Exclusiv Ziua Silvicultorului: există sau nu păduri fără uscături?

Au așteptat aceste ploi zile la rând, luni la rând, pentru că pădurile au nevoie de apă, altfel, ca și oamenii, pot să moară în urma deshidratării. În condițiile în care R. Moldova are un grad de acoperire cu păduri care se află printre cele mai reduse în Europa – doar puțin peste 11% din teritoriul său, media europeană fiind de circa 40%, fiecare arbore, tânăr sau bătrân, contează pentru menținerea biosferei acestei lumi.

 În ajunul Zilei profesionale a Silvicultorului, marcată în R. Moldova în fiecare an în cea de-a treia sâmbătă a lunii septembrie, am discutat cu Sergiu Chihai, inginer-şef în silvicultură la Întreprinderea silvo-cinegetică Străşeni, despre pădurile de la noi și mai ales despre Codrii Moldovei, despre dușmanii pădurilor și despre prietenii lor, despre viața de pădurar, efortul căruia este  remunerat cu un salariu de  6000-8000 mii de lei, dar și despre posibilele cazuri de corupție ascunse în adâncul pădurilor.

.— Dle Chihai, când și cum a apărut pădurea în viața dvs.?

— Deseori m-am gândit și eu la asta, până am constatat că chiar și numele meu de familie este cumva legat de pădure. Cuvântul „chehaia” a pătruns în română în perioada veche, având sensul de „slujbaş vamal”, „şef de poştă”, dar și de „şef al pădurarilor”. Întâmplarea a făcut ca prin anii ’90 să ajung și eu la studii în România, la Facultatea de Silvicultură. De altfel, fac parte din prima promoție de studenți care ajunsese la studii în România. Pare ciudat, dar atunci eu nu am știut că voi face Silvicultură. Doar când am ajuns la Brașov am înțeles ce anume voi studia. La fel ca și alți colegi de-ai mei, la acea vârstă, nu știam că silvicultura nu înseamnă altceva decât gospodărirea, gestionarea pădurilor. Așa am devenit inginer silvic. Din păcate, foarte puțini dintre colegii noștri au revenit acasă, mulți regăsindu-se în alte domenii sau tot în Silvicultură, dar nu în R. Moldova. 

— Care este starea pădurilor de la noi astăzi?

— Dacă e să vorbim la general, pădurile aflate în gestiunea Moldsilva sunt îngrijite cu respectarea principiilor stabilite în legislație. Sunt aplicate și respectate reguli stricte, are loc schimbul de generații corespunzător tipului de arborete, dar și zonei geografice vizate. E bine știut că plantațiile noi trebuie să asigure continuitatea pădurii, ca acestea să nu dispară. La Strășeni, din suprafața totală de circa 13 mii de hectare de pădure, anual efectuăm lucrări silvotehnice de îngrijire a arboretelor tinere, tratamente silvice, în cadrul cărora pădurea bătrână este înlocuită treptat cu arborete tinere. Utilizăm metode de regenerare din semințe. Așa, cu anii, terenurile sunt împădurite temeinic. Acum ne ocupăm de regenerarea suprafețelor, în corespundere cu amenajamentele silvice din semințe. Lucrările de regenerare nu pot fi desfășurate haotic, așa cum consideră unii. Toată activitatea de regenerare este monitorizată strict la toate etapele de viață a arboretelor, solicitând periodic diferite intervenții.

Cel mai mare dușman al pădurii este omul

— Dar cine e cel mai mare dușman al pădurii astăzi?

— Nu e simplu să răspund la această întrebare. Dacă ne referim la tăierile ilicite, constatăm că cel mai mare dușman al pădurii este omul. Pe de altă parte, uscarea în masă a fâșiilor forestiere, care are loc din cauza secetei îndelungate, este mult mai periculoasă decât tăierea ilicită a unor arbori. Pădurea, ca și omul, este un organism viu – se naște, crește, trăiește și moare.

— Ce specii de arbori formează pădurile Moldovei astăzi? 

