Delincvența juvenilă: Cum (NU) sunt protejați copiii în situații de risc

Copiii din familii social vulnerabile, cei neglijați sau ai căror părinți au plecat peste hotare, dar și copiii din familii care nu sunt vulnerabile din punct de vedere social, dar care sunt lipsiți de atenția îngrijitorilor, cel mai des riscă să dezvolte un comportament delincvent. Lipsa serviciilor sociale, a resurselor umane profesioniste și bine motivate, dar și lipsa de interes a părinților duc la perpetuarea problemei delincvenței juvenile, precum și la înmulțirea recidivelor printre copii. Subiectul a fost pus în discuție în cadrul unei mese rotunde, la care au participat mai mulți reprezentanți ai societății civile, ai autorităților responsabile de protecția copiilor, dar și reprezentanți ai organelor de drept. Participanții la discuție au dezbătut cine sunt copiii delincvenți și care sunt factorii care generează acest comportament, ce pârghii au autoritățile pentru a preveni cazurile în care copiii comit delicte, dar și cât de pregătite sunt acestea pentru a lucra cu situațiile „copiilor incomozi”.

Cine sunt copiii în conflict cu legea și ce factori generează comportamentul delincvent

Cel mai des ajung în conflict cu legea copiii din familii social vulnerabile și cei ai căror părinți sunt plecați peste hotare, spun experții. 

Cristina Varzari, manageră de programe în cadrul Fundației „Regina Pacis”, care în ultimii zece ani a desfășurat cursuri vocaționale în Centrul de detenție a minorilor de la Goian, spune că mare parte din copiii care își ispășesc pedeapsa acolo fac parte din familii social vulnerabile, cu părinți alcoolici, în care au fost abuzați fizic sau au fost neglijați. 

Totuși, în ultimii ani, spune Cristina Varzari, comit delicte și copiii ce au părinții acasă, din familii care nu sunt vulnerabile din punct de vedere social. „Din 2020 lucrăm și cu copii care sunt subiecți ai probațiunii. Copiii de acolo fac parte din familii relativ bune la prima vedere, care au un venit normal lunar și am văzut că și părinții lucrează cu acești copii, îi ajută, îi susțin. La întrebarea «ce i-a făcut pe acești copii să comită infracțiuni?» răspunsul este «cercul de prieteni», în mare parte”, spune experta.

„Se întâmplă pentru că părinții sunt foarte ocupați, nu acordă timp și atenție copiilor, au alte priorități”, punctează Tatiana Troian, directoarea Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Strășeni.

„Dacă vorbim despre familiile social-vulnerabile în care copiii nu au ce mânca, cumva este clar de ce copiii vor încerca să fure – ca să aibă ce mânca. Dacă vorbim însă despre familiile cu un statut social ridicat, acolo este vorba despre un stil de educație autoritar, poate chiar violent și dur. Atunci copilul o să-și găsească refugiu în grupul de prieteni care îl vor asculta”, subliniază Lilia Josu, psihologă la Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor „Pro Salva” din Strășeni.

O confirmă și Ruslan Lupașcu, procurorul șef al Procuraturii Strășeni: „Nu este deloc obligatoriu ca minorul delincvent să fie dintr-o familie social vulnerabilă. Avem cazuri când aceștia sunt din familii foarte bune. Probabil, și-au găsit niște prieteni nu din cei mai buni, au fost influențați și au comis infracțiuni.”

În același timp, trebuie delimitate comportamentele de risc, deviante de cele delincvente, punctează experții. „Nu toți minorii care au comportamente deviante, care mai fug de acasă, consumă alcool, fumează ajung în conflict cu legea. Minorii care au ucis, au furat, majoritatea dintre ei au tulburări de personalitate”, punctează Natalia Vlasov, șefa Centrului de Sănătate Prietenos Tinerilor „Pro Salva” din Strășeni.

„Lipsesc resursele umane în sistemul de protecție”

Deși autoritățile au suficiente pârghii pentru a preveni cazurile în care copiii comit delicte, lipsa resurselor umane în sistemul de protecție a copilului  își spune cuvântul.

