnaliștilor de investigație în Republica Centrafricană, crime de război în Libia, planificarea unei tentative de asasinare a președintelui Ciadului etc.

Fondatorul grupului „Wagner”, Evgheni Prigojin, a vizitat în mod repetat Africa și a menținut contacte personale cu dictatorii și rebelii de acolo. De exemplu, în 2018, a participat la o întâlnire între ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, și generalul rebel libian, Khalifa Haftar.

În războiul civil din Libia, mercenarii ruși îl susțin pe Haftar, care s-a răzvrătit împotriva guvernului recunoscut de ONU. hromadske relatează ce se întâmplă în una dintre cele mai bogate țări în petrol și ce interese are Kremlinul acolo.

Haftar vs Sarraj

Generalul libian Khalifa Haftar este sprijinit de militari, susținători ai fostului dictator al țării, Muammar Gaddafi, al cărui regim a fost răsturnat de libieni în timpul revoluției din 2011.

„A fost un fiu pentru mine. Eu am fost tatăl lui spiritual”, declara Muammar Gaddafi despre Haftar.

Pe scena internațională, Haftar este susținut de Rusia, Emiratele Arabe Unite și Egipt, unde armata, care l-a răsturnat pe președintele Morsi, ales în mod legal, se află acum la putere.

Generalul Haftar luptă împotriva așa-numitului Guvern de Acord Național condus de Faiz Sarraj. Principalii aliați ai lui Sarraj sunt Qatarul și Turcia (el însuși fiind de origine turcă). Acest guvern este cel pe care ONU îl recunoaște ca fiind legitim.

În Libia, Rusia vrea să repete succesul său sirian din 2015, când Moscova l-a ajutat pe Bashar al-Assad să reia controlul asupra întregii țări, sfâșiată de războiul civil. Atunci, bombardarea masivă a orașelor siriene de către ruși a jucat un rol-cheie în victoria asadiștilor.

În Siria împotriva armatei au luptat diferiți rebeli – luptători ai Statului Islamic și ai Al-Qaeda, grupuri kurde etc. Dar în Libia de ambele părți luptă ofițeri și generali profesioniști. Acesta este motivul pentru care Rusia în urmă cu cinci ani a trimis mercenari Wagner în această țară.

Mercenarii Wagner au fost folosiți ca trupe de asalt atunci când ofensiva armatei lui Haftar s-a blocat. Cu ajutorul mercenarilor Wagner, a fost posibilă ocuparea unei părți din suburbiile sudice ale capitala Libiei, Tripoli.

Atunci au fost dezvăluite și detaliile dure ale acestei ofensive. În 2021, BBC a dezvăluit mărturii potrivit cărora mercenarii au ucis civili și au folosit ilegal mine antipersonale și capcane în clădirile rezidențiale din Tripoli.

Totuși, chiar și cu aceste metode, mercenarii ruși nu au avut succes. Forțele guvernamentale i-au alungat pe mercenarii Wagner și armata lui Haftar de la periferia capitalei libiene după 14 luni de asediu. Ulterior, mercenarii Wagner au fost trimiși să păzească instalațiile petroliere și bazele militare.

Africa fără Prigojin

După revolta nereușită a mercenarilor Wagner din Rusia și moartea lui Evgheni Prigojin în vara anului 2023, s-a pus problema viitorului mercenarilor ruși.

După cum a scris presa străină, operațiunile acestei companii militare în Africa au trecut sub controlul direct al Direcției principale de informații militare a Rusiei, GRU.

Acum mercenarii Wagner se află sub controlul generalului Andrei Averianov, șeful unității secrete 29155, specializată în asasinate la comandă. În special, acesta a ordonat otrăvirea familiei spionului rus Skripal în 2018, dar și organizarea sabotajelor pentru a destabiliza guvernele lumii.

La începutul lunii septembrie, însoțit de vice ministrul rus al apărării, Yunus-Bek Evkurov, generalul Averianov a vizitat țările africane în care au activat mercenarii Wagner.

În Libia, militarii ruși s-au întâlnit cu Khalifa Haftar. În Burkina Faso, delegația a fost primită de liderul rebelilor militari, Ibrahim Traoré, în vârstă de 35 de ani. După aceea, oficialii au călătorit în Republica Centrafricană, unde operațiunile Wagner sunt cele mai reușite. Deplasarea a continuat în Mali, unde delegația rusă s-a întâlnit cu liderii juntei de acolo.