— Speciile de bază în zona de centru sunt Stejarul și Gorunul, care au o creștere lentă, mai ales în prima perioadă a vieții, după care, la 7-8 ani de viață, accelerează și ajung la nivelul speciilor considerate repede crescătoare. Dacă nu sunt efectuate lucrări de îngrijire a culturilor silvice, are loc copleșirea speciilor lent crescătoare de către speciile repede crescătoare, acestea ajungând în umbră și pierind după 3-4 ani de zile. Pentru a evita astfel de situații, e nevoie de silvicultori cu ochi ageri, cu simțul pădurii și cu dragoste pentru această muncă. 

— Cât de simplu e să identificați astfel de angajați?

— Cea mai mare dilemă o reprezintă salariile mici din silvicultură. Din această cauză, ne confruntăm cu probleme mari la identificarea personalului care s-ar ocupa metodic și profesionist de îngrijirea pădurilor.

Nu este un salariu competitiv pe piața muncii din R. Moldova

— Dar ce salariu are un silvicultor începător?

— Salariul unui silvicultor începător e de vreo șase mii de lei. Dacă în timp acumulează ceva vechime în muncă, salariul crește puțin. Oricum, nu este un salariu competitiv pe piața muncii din R. Moldova. Mă refer aici la muncitorii calificați de care are nevoie domeniul silvic. Cele mai importante lucrări nu pot fi efectuate de oricine, e nevoie de muncitori calificați, dar să vedem cum stau lucrurile. Un muncitor în silvicultură primește în mediu 370 de lei pe zi, din care i se rețin taxe și impozite. În agricultură, pe piață, o zi de muncă se plătește cu 300-350 de lei, fără a mai fi reținute taxe și impozite. În silvicultură munca e foarte anevoioasă și mă refer în special la condițiile critice: vânt, soare, arșiță, secetă, ploi sau viscole. Pe orice timp,  lucrările planificate trebuie executate, fără discuții. Deseori pădurea e ca un copil, care nu știe de zi sau noapte, ci doar de nevoi. 

— Dar cum sunt pregătiți pădurarii să facă față riscurilor iminente pe care le ascund pădurile?

— Cum spuneam, printre riscuri, uscările în masă sunt problema cea mai gravă care afectează pădurile noastre. Tăierile ilicite comise de către om sunt cele mai distructive. Sunt sectoare de păduri dispersate, unde paza nu poate fi asigurată 24/24 de ore. Chiar recent, un gospodar, din neatenție, a lăsat în curtea casei sale  focul nesupravegheat, iar acesta s-a extins în pădurea din vecinătate și a afectat zeci de hectare silvice. Era imposibil să oprești focul, care a mistuit o suprafață foarte mare din fondul forestier. Până la urmă, înțelegem că omul e cel care poate face mult bine, dar care poate face și mult rău pădurii. Asigurarea pazei e una din sarcinile de bază ale pădurarilor. În acest scop, suntem echipați cu uniforme de serviciu, dar și cu arme – cei care acceptă. Pădurarii dispun de telefoane mobile și la fiecare ocol silvic este atribuită o unitate de transport. Sunt și mașini de teren, cu care se intervine în caz de incendii sau de alte probleme. Dar, cum spuneam, toate aceste munci dificile, deseori riscante, sunt remunerate cu salarii modeste, de 6000-8000 de lei. 

— Animalele rapitoare reprezintă și ele niște riscuri sau nu au mai rămas în pădurile noastre?

— În ultima perioadă, doar lupi s-au mai întâlnit în zona noastră, și asta se întâmpla prin anii 2015-2018, după care au dispărut. În ultimii ani, mai frecvent am întâlnit șacali, care nu atacă oameni, dar devastează efectivele de animale. Destule probleme vin și din partea vulpilor, care sunt numeroase prin pădurile noastre. Multe pot fi afectate sau purtătoare a virusului rabic, care se transmite foarte ușor la om. Poți să pui mâna pe un pui de vulpe, care la prima vedere ți se pare a fi foarte drăgălaș, încerci să-i acorzi ajutor, dar, dacă acesta este afectat de rabie, te poate infecta ușor. Unele persoane chiar își pot pierde viața dacă nu apelează la timp la ajutorul medicului.

— Vorbim despre nevoia de extindere a suprafețelor împădurite, sunt însă zone în care, an de an, are loc reducerea acestor suprafețe. De ce vorbim una, dar facem cu totul altceva?