„Sistemul de protecție este bunicel în R. Moldova. Problema constă în lipsa resurselor umane în sistemul de protecție – de la asistentul social la specialistul în protecția drepturilor copilului, care trebuie să existe la nivelul fiecărei autorități tutelare”, punctează Liliana Martin, coordonatoare de proiect la Fundația „Regina Pacis”.

Potrivit expertei, o altă problemă constă în faptul că odată ce copiii în situații de risc sunt extrași din familie și plasați în servicii de tip familial, ei ulterior revin în familia biologică după un termen prea scurt pentru ca problemele să se fi rezolvat. „Acum îmi este greu să zic care tip de serviciu este mai bun – de tip familial sau centrele de plasament, dar atâta timp cât copilul se va perinda prin diferite tipuri de servicii sociale, niciodată nu va ajunge la maturitate pregătit pentru incluziunea socială”, este de părere experta.

Liliana Martin consideră că la nivelul sistemului de protecție este nevoie de psihologi bine formați, de terapeuți specializați pe problemele psiho-emoționale ale copiilor, care în prezent lipsesc.

Și Avocatul poporului pentru drepturile copilului, Vasile Coroi, consideră că la nivel de comunitate lipsesc serviciile sociale, inclusiv cele de sprijin al familiilor cu copii. „Există părinți care vor să fie ajutați, sunt deschiși, dar la nivel local lipsesc serviciile psihologice, psiho-pedagogice, cineva care să-i ajute în relaționarea părinte-copil. Există doar niște programe la nivel de ONG-uri”, spune Vasile Coroi.

Potrivit oficialului, în acest sens, a fost întocmită o Strategie de dezvoltare a competențelor parentale pentru anii 2016-2022. Ministerul Finanțelor însă nu a identificat resurse pentru implementarea strategiei. 

Liliana Astrahan, specialistă în protecția copilului la Fundația „Terre des hommes”, care în 2022 a realizat studiul „Profilul copilului în conflict cu legea”, spune că deși există servicii la nivel de comunitate, diferite cercuri de interese, activități, acestea nu sunt frecventate de copiii în situații de risc. 

„45% din copiii în conflict cu legea pe care i-am intervievat au nivelul educațional sub mediu. Cei care au ajuns în penitenciar, majoritatea nu știu nici să scrie, deși după vârstă deja absolvesc, în mare parte din cauza abandonului școlar. Avem și copii în situație de stradă și este important să găsim metode să interesăm acești copii să meargă la școală. E nevoie de atitudine, pentru că minorii incomozi sunt izolați. Specialiștii trebuie să fie instruiți cum să reacționeze, cum să intervină, cum să prevină, pentru că tuturor le este frică de acești copii”, subliniază experta.

Recomandările experților

Pentru scăderea numărului de cazuri în care copiii comit delicte, experții recomandă dezvoltarea serviciilor sociale la nivel de raioane, angajarea psihologilor în instituțiile de învățământ, precum și implicarea gratuită timpurie a copiilor din familiile vulnerabile în diferite activități.

„Ar fi bine să fie organizate și activități pentru bărbați, ca să vină și tații sau activități pentru părinți și copii, pentru reeducarea acestora și reformatarea relațiilor”, consideră Liliana Astrahan.

Svetlana Axenti, șefa Serviciului de asistență psihopedagogică din cadrul Direcției Generale Educație a Consiliului Raional Strășeni, este de părere că la ședințele cu psihologul pe care le indică autoritățile în cazul copiilor în situație de risc e bine să vină copilul împreună cu părinții. 

Cristina Varzari de la Fundația „Regina Pacis” consideră că în R. Moldova există un cadrul legal foarte bun în domeniul protecției copilului. „Totuși, avem copii care nu se simt susținuți, nu simt suportul din partea societății. De asta ne-am gândit la instituirea unor proceduri sub forma unor comisii teritoriale în comunități privind incluziunea socială a copiilor în conflict cu legea. Vrem să identificăm în baza cazurilor concrete soluții concrete. Vorbim nu doar despre minorii care deja și-au ispășit pedeapsa, ci vrem să identificăm și situațiile de risc pentru a le preveni”, subliniază experta.

Acest articol a fost realizat grație suportului poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul acestui articol este responsabilitatea Ziarului de Gardă și nu reflectă neapărat opinia USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.