Trăind de Gardă De 4 ani, un om fără adăpost suportă infernul sub ochii chișinăuienilor și ai autorităților
Noaptea are cele mai mari dureri. Când acestea devin insuportabile, strigă cu voce neomenească. Nimeni nu-i vine în ajutor, pentru că zi și noapte e înconjurat de câțiva câini vagabonzi, care îl protejează, îl apără de frig, dar și de cei răi. Dincolo de culcușul acestui om, care uneori e pe pragurile unui oficiu poștal, alteori – pe pragul unei farmacii de pe strada Alba Iulia din Chișinău, oamenii din blocurile alăturate, de peste patru ani deja, se trezesc noapte de noapte de la răcnetele sale și lătratul câinilor care, speriați că prietenul lor suferă, încearcă, cum pot, să îl apere de suferință.
Dimineață de dimineață, înainte ca oficiul poștal sau farmacia să-și deschidă ușile, omul, însoțit de cei câțiva câini, se retrage de pe trepte pe banca din preajmă. Nu știe dacă e flămând sau dacă îi este cald ori frig. Nu-și pune astfel de întrebări, pentru că în cei peste patru ani de viață în stradă multe i s-au încurcat în cap. Realitatea pare deseori ireală, iar multe crâmpeie ireale devin parte din lumea sa actuală.
Despre viață povestește încurcat, iar faptul că a început să considere că pașaportul său e infiltrat într-o monedă de 10 lei, iar hainele de pe el, chinuite de timp, și le-a adus chiar ieri din Germania, te duce la gândul că omul are nevoie de tratamente serioase, doar că, fiind singur pe lume, cine să-i poarte de grijă? Da, cei pe care îi trezește noapte de noapte cu răcnetele sale, ce provoacă îndelungatul lătrat al câinilor nedespărțiti de el, îi aduc uneori ceva de mâncare, dar asta se întâmplă tot mai rar și, de fapt, astfel de gesturi nici nu sunt o soluție, omul având nevoie de îngrijiri sanitare și medicale zilnice.
Când am cunoscut această istorie de la un cititor al ZdG, mi s-a părut incredibil că de peste patru ani, un om bolnav și flămând doarme în stradă, singurii săi protectori fiind cei câțiva câini vagabonzi, care îl apără de răi și de rele.
Acum câteva zile, dimineața devreme, am ajuns în „zona” sa. Plecase de pe pragurile oficiului poștal unde își petrecuse noaptea. Când a văzut că vreau să-i transmit ceva de mâncare, și-a strunit câinii nemulțumiți că încerc să mă apropii de prietenul lor. Câinii s-au cumințit, bărbatul a servit ceva din cele aduse, făcându-și o rezervă pentru mai târziu. Avea semne vădite de răceală, pe lângă imobilitatea severă a unui picior. L-am întrebat de sănătate. A spus că nu are probleme, că se descurcă, „doctor” fiind.
— Și iarna, când e frig, ninge sau bate vântul, cum vă descurcați pe aceste trepte reci?
A făcut o pauză, după care a povestit că ar avea o haină caldă, care îl încălzește, iar cel mai bine au grijă de el câinii.
— Ei stau zid în fața vântului și a viscolelor, cu ei nu am cum îngheța…
La Centrul de Găzduire a persoanelor fără adăpost problemele acestui om sunt cunoscute
În ajunul acelei întâlniri, discutasem cu Veaceslav Macovei, directorul Centrului de Găzduire a persoanelor fără adăpost. Cunoștea cazul. „Noi nu avem dreptul să-i luăm din stradă fără implicarea asistentului social din teritoriu. Dar ei refuză să fie plasați în centru. La noi ușile sunt deschise și ei sunt liberi să facă ce vor”, ne-a spus Veaceslav Macovei, amintind că au existat tentative de a-l aduce la Centrul de plasament. „99% dintre cei care ajung la noi trec control radiologic la plămâni, sunt deparazitați, spălați. Bineînțeles, cei care acceptă. În general, situația acestor oameni e o problemă serioasă. Ei sunt parte a societății noastre, iar noi umblăm prin oraș cu copiii, ei circulă în transportul public, intră prin magazine. Umblă nespălați, flămânzi, chinuiți. Încercăm să-i convingem să accepte asistența noastră, să se spele, să-și schimbe hainele. Unii vin, se spală, servesc o masă caldă și pleacă, iar noi acceptăm această condiție a lor. Și sunt mulți dintre aceștia”, povestește Veaceslav Macovei, precizând că, potrivit legislației, orice intervenție poate fi efectuată doar cu acceptul persoanei.
„În cazul acestei persoane, am fost la el și cu un psiholog, dar nu am reușit să-l convingem”, a mai spus directorul Centrului și a promis, în ziua imediat următoare (miercuri, 25 septembrie), să ajungem la omul de pe strada Alba Iulia, 200.
În dimineața respectivă, ne-am întâlnit cu reprezentanții Centrului pe strada Alba Iulia. Câinii au reacționat imediat, îngrijorați parcă pentru ce i se poate întâmpla prietenului lor.
„Miroase cam în același fel, de asta câinii și caută compania oamenilor fără adăpost. În plus, aceștia le și poartă de grijă, împărțind cu ei tot ce reușesc să agonisească”, explicau trecătorii ce confirmau că de peste patru ani de zile acest om e în stradă, starea sa degradând constant. „A locuit în apropiere, la o mătușă de-a sa. După ce aceea a decedat, el a ajuns pe drumuri, dar nu pleacă departe de locul în care a trăit”, spun foștii săi vecini, trecând pe alături. Singurii care nu l-au părăsit sunt câinii.
Despre câinii care își apără prietenul, dar care de peste patru ani provoacă insomnii în cartier, am discutat cu Ruslan Darie, șeful Întreprinderii Municipale „Supravegherea și protecția animalelor”. Acesta susține că atât timp cât nu este modificată legislația la nivel național, după sterilizare și vaccinare, câinii vagabonzi ajung iarăși în stradă, iar serviciul respectiv nu poate interveni decât în cazurile în care câinii încolțesc oamenii.
Potrivit regulamentului, câinii capturați sunt întreținuți până la 14 zile, după care sunt eliberați. Doar cei agresivi, după ce sunt sterilizați și deparazitați, ajung să fie plasați pe teritoriul necropolei.
Pe 25 septembrie, dimineața, deși greu de convins, omul fără adăpost de pe strada Alba Iulia a urcat în mașina Centrului de găzduire și a plecat spre strada Haltei, lăsând în urma sa câinii de care nicicând nu se desparte. La Centru a fost tratat conform procedurii, după care a fost însoțit la un spital pentru îngrijiri medicale. De pe holul spitalului, pe când însoțitoarea de la Centru se ocupa de perfectarea actelor pentru consult și îngrijiri medicale, acesta a plecat și nu s-a mai întors.
Veaceslav Macovei spune că nedorința acestor oameni de a fi instituționalizați e o mare problemă. „Majoritatea nu au case sau au fost alungați din diferite motive. Numărul lor variază de la un an la altul. În 2024, în Chișinău sunt numeroase persoane fără adăpost, dar vreo 20 se opun oricărui fel de asistență. Printre ei sunt și tineri. La fostul stadion republican e un grup mare de tineri. Am fost la ei în repetate rânduri. I-am chemat la noi, le-am promis să-i angajăm la muncă. Le-am vorbit că le putem oferi haine, dar și produse alimentare, ca să aibă ce mânca dacă nu vin la noi la masă. Nu au refuzat, au zis că se vor consulta și vor reveni, dar nu au mai revenit. Am trecut pe la ei peste un timp, am constatat că au devenit agresivi, refuzând să meargă la noi”, povestește directorul Centrului, fără a identifica vreo soluție pentru astfel de cazuri.
„Avem un val extrem de mare de migrare a persoanelor fără adăpost de prin raioane către Chișinău”
Am încercat să identificăm o soluție împreună cu Vladimir Bolocan, șeful Direcției Generale Asistență Medicală și Socială (DGAMS) a municipiului Chișinău, care ne-a spus că municipiul Chișinău este singura autoritate publică locală din R. Moldova care are bani bugetați pentru compensarea tratamentului medical al persoanelor fără adăpost, dar acest lucru este posibil doar în cadrul spitalelor municipale.
„Apropo, la acest subiect am atras atenția încă în luna mai în cadrul ședinței operative, când am spus că avem un val extrem de mare de migrare a persoanelor fără adăpost de prin raioane către Chișinău”, amintește Vladimir Bolocan, precizând că este nevoie de o abordare sistemică a acestui subiect, cu participarea mai multor instituții de profil.
„Știu despre acest caz, dar legea spune că nimeni nu poate fi constrâns să facă ceva contra voinței sale, decât dacă este emisă o decizie de judecată irevocabilă. Combaterea practicării vagabondajului constituie atribuția MAI, dar, din păcate, nici polițiștii nu ajung la aceste cazuri. Acest om nu are acte și acest lucru complică situația, or, la noi, fără „бумажкэ”, instituțiile centrale nici nu se uită și nimeni nu poate garanta că omul nu va fugi de acolo, iar plasarea într-o instituție medicală împotriva voinței sale este contrară legii. Alt subiect ține de faptul că mai multe instituții, în special mă refer la dispensarele psihoneurologice, au ajuns să fie optimizate”, spune Vladimir Bolocan, amintind despre obligațiile de a respecta cadrul normativ existent. „Asta însă nu înseamnă ca nu putem schimba legile”, punctează șeful DGAMS.
În prezent, potrivit unor date neoficiale (sursele statistice nu prezintă niciun fel de date despre persoanele fără adăpost), în R. Moldova sunt peste 5000 de oameni care se află în situație similară sau și mai gravă decât omul fără adăpost de pe strada Alba Iulia.
Normele internaționale stipulează că persoanele fără adăpost dețin drepturi în special în lupta lor pentru supraviețuire și demnitate.
PS. Omul despre care v-am vorbit are un nume. Nu l-am fi dezvăluit, pentru că e unul dintre cei mulți aflați în situații similare, dar, în speranța că poate are pe cineva în lumea asta care l-ar putea ajuta, vă spunem numele acestuia – Vili Dubovic.