Scopul vizitei a fost de a-i asigura pe localnici că moartea lui Prigojin nu înseamnă că și-au pierdut sprijinul grupului „Wagner”. Pentru militarii africani care conduc aceste țări, prezența Rusiei are avantaje evidente. Inițial, aceste junte au fost guverne de tranziție menite să organizeze alegeri și să asigure o revenire la instituțiile democratice. Dar, în cele din urmă, acestea au evoluat în regimuri stricte care au nevoie de ajutor extern pentru a-și proteja interesele, iar paramilitarii ruși sunt cei care, în schimbul accesului la resurse valoroase, permit juntelor și dictatorilor africani să rămână la putere atât timp cât doresc.

PMC-urile oferă „clienților” săi, de exemplu generalului Haftar, un „pachet de supraviețuire” – un set de „servicii”, inclusiv protecție personală; operațiuni speciale de informare pentru promovarea persoanei în interiorul statului; protecție împotriva sancțiunilor sau eludarea acestora; și, cel mai important, participarea la lupte ale unor unități bine înarmate care urmăresc inamicul până în interiorul țărilor.

Astfel de activități desfășurate de ruși în schimbul accesului la minereuri permit Kremlinului să împingă companiile occidentale în afara unei regiuni importante din punct de vedere strategic.

Potrivit unui raport al Royal United Services Institute, care reprezintă un grup de experți de apărare și securitate cu sediul în Londra, decizia de a implica grupul „Wagner” pentru a-l sprijini pe Haftar în Libia a fost menită să limiteze accesul Occidentului la petrolul și gazele libiene.

Instabilitate stabilă

Elitele din regiunea africană nu pot rezolva problemele acumulate: sărăcia, șomajul, nivelul înalt al corupției, lipsa serviciilor medicale de calitate etc.

În țările africane există instituții democratice, cum ar fi guverne alese, organizații publice independente și mass-media. În același timp, majoritatea statelor africane sunt caracterizate printr-o guvernare închisă, corupție și discrepanță între clasa politică predominant cu oameni în vârstă și un electorat în mare parte tânăr.

Toți acești factori de criză sunt agravați de situația dificilă în materie de securitate. În țările africane continuă războaiele și insurecțiile, afectând viețile a zeci de milioane de oameni: războiul civil din Somalia, insurecția islamistă din Mozambic, confruntările religioase din Nigeria etc.

Liderii juntelor ezită să creeze un stat stabil bazat pe legi, nu pe capriciile unui grup armat sau altul. Dictatorii africani sunt interesați de dezvoltarea țărilor lor doar în contextul puterii lor, al succesiunii acesteia prin rudenie sau prin contracte închise între elite.

Din acest motiv, ei sunt adesea în conflict cu democrațiile occidentale, care, în plus, au un trecut colonial rușinos pe continent. Atunci când Marea Britanie, Franța sau SUA condamnă loviturile de stat militare, generalii rebeli caută sprijinul unor țări autoritare precum Rusia sau China.

În acest fel, Kremlinul își consolidează influența în Africa și în Libia, în special prin sprijinirea rebelilor locali în lupta împotriva guvernului legitim.

„Metoda Morcov și băț” pentru Haftar

Pe 22 februarie, prin reînființarea ambasadei sale la Tripoli, Moscova, a făcut un pas important în consolidarea relațiilor cu Libia care este controlată de guvernul legitim al lui Sarraj.

Astfel, Moscova își pune toate ouăle concomitent în două coșuri și îl împinge pe Sarraj să coopereze în condiții favorabile Kremlinului, semnând un acord de furnizare de sisteme de apărare aeriană și de pregătire a piloților în schimbul stabilirii de către Rusia a unor baze aeriene și navale în Libia.

Rusia folosește deja trei baze aeriene libiene controlate de mercenarii Wagner prin intermediul cărora este livrat aurul aflat sub controlul lor. O astfel de resursă este extrem de utilă pentru Rusia, care se află în prezent sub sancțiuni din cauza atacului asupra Ucrainei.

Dacă generalul Haftar sau adversarul său Sarraj vor face mai multe concesii Rusiei, ar trebui să ne așteptăm la mai multe cerințe din partea Kremlinului, deoarece, așa cum spune proverbul arab, „pofta vine după prima mușcătură”.