De la bani la mobilizare: principalele provocări militare pentru Ucraina în 2025

Ucraina intră în 2025 cu o serie de provocări critice în războiul împotriva Rusiei. Sprijinul financiar din partea partenerilor internaționali, aprovizionarea cu arme, reformele de mobilizare și căutarea soluțiilor diplomatice sunt doar câteva dintre problemele care necesită o atenție sporită.

Provocări financiare

Fără sprijin financiar internațional, Ucraina nu ar fi în măsură să reziste eficient agresiunii rusești și să-și apere teritoriile. Ajutorul american joacă un rol crucial în acest sens. Însă, odată cu sosirea noii administrații la Casa Albă, aprobarea următorului pachet de ajutoare a fost amânată.

În 2024, Ucraina a rămas fără sprijinul financiar al SUA timp de aproape șase luni. Acest lucru a slăbit semnificativ aprovizionarea armatei cu echipamente și muniții, ceea ce a dus în cele din urmă la pierderea orașului Avdiivka și la crearea de către trupele ruse a unui cap de pod pentru o ofensivă în direcția Pokrovsk. În 2025, situația devine din nou critică.

Expertul militar Pavlo Lakiciuk explică cum stau lucrurile.

„La sfârșitul mandatului său, Biden s-a străduit să ofere Kievului toate ajutoarele votate în 2024. Și, într-adevăr, recent, Kievul a primit destul de multe pachete de ajutor. Împreună cu finanțarea din partea partenerilor europeni, acest ajutor va fi suficient pentru șase luni”, crede expertul.

Decizia privind un nou pachet anual de ajutor din partea SUA este așteptată nu mai devreme de aprilie 2025.

„După inaugurarea lui Trump, discuțiile despre posibilele negocieri cu Rusia vor continua până în primăvară. Prin urmare, problema sprijinului financiar va rămâne pe pauză”, declară expertul militar. „Mai aproape de luna martie va deveni clar cum vor evolua relațiile dintre Ucraina și noua administrație americană. În acel moment, Trump fie va refuza continuarea sprijinului, fie îl va continua. Dar votul nu va avea loc mai devreme decât în aprilie.”

În același timp, potrivit lui Lakiciuk, Ucraina nu se confruntă cu o lipsă acută de resurse. Guvernul continuă să atragă în mod activ asistență din alte surse pentru a acumula rezerve, în primul rând, din partea UE. Dar absența completă a sprijinului din partea SUA ar putea pune țara într-o situație dificilă.

„Chiar dacă UE și alți parteneri continuă să ajute, acest lucru va acoperi doar jumătate din nevoi. Dacă Ucraina ar fi început în urmă cu doi ani să-și reconvertească propria industrie în scopuri militare în loc să se bazeze pe ajutor extern, astăzi nu ar mai fi existat astfel de probleme. Dar acum avem ceea ce avem”, conchide Lakiciuk.

Provocări diplomatice pentru Ucraina

Expertul militar Dmîtro Jmailo remarcă faptul că provocările diplomatice ale Ucrainei sunt cruciale pentru viitorul țării.

„Principalele noastre eforturi diplomatice de astăzi sunt centrate pe problema aderării la NATO. Acesta este primul punct al planului de victorie prezentat de președintele Volodîmîr Zelenski. Am făcut deja unele progrese prin convenirea unei poziții cu partenerii cu privire la ireversibilitatea parcursului [cursul spre UE și NATO], dar este necesar un semnal politic concret”, punctează expertul.

Potrivit acestuia, chiar și fără date sau detalii specifice, obținerea unei invitații de aderare la NATO va fi un reper important pentru comunitatea internațională.

„Ucraina ar trebui să devină o zonă de influență a lumii euroatlantice. Încă ne confruntăm cu retorica împărțirii sferelor de influență în care Ucraina este văzută ca parte a regiunii ruse. Acest lucru trebuie să se schimbe, iar aderarea la NATO este esențială pentru un viitor euroatlantic. Luptăm pentru alegerea noastră euroatlantică încă de la Revoluția Demnității. Nu știu care altă țară a plătit un preț atât de mare pentru dreptul său de a face parte din lumea occidentală”, subliniază Jmailo.

În același timp, retorica negativă a unor lideri occidentali, în special a președintelui american Donald Trump, cu privire la perspectivele aderării Ucrainei la NATO, creează provocări suplimentare.

„Dacă Ucraina va fi forțată să cedeze perspectiva aderării la Alianță, aceasta ar trebui să fie compensată prin garanții oficiale de securitate. Și aici există o singură garanție – bani și arme”, este convins expertul militar. „Dacă actualul sistem politic din Rusia persistă, războiul devine inevitabil. Dar suntem pregătiți pentru flexibilitate. Dacă nu NATO, ar trebui să fie arme sau statutul de aliat major în afara NATO – similar cu ceea ce au Statele Unite în relațiile lor cu Japonia, Taiwan, Coreea de Sud.”

Aprovizionarea Forțelor Armate ale Ucrainei cu armament în 2025

Subiectul aprovizionării cu armament este o prioritate la reuniunile cu partenerii occidentali. Ultima reuniune de la Ramstein s-a încheiat cu acorduri, în special, privind consolidarea apărării spațiului aerian al Ucrainei cu sisteme de apărare aeriană. De asemenea, partenerii au promis să furnizeze drone, echipamente și muniții, componente și rachete pentru avioanele de luptă F-16.

Dar, în același timp, este necesar să fie dezvoltat în mod activ propriul potențial de apărare atât în interiorul țării, cât și la nivel internațional.

„Ukroboronprom are linii de producție atât în Ucraina, cât și în străinătate. Acum se înființează societăți mixte, este esențial să atragem capital occidental. Dacă Occidentul va continua să investească în Ucraina, va fi un stimulent suplimentar pentru parteneri să facă lobby în vederea  sprijinului, protejându-și banii și producția”, explică Jmailo.

Expertul notează că, în toamna anului 2024, Ucraina a făcut progrese importante în finanțarea complexului său militar-industrial.

„Au fost semnate o serie de acorduri. Deosebit de importantă este punerea în aplicare a modelului danez, când o țară care nu poate susține cu arme investește în producție. Mișcarea în această direcție rămâne o necesitate pentru supraviețuire, indiferent dacă ostilitățile vor înceta. Complexul militar-industrial al Ucrainei ar trebui să fie pregătit pentru orice scenariu”, subliniază acesta.

Există, de asemenea, o mare nevoie de mine. Ucraina a dezvoltat și relansează tehnologia sovietică, cum ar fi minele МОN-50 și MON-100. Forțele Armate ale Ucrainei au învățat, de asemenea, cum să mineze cu ajutorul octocopterelor de dimensiuni mari. Iar în noiembrie, SUA au ridicat interdicția privind minele antipersonal pentru Ucraina și furnizează sisteme pentru  deminarea de la distanță.

„La ce bun ne trebuie toate acestea? Nu este un secret faptul că oamenii se tem cel mai mult să facă serviciul în infanterie. Trebuie să reducem presiunea ocupanților asupra infanteriștilor noștri. Cum funcționează acest lucru în practică, de exemplu, în regiunea Kursk: o treime din forțele inamice sunt nimicite cu ajutorul minelor, o altă treime sunt distruse cu focurile de artilerie, de activitatea dronelor FPV și de sistemele electronice. Doar ultima treime ajunge în pozițiile infanteriei, unde este neutralizată de soldați. Acest lucru reduce semnificativ povara asupra infanteriei”, explică Jmailo.

Expertul susține că un astfel de sistem ar trebui să funcționeze de-a lungul întregii linii de front: minarea sistemică și activitatea coordonată a artileriei, dronelor și sistemelor electronice ar trebui să devină baza apărării Ucrainei.

Mobilizarea și consolidarea sistemului de recrutare

Mobilizarea rămâne una dintre cele mai presante provocări pentru Ucraina. Contextul informațional negativ – de la scandaluri legate de mobilizarea ilegală până la corupție în centrele teritoriale de recrutare (CTR) și probleme cu aprovizionarea pe front – creează în societate impresia unei crize de amploare. Și propaganda rusă profită de acest lucru.

Cu toate acestea, potrivit lui Dmîtro Jmailo, soluția se poate regăsi în dezvoltarea unui proces de mobilizare voluntară prin intermediul centrelor de recrutare.

„Este imposibil să ne lipsim complet de mobilizare, dar sarcina principală este ca procentul de voluntari să crească și mobilizarea forțată să scadă. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să auzim temerile recruților și să lucrăm cu ei”, spune acesta.

Expertul militar notează că mulți oameni nu se tem de serviciul militar în sine, ci de lipsa de transparență în procesul de mobilizare.

„Esențial pentru oameni este să ajungă la comandanți profesioniști, care să aibă grijă de viața și sănătatea lor. Vor să servească în posturi care se potrivesc cu specialitatea lor, nu acolo unde centrul de distribuție îi trimite automat”, explică expertul.

În prezent, în Ucraina funcționează aproximativ 50 de centre de recrutare, care oferă o abordare complet diferită a acesteia: „Oricine poate veni la un centru de recrutare, se poate informa despre comandanți, sarcini, condiții și, cel mai important, poate alege un anumit post într-o brigadă. Brigăzile, la rândul lor, se străduiesc să creeze un ciclu închis: de la recrutare și pregătire până la serviciul direct în baza brigăzii. Acest lucru le oferă oamenilor încrederea că vor ajunge într-o echipă normală, nu în condiții aleatorii”, punctează Jmailo.

De asemenea, expertul subliniază că și cei care au primit o citație se pot adresa unui centru de recrutare, pot semna un contract sau se pot mobiliza într-o brigadă anume.

„Teama de necunoscut este principalul lucru care trebuie să fie depășit. După aceea, ar trebui dezvoltat un sistem de plăți echitabile, de aprovizionare corespunzătoare și de reabilitare a militarilor. De exemplu, Ministerul Apărării lucrează la un pachet pentru răniți, astfel încât persoana evacuată să aibă tot ce îi trebuie: haine, medicamente, produse de igienă”, notează expertul militar.