FOTO Ziua Memoriei și Recunoștinței. 32 de ani de la conflictul armat de pe Nistru
Pe 2 martie R. Moldova marchează Ziua Memoriei și Recunoștinței. Astfel, în 2024 se fac 32 de ani de la declanșarea războiului de pe Nistru. Conducerea țării a participat la un miting solemn organizat în centrul capitalei pentru comemorarea celor căzuți în conflictul armat din anul 1992.
În cadrul ceremoniei, potrivit Ministerului Afacerilor Interne, a fost ținut un minut de reculegere la memorialul „Maica Îndurerată”. La eveniment au participat președinta R. Moldova, Maia Sandu, președintele Parlamentului, Igor Grosu, miniștrii Afacerilor Interne și ai Apărării, Adrian Efros și Anatolie Nosatîi, dar și Șeful Poliției Naționale, Viorel Cernăuțeanu.
Șefa statului Maia Sandu a dat start Marșului printr-un discurs.
„În fiecare an începutul de primăvară în țara noastră este umbrit de amintirea dureroasă a unui conflict armat cumplit, ce a curmat sute de vieți și a frânt alte mii de destine. Azi, de Ziua Memoriei și Recunoștinței, vorbim de cei răniți și schilodiți, de copiii care au rămas orfani, de văduvele care și-au pierdut soții sau de părinții care au fost nevoiți să-și înmormânteze fii care s-au sacrificat pentru patria noastră, R. Moldova. Ne închinăm în fața eroilor din acele zile și săptămâni, în care liniștea și buna înțelegere de pe meleagurile noastre au fost zdruncinate de zgomotul asurzitor al gloanțelor și al obuzelor.
(…) Păstrăm memoria luptelor de la Nistru din anul 1992 și ne asumăm solemn să nu admitem niciodată repetarea acelei tragedii. Și chiar dacă mai există forțe care încearcă în continuare să sădească neîncredere și discordie între noi, o spun clar și răspicat: nu vor reuși nici acum și nici pe viitor. Oamenii de pe cele două maluri ale Nistrului nu au ce împărți. Indiferent că trăiesc la Chișinău sau Tirasol, la Bălți sau Tighina, la Comrat sau la Taraclia, oamenii din Moldova prețuiesc mai mult decât oricând pacea și libertatea”, a subliniat președinta.
Ulterior, oficialii au depus flori la Monumentul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt.
Șeful Poliției Naționale a venit și cu un mesaj video pe pagina de Facebook.
„În această zi de 2 martie ne amintim de o perioadă grea din istoria statului nostru și îi comemorăm pe cei care au slujit și s-au jertfit pentru libertate, securitate, pace și independență. Stimați veterani, vă asigur că fiecare coleg își face datoria cu profesionalism și responsabilitate, iar provocările actuale ne unesc mai mult decât oricând pentru a asigura pacea și stabilitatea, așa cum ați făcut-o voi atunci când ați luptat pentru liniștea noastră de astăzi”, a declarat Viorel Cernăuțeanu.
32 de ani de la Războiul de pe Nistru: Viața de dincolo de moarte
Războaiele sunt neuitate, iar neuitarea este diferită. Acum 32 de ani, R. Moldova s-a confruntat cu un război care și până astăzi este considerat nesfârșit. Cei aproape 400 de morți din dreapta Nistrului care s-au ridicat să apere Independența acestui stat trăiesc mai mult în amintirile celor apropiați, chiar dacă pe parcursul anilor au fost ridicate zeci de monumente și obeliscuri în memoria lor. Cei care au trecut prin război rămânând în viață spun cu tristețe: „Sunt ridicate monumente pentru decedați, cei vii fiind lăsați uitării.”
În ajun de 2 martie, ZdG a cunoscut trei istorii ale unor oameni din generații diferite, dar care au tangențe directe cu acel război. Materialul poate fi citit aici.
Războiul de pe Nistru: scurt istoric
Conflictul de pe Nistru a început, oficial, la 2 martie 1992, dar primele ciocniri au avut loc mult mai devreme. Pe 2 septembrie 1990 a fost proclamată „Republica Moldovenească Nistreană”, iar la 27 august 1991 Parlamentul R. Moldova a adoptat Declarația de Independență a R. Moldova, a cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. Parlamentul moldovenesc a cerut atunci guvernului URSS „să înceapă negocierile cu guvernul moldovenesc transnistrean cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul moldovenesc”.
În acea perioadă, la Dubăsari exista o dualitate a puterii – consiliul orășenesc susținea separarea, pe când consiliul raional susținea autoritățile centrale. Separatiștii își organizaseră formațiuni paramilitare de gardiști, cazaci (veniți din Rusia) și miliție, iar autoritățile legitime erau reprezentate de poliție.
În zilele de 1-2 noiembrie 1990, au avut loc primele ciocniri pe podul de la Dubăsari, atunci au murit primii polițiști și localnici din Dubăsari.Publicitate
Astfel, începând cu 1 noiembrie (1990), pe drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în Dubăsari, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane. Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști.
După ce R. Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), președintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva forțelor separatiste care atacaseră anterior și continuau să atace posturi ale poliției loiale Chișinăului de pe malul estic al Nistrului. Rebelii, ajutați de trupele sovietice și ruse (după 1991), și-au consolidat controlul peste cea mai mare parte din zona disputată.
În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina.
La 21 iulie 1992 R. Moldova și Federația Rusă au semnată o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova.
La război au participat mii de combatanți, militari și rezerviști ai Armatei Naționale, angajați ai MAI și SIS, sute de voluntari și civili. Tot aici și-au pierdut viața circa patru sute de cetățeni, iar aproximativ 1200 au fost răniți și traumatizați. Acest conflict s-a soldat și cu persoane dispărute, inclusiv din rândul populației civile.
