DW Războiul din Ucraina: Mărturiile rușilor răniți
Numărul soldaților ruși grav răniți în războiul împotriva Ucrainei depășește o sută de mii. Mulți dintre ei au suferit amputări teribile. Ei se simt abandonați atât de autorități, cât și de societate, notează DW.
Rusia nu furnizează în mod oficial cifre exacte privind numărul soldaților săi, uciși sau răniți, în războiul împotriva Ucrainei. Aceste informații rămân clasificate iar autoritățile ruse nu fac decât puține precizări despre victimele de război.
În 2023, ministrul adjunct al muncii și protecției sociale, Alexei Vovșenko, declara că 54% dintre toți răniții se confruntă cu urmări grave. O cincime dintre aceștia au membrele superioare amputate iar patru cincimi au rămas fără membrele inferioare.
La sfârșitul anului 2024, ministrul adjunct al apărării, Anna Ziviliova, despre care presa rusă necenzurată spune că ar fi nepoata președintelui rus Vladimir Putin, a estimat numărul total al răniților de război la 110.000.
Trebuie răniții să se întoarcă pe front?
La începutul anului, pe rețeaua de socializare rusă VKontakte erau distribuite, aproape simultan, mai multe înregistrări video în care comandanții armatei ruse trimiteau soldații răniți înapoi pe frontul din Ucraina. Într-unul dintre cazuri, soldații se aflau într-o pădure iar câțiva dintre ei apăreau deplasându-se în cârje.
O altă înregistrare ne arată un polițist militar agresând doi bărbați în uniforme de camuflaj, dintre care unul se sprijină într-un baston. Cei doi bărbați sunt amenințați de militar cu violențe sexuale. Autoritățile au confirmat ulterior cazul iar individul care își torturase camarazii cu bastonul și cu un pistol cu electroșocuri a fost arestat. S-a dovedit că răniții erau soldați obișnuiți care se plânseseră comandanților lor pentru că aceștia doreau să îi trimită înapoi pe front.
Într-un discurs public, ministrul adjunct al apărării, Anna Ziviliova, admitea că se încearcă întoarcerea rapidă a răniților pe front. Potrivit ei, aproximativ 96% dintre răniți se întorc pe front, ceea ce a devenit posibil „datorită modernizării spitalelor de campanie”. Această abordare ar putea indica parțial o lipsă de personal pe front și pierderi mari în armata rusă.
„În estimarea mea, aproximativ șase din zece răniți au suferit răni grave”, a declarat pentru DW un fost soldat rus care dorește să-și păstreze anonimatul. El însuși a fost recent lăsat la vatră din cauza multiplelor sale răni, despre care însă nu dorește să vorbească din motive de securitate.
„Ceea ce contează este că brațele și picioarele îmi sunt intacte”, spune bărbatul, care așteaptă acum o plată unică de câteva milioane de ruble.
Fostul soldat se plânge că pensia sa de invaliditate de 22 000 de ruble (echivalentul a aproximativ 220 de euro) este insuficientă. „Am devenit incapabil de muncă la vârsta de 36 de ani și mi-am pierdut sănătatea. Însă ce pot să fac? Mi-am servit țara și nu am regrete”, spune el. El spune că utilizarea soldaților răniți în atentate se face prin pedepsirea acestora pentru trafic de droguri sau pentru simularea rănirii.
Ce primesc răniții de război?
Pe rețeaua socială VKontakte se fac auzite și acuzații aduse medicilor care ar banaliza rănile. Unele dintre comentariile nemulțumite sunt îndreptate împotriva unui recent decret prezidențial, conform căruia plățile unice pentru răni minore au fost reduse de la trei milioane (aproximativ 30 000 de euro) la un milion de ruble (aproximativ 10 000 de euro). Despăgubirile pentru alte leziuni minore nu pot depăși 100.000 de ruble (aproximativ 1000 de euro).
Un soldat pe nume Oleg a scris online că medicii i-au catalogat inițial rana ca fiind moderată.
„În ziua în care am fost externat, aceasta a devenit brusc o rană minoră. Mi s-a spus că între timp există liste și categorii noi de evaluare a rănilor”, a declarat Oleg.
Foști mercenari ai grupului Wagner, una dintre cele mai brutale unități care au luptat de partea Rusiei, se plâng că nu sunt recunoscuți de stat ca participanți la războiul împotriva Ucrainei. Unul dintre ei, Pavel, scrie pe VKontakte că nu mai poate merge din cauza rănilor și este „lăsat în voia sorții”.
Fostul mercenar se plânge că primește o pensie de invaliditate de la stat de aproximativ 10 000 de ruble (aproximativ 100 de euro), dar i se refuză plățile din partea armatei.
Unii comentatori semnalează costul ridicat al protezelor. Un utilizator din localitatea Perm se plânge că o proteză de înaltă calitate costă cinci milioane de ruble (aproximativ 50 000 de euro). Or, fratele ei, care a luptat de partea Rusiei, nu și-ar putea permite acest lucru. Prestațiile sociale acoperă doar o mică parte din costuri, se plânge femeia. În plus, mai multe regiuni raportează o penurie de proteze din cauza sancțiunilor internaționale împotriva Federației Ruse, situație care determină creșterea prețurilor și a timpilor de așteptare.
Cum decurge întoarcerea la viața civilă?
În eventualitatea încheierii războiului, una dintre problemele principale va fi reintegrarea în societate a militarilor cu handicap, spune pentru DW istoricul Aglaia Așeșova de la Biblioteca Universitară de Limbi și Civilizații (BULAC) din Paris. Bună cunoscătoare a societății postbelice din Rusia și Franța, experta spune că, indiferent de țara în care se alfă, persoanele cu dizabilități căpătate în război trebuie să trăiască în mare parte izolate de societatea obișnuită. Rusia, spune ea, ar putea transfera îngrijirea invalizilor de război în regiuni, ceea ce ar face și mai dificilă reintegrarea lor în societate, din cauza resurselor limitate de acolo.
Invalizii de război se confruntă adesea cu faptul că angajatorii nu vor să îi bage în seamă, scrie fostul ofițer militar rus Nikita Tretiakov pe canalul său Telegram. El descrie cazul unui camarad grav rănit care își căuta de lucru. Potrivit lui Tretiakov, bărbatului i s-a refuzat postul de consilier de vânzări în timpul unui interviu de angajare din cauza unor îngrijorări privind starea sa mentală ca urmare a evenimentelor trăite pe frontul din Ucraina.
Atitudinea față de veterani în Rusia
Potrivit Annei Kuleșova, de profesie sociolog, în societatea rusă există diferențe semnificative de atitudine față de veteranii de război. Acest lucru se explică parțial prin polarizarea politică din sânul populației. Însă există și diferențe regionale.
„Veteranii de război nu sunt văzuți ca niște eroi de toată lumea, ci sunt priviți cu suspiciune, pentru că oamenii știu din știri, dar și din experiența personală, despre cazuri în care armata a recurs la violență împotriva civililor”, spune ea pentru DW.
În pofida rănilor pe care le-au suferit, cei care au luptat sunt predominant convinși că războiul este legitim.
„Observăm mecanisme psihice de apărare, tipice tuturor veteranilor de război. Această metodă îi ajută să funcționeze eficient și să supraviețuiască în condiții extreme”, a explicat pentru DW un psihiatru care continuă să profeseze în Rusia și care dorește să rămână anonim.
Potrivit lui, întoarcerea soldaților la viața civilă este întotdeauna un proces anevoios, nu în ultimul rând pentru că acești oameni nu se mai simt la fel de necesari ca pe front.