— Suprafața împădurită se reduce acolo și atunci când pădurea este eliminată dintr-un loc, iar terenul este utilizat în alte scopuri decât cele silvice. La noi, în zona Strășeni, lucrările de îngrijire se efectuează fără a afecta starea generală a pădurilor. Din contra, tratamentele silvice contribuie direct la îmbunătățirea stării arboretelor și calitatea fâșiilor forestiere răspunde cerințelor de protecție a mediului. Nimeni nu pune la îndoială că toate lucrările care contribuie la susținerea continuității pădurii trebuie efectuate responsabil și la timp. Societatea nu cunoaște aceste subtilități și deseori consideră că pădurile sunt viciate de oameni. Asta se întâmplă pentru că societatea cunoaște prea puține despre munca silvicultorilor, la fel cum și noi, silvicultorii, nu cunoaștem prea multe despre specificul muncii de medic, pedagog, procuror sau inginer. Vă asigurăm că pădurile de la noi sunt pe mâini bune, fiind asigurată continuitatea lor.

Pentru mulți pădurea e o enigmă, un miracol, e un loc parcă rupt din poveste

— Ce vă uimește cel mai mult în viața pădurilor noastre?

— Îmi amintesc cum am fost șocat când am urmărit niște stejari care, pentru că nu s-a reușit din primul an să-i punem în lumină, puieții s-au pierdut. Marea uimire a fost când în anul următor, pentru că rădăcinile nu se uscaseră, stejarii au lăstărit și și-au revenit la viață. Am tratat acest fenomen ca pe un miracol. Știam că stejarul, fiind o specie care iubește lumina, nu rezistă mai mult de doi ani la umbră. Unii se pierd chiar din primul an dacă umbrirea e mai pronunțată. De asta, pădurile au nevoie de multă atenție, de oameni cu un spirit de observație foarte subtil… Da, pentru mulți pădurea e o enigmă, un miracol, e un loc parcă rupt din poveste. Surprize pot fi foarte multe pentru cei care simt pădurea. Pentru mine, pădurea e lumea mea, e aceeași de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, indiferent de anotimp, de asta pot întâlni miracole în orice zi. 

— Ați studiat în România. De ce Mihai Eminescu i-a zis Pădurea de Argint pădurii din preaja Mănăstirii Văratec, unde un tip locuise Veronica Micle?

— Nu am studiat prea bine acest subiect. Știu că în versurile lui Mihai Eminescu găsim descrieri legate de „Pădurea de argint” sau de „Codrii de aramă”. Probabil, din cauza plantațiilor de acolo, care, la adierea vântului, dezvăluie nuanțe argintii sau nuanțe arămii. Da, literatura de specialitate spune că „Pădurea de argint” și-a luat numele de la scoarța albă, strălucitoare a mestecenilor din acea zonă forestieră, iar „Codrii de aramă” sunt numiți astfel datorită culorii arămii pe care o au toamna frunzele gorunilor – o varietate de stejar, care cresc în apropierea „Pădurii de argint”.

— O zonă extinsă din teritoriul R. Moldova poartă numele de Codrii Moldovei. Cum sunt astăzi Codrii Moldovei?

— Codrii Moldovei sunt amplasaţi în zona centrală şi se întind în mare parte pe teritoriul raioanelor Străşeni, Hîncești, Călăraşi, Orhei şi Nisporeni. Codrii sunt cea mai veche rezervaţie silvică de la noi şi ocupă o suprafaţă de peste 5100 de hectare. În Codri cresc circa 1000 de soiuri de plante protejate. Cele mai mari suprafeţe sunt ocupate de gorun – în amestec de carpen, tei, frasin, stejar, arţar, ulm şi fag. E relevant că anume în Codri sunt amplasate cele mai vechi mănăstiri de la noi – mănăstirile Vărzăreşti, Căpriana, Hâncu, Curchi. Codrii Moldovei sunt falnici și vor rămâne falnici, dar e necesar să se intervină urgent  pentru a opri uscarea în masă a arboretului, mai ales a speciilor de bază. La Strășeni, bunăoară, arboretele cu vârsta mai mare de 80 de ani constituie 58% din suprafața totală. Pentru că au îmbătrânit, arboretele nici nu fructifică precum ne așteptăm, iar fructificațiile care apar totuși rareori sunt tot mai puține și nu pot completa lipsurile. E problematică instalarea semințișului, regenerarea suprafețelor care urmează a fi regenerate, iar de asta se leagă multe probleme.

