DW Analiză: Retragerea lui Biden, consecințe pentru R. Moldova
Acest titlu pare disproporționat în raport cu efectele mondiale ale deciziei președintelui Biden. Dar în marele mozaic al lumii, Republica Moldova își are un loc tot mai clar definit, scrie Deutsche Welle.
Ne-am obișnuit să-l vedem pe Joe Biden la reuniunile NATO sau G7, înconjurat de lideri politici importanți, căutându-i compania, dornici să-i vorbească, să schimbe cu el o strângere de mână, un salut, o glumă. Fiind și cel mai vârstnic dintre șefii de stat care-l anturau, el arăta ca un tată de familie – și, era/mai este, pe bună dreptate, „tatăl” Lumii libere! Mai ales după declanșarea invaziei rusești în Ucraina, toate privirile erau îndreptate spre președintele Biden – funcția, prestigiul, puterea pe care o reprezintă ne dădea un sentiment de încredere și siguranță. Puteam fi liniștiți că barbaria nu va învinge, că „cirezile” de tancuri rusești vor rugini în stepele ucrainene.
Joe Biden la Chișinău
Au fost câteva momente memorabile. În discursul său ținut la Varșovia pe 21 februarie 2023, președintele Joe Biden, spre surprinderea multora, a salutat-o pe Maia Sandu prezentă la eveniment și a rostit un mesaj de încurajare și apreciere pentru „poporul iubitor de libertate al Moldovei”. Ulterior a avut și o discuție cu Maia Sandu. A fost un semnal puternic de susținere pentru Moldova, destinat în primul rând „urechilor” Rusiei, la un an de la declanșarea războiului din Ucraina. „Moldova nu e singură, Moldova se poate baza pe Statele Unite” – acesta a fost sensul mesajului descifrat de numeroși comentatori.
În calitate de vicepreședinte, Joe Biden vizita Chișinăul la 11 martie 2011, când la guvernare se afla Alianța pentru Integrare Europeană (în prima ei „ediție”, cea mai promițătoare pentru aspirațiile democratice ale moldovenilor). Joe Biden a îndemnat atunci guvernarea pro-europeană să-și asume cu mai mult curaj reforma justiției și lupta împotriva corupției. Din păcate, îndemnul său nu a fost ascultat atunci, deși prezența în scuarul Operei din Chișinău a vicepreședintelui american – clădire pavoazată cu două steaguri mari, american și tricolorul moldovean – a entuziasmat cetățenii. Patru ani mai târziu, în același spațiu, pe treptele de la Operă, în 21 decembrie 2015, își organiza un miting de promovare oligarhul Plahotniuc cel care se voia cu tot dinadinsul prim-ministru, voia să-și legalizeze „puterea din umbră”, dar președintele Nicolae Timofti s-a opus.
Azi, aceeași oligarhie este gata să livreze statul Rusiei lui Putin, pentru a lovi Ucraina din spate și pentru a ne îngropa viitorul european. Și-n această campanie mizerabilă, am ajuns să-l vedem pe Vlad Filat, premierul care-l întâmpina glorios în noiembrie 2011 pe vicepreședintele Joe Biden la Chișinău, cum se aliază, la nivel discursiv și imagologic, cu cei pe care altădată îi detesta, doar pentru a o împiedica pe Maia Sandu să obțină un nou mandat de șef al statului.
Miza e aceeași pentru Moldova și pentru Ucraina
Sfârșitul carierei politice a președintelui Joe Biden trezește multă neliniște mai cu seamă în Europa de Est, în Ucraina, atacată de ruși, și în Republica Moldova, aflată și ea în vizorul lui Putin. Am avut în persoana președintelui american în exercițiu un mare prieten și un aliat sigur.
De-acum încolo orizontul se tulbură. Politica Statelor Unite nu se va schimba în mod radical față de Republica Moldova, dar ea poate lua o altă turnură în raport cu ajutorul militar livrat Ucrainei, fapt ce va influența automat și soarta Republicii Moldova. Suntem prinși în același lanț cauzal.
Totul va depinde de cine va câștiga alegerile prezidențiale din noiembrie din Statele Unite. Așa încât, după ce vom fi trecut de „hopul” scrutinului prezidențial din 20 octombrie 2024 din Republica Moldova, zi când se va desfășura și referendumul constituțional pentru aderarea la Uniunea Europeană, vom urmări și noi, moldovenii, cu sufletul la gură, alături de întreaga lume democratică, deznodământul alegerilor americane.