— Cel mai bătrân exponent al pădurilor noastre ce vârstă are?

— Dacă e să ne referim la arbori pe picior, avem stejarul lui Ștefan cel Mare. Pe panoul informativ din preajmă e indicată vârsta lui – 560 de ani și se pare că aceasta corespunde perioadei de domnie și de viață a lui Ștefan cel Mare. Acesta e pe picior, dar e uscat de vreo 5-6 ani, fiind afectat de dăunători. Sunt și alți arbori care au peste 150-200 de ani. Avem arbori seculari, care însă sunt afectați de secetele îndelungate. Anul trecut, la Strășeni nu a plouat vreo jumătate de an. Cum să reziste pe un astfel de timp copacii seculari?

— Care sunt cele mai frecvente maladii ale pădurilor de la noi?

— Cel mai frecvent avem atacuri de dăunători. Monitorizăm, verificăm, evaluăm, căutăm soluții ca să intervenim în caz de necesitate. Haltica, molia, dăunători de trunchi, paraziți și semiparaziți, cum este vâscul, care slăbește puterea arboretelor, atacă pădurile noastre și e nevoie să oprim invazia acestora.

Fără păduri, R. Moldova ar arăta ca un deșert

— În ultimii ani, au loc numeroase acțiuni de împădurire, desfășurate cu participarea autorităților. Ce se întâmplă în continuare cu aceste fâșii?

— Din anul 2021, când a fost lansat Programul Național de împădurire și reîmpădurire, urmând să fie reabilitate 145 mii de hectare de terenuri din afara fondului forestier, au avut loc mai multe acțiuni publice. În 2023, la Strășeni au fost împădurite 125 de hectare de terenuri noi, care nu erau forestiere. În 2024, planificăm împădurirea a 156 de hectare. Culturile silvice noi sunt bine îngrijite, iar peste câțiva ani vor fi păduri noi acolo. Circa 7000 de hectare anual sunt împădurite la nivel de țară. Și în continuare este necesară împădurirea unor noi terenuri, iar în acest scop pot fi valorificate terenurile abandonate și degradate. Programul naţional prevede ca în următorii 10 ani suprafețele de teren împădurit să fie extinse până la 15% în raport cu 11% cât reprezintă acum. 

— Dar cum ar arăta R. Moldova fără Codri?

— Ca un deșert. Dacă nu ar fi pădurile, nu am avea nici lanuri mănoase de cereale, nu am avea livezi falnice și vii bogate. Pădurile crează condiții prielnice nu doar pentru oameni, dar și pentru culturile agricole. Fără păduri, s-ar pierde celelalte culturi. E una să stai în arșiță în câmp deschis și alta e să te poți retrage la umbra unei păduri. Apropo, ați văzut cumva animale să prefere să stea în câmp deschis? Toate caută umbră, înțelegând că umbra le oferă alte condiții. Pădurile și perdelele forestiere dintre câmpuri sunt cele care diminuează efectele negative care au efecte devastatoare pentru câmpuri, pentru vii, pentru livezi.

— Sunt sau nu implicați pădurarii în acțiuni de corupție atunci când comit sau acceptă tăieri ilegale? 

— Păduri fără uscături nu există. Dacă au apărut vorbe, sunt probabil și fapte, dar, e una să vorbești și alta e să te documentezi și să acționezi în baza legii. Oamenii trebuie să știe că una dintre sarcinile ce îi revin pădurarului este si comercializarea produselor lemnoase. Sunt cazuri când pădurarii trebuie să intervină cu ajutor. Vreau să cred că majoritatea sunt onești. Atunci când un pădurar încarcă lemne în mașină, asta nu înseamnă numaidecât că o face ilegal, în lipsa unei facturi. Nimeni nu va nega astăzi că sectorul forestier se confruntă cu problema tăierilor ilegale. Și nu e greu de înțeles că printre principalele cauze ale acestui fenomen sunt sărăcia, prețurile mari ale lemnului de foc, cererea tot mai mare pentru lemn de foc, salariile mici ale angajaților din sistemul forestier, dar și numeroase probleme legate de asigurarea pazei resurselor forestiere…

— Mulțumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu