Cum văd Bruxellesul și vecinii Rusiei revenirea lui Trump la Casa Albă: „Epoca prosperității sub aripa protectoare a vulturului American s-a încheiat”

Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a generat temeri privind modul în care va aborda Rusia și conflictul din Ucraina, precum și relația economică cu Uniunea Europeană. Echipa Veridica a analizat cum se vede preluarea puterii de Trump și echipa sa la Bruxelles și în țări vecine Rusiei – unele dintre ele ex-sovietice sau ex-comuniste, majoritatea membre UE sau NATO ori cu aspirații euro-atlantice.

Bruxelles: temeri privind relațiile economice UE – SUA, creșterea extremei drepte în Europa și funcționarea NATO (Iulian Comănescu)

Cel de-al doilea mandat al lui Donald Trump la Casa Albă a pus, previzibil, pe jar Bruxelles-ul. Din capitala de facto a Uniunii Europene, reapariția acestuia în fruntea SUA are două tipuri de consecințe. Primele sunt economice și se leagă de o opoziție sau o competiție transatlantică, care va lua mai ales forma așa-numitelor „tarife” (taxe de import) pe care Trump tinde să le impună blocurilor economice concurente, pentru a revigora economia americană.

Al doilea tip de consecințe ține de situația politică. Presa europeană a observat, pe drept, că victoria lui Trump în America este și o victorie în Europa a partidelor eurosceptice sau „eurofuge”. Genul de conservatorism postmodern care începe să fie definit teoretic în SUA se poate transforma într-o ideologie globală, mai ales cu aportul FIDESZ-ului lui Viktor Orbán, care poate pune pe masă un sistem deja articulat în cei 15 ani de guvernare și relativă sofisticare politică „iliberală” din Ungaria.

În fine, cum și sediul NATO e la Bruxelles, apariția lui Trump la Casa Albă va pune în discuție funcționarea și prestanța globală a alianței nord-atlantice. Primul subiect de discuție sunt cheltuielile de apărare ale statelor europene. Cum semnalele că acestea sunt dispuse să și le crească până la baremul asumat, de 2%, sunt multe, rămâne de văzut ce alte idei sau dorințe va avea Trump de la alianță și cum se va redefini aceasta în funcție de ele.

Europa: epoca prosperității sub aripa protectoare a vulturului American s-a încheiat (Cosmin Popa)

În perioada premergătoare instalării sale, administrația Trump a pus pe agenda internațională toate marile incertitudini, fără însă a propune un plan concret de acțiune. Este limpede însă că povara globalizării pare să fi epuizat America, ponderându-i serios propensiunea universalistă. Victoria obținută de SUA în Războiul Rece și-a epuizat roadele, iar americanii sunt acum în căutarea unei noi identități politice care să le revitalizeze energiile și mai ales să le dea încredere în viitor.

În ce măsură această „întoarcere către sine” va duce la schimbarea cadrelor geopolitice în Europa, râmâne de văzut. Cert este că, spre deosebire de celelalte perioade de mari schimbări din istoria contemporană, în pofida dificultăților cu care se confruntă, țările europene sunt mai puternice și mult mai bine pregătite pentru a face față provocărilor. Ceea ce le lipsește însă deocamdată acestor țări este curajul politic de face schimbările necesare. Fie că vor să accepte sau nu, epoca prosperității sub aripa protectoare a vulturului American s-a încheiat.

În pofida ofensivei populist-suveraniste din țările europene, de fapt urmează una dintre cele mai dificile perioade pentru statele naționale europene. Subminat de populiștii naționaliști, criticat de prelații ortodoxiei liberale, proiectul Europei Unite este de fapt singura salvare a unor țări care altfel nu au nici instrumentele și nici capacitățile pentru a rezista singure în fața previzibilei ofensive a puterilor imperiale. Europa trebuie să devină o putere globală sau să se pregătească pentru a fi o colonie.

Bulgaria: victoria lui Trump impulsionează vocile conservatoare și pro-ruse din Bulgaria (Svetoslav Todorov)

Victoria lui Trump a venit la câteva zile după alegerile generale din Bulgaria, al șaptelea scrutin în numai trei ani, organizat pe fondul unei crize politice prelungite. Revenirea lui Trump a fost întâmpinată cu mesaje de felicitări din partea majorității liderilor de partid și autorităților bulgare, tonul variind rar, în funcție de apartenența politică – vocile liberale și conservatoare au acceptat victoria ca pe un rezultat aproape firesc.

Cel mai popular partid de extremă dreaptă pro-rus din Bulgaria, Renașterea, a primit vestea realegerii lui Trump cu un entuziasm mai pronunțat, promovând victoria acestuia drept alegerea „oamenilor normali”. Recent, liderul Renașterii, Kostadin Kostadinov (care a condus partidul printr-o relativă obscuritate către o creștere bruscă a încrederii din partea publicului, pe fondul dezbaterilor privind campania de vaccinare din perioada 2020-2021, iar apoi a radicalizat și mai mult partidul după invadarea Ucrainei din 2022) a trasat o paralelă ciudată între Donald Trump și planurile sale pentru o expansiune a SUA către Canada, Canalul Panama și Groenlanda, și pretențiile naționaliștilor bulgari cu privire la teritorii care ar fi ale Bulgariei.

Kostadinov, cunoscut pentru declarațiile sale care subminează identitatea macedoneană și ucraineană, a cerut în mod deschis și provocator pe 9 ianuarie ca Bulgaria să ia măsuri în vederea anexării Macedoniei și Basarabiei de Sud, respectiv a teritoriilor istorice din România, Moldova și Ucraina de astăzi, unde există o comunitate bulgară considerabilă. Renașterea este una dintre puținele formațiuni politice care depun eforturi pentru a angaja în campaniile lor minoritățile din aceste teritorii, folosindu-se și de răspândirea narațiunilor pro-Kremlin în rândul populației (în special în comunitatea bulgară din Moldova).

Am putea presupune că victoria lui Trump a încurajat și principalul partid din Bulgaria, GERB, care susține că este pro-european, să intre într-o coaliție cu mai multe formațiuni euro-sceptice, chiar pro-ruse și anti-occidentale. Pe 16 ianuarie, Parlamentul a votat o nouă coaliție între GERB, Partidul Socialist Bulgar (pro-Kremlin), partidul naționalist „Există un astfel de popor” și Alianța pentru Drepturi și Libertăți, un partid condus de controversatul politician Ahmed Dogan (pe care Turcia în 2016 l-a trecut pe lista neagră pentru că ar fi agent rus).

Estonia: promisiunea lui Trump de a negocia cu Putin provoacă îngrijorare (Olesia Lagașina)

Pe de-o parte, victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA a stârnit entuziasm în rândul politicienilor estoni, inclusiv în rândul celor responsabili cu apărarea națională. Se presupune că, în calitate de politician puternic la cârma SUA, Trump îi va convinge pe ceilalți lideri ai planetei să-l ia în serios, iar asta este în orice caz mai bine decât eventualitatea în care Kamala Harris, o figură cu capital politic net inferior lui Trump, ar fi câștigat alegerile.

Pe de altă parte, promisiunile lui Trump de a negocia cu Putin și de a pune capăt războiului din Ucraina peste noapte provoacă îngrijorare. Dacă războiul nu se încheie cu o victorie a Ucrainei, acest lucru va însemna o creștere a amenințării pentru vecinii Rusiei, inclusiv pentru Estonia: potențialul militar și economic de care Rusia va dispune în această eventualitate ar putea fi folosit în alte direcții, inclusiv împotriva Statelor Baltice. Declarațiile lui Trump cu privire la Groenlanda îi fac pe observatorii estoni să facă paralele cu Crimeea. Această nepăsare față de dreptul internațional și dorința lui Trump de a rezolva problemele dintr-o poziție de forță ne aduc aminte de Pactul Molotov-Ribbentrop.

Letonia: dispusă să coopereze cu Trump (Kaspars Germanis)

Dacă în urmă cu opt ani, elita politică letonă a susținut-o în mod deschis pe candidata de atunci a Partidului Democrat, Hillary Clinton, de data aceasta politicienii au fost mai rezervați. Cu alte cuvinte, Letonia era pregătită să coopereze cu ambii candidați – Trump și Harris. Astfel, când Trump a fost reales, politicienii din coaliția de guvernare au subliniat că sunt dispuși să coopereze cu Trump. Mai mult decât atât, relația dintre cele două țări va rămâne la fel de strânsă ca în prezent. În același timp, președintele Letoniei, Edgars Rinkēvičs, a recunoscut că victoria lui Trump creează o responsabilitate mai mare din partea UE pentru securitatea continentului.

Judecând după reacțiile de pe rețelele de socializare, societatea ar putea fi împărțită în trei: cei care sunt bucuroși pentru că conservatorismul a învins liberalismul excesiv, cei care sunt triști pentru că nu sunt siguri ce se va întâmpla cu Ucraina și cei care spun că viitorul este unul deschis.

R. Moldova: obligată să aprofundeze parteneriatul cu SUA și preocupată de modul în care administrația Trump va aborda războiul din Ucraina (Mariana Vasilache)

Autoritățile R. Moldova își doresc să întărească cooperarea bilaterală cu SUA, în contextul venirii unei noi administrații americane. Statele Unite sunt un aliat de încredere al Republicii Moldova și un susținător al parcursului său european. Chișinăul își dorește dezvoltarea relațiilor bilaterale cu Washingtonul, de la Dialog strategic la Parteneriat strategic cu SUA. Acest lucru a fost subliniat și cu ocazia vizitei recente la Chișinău a secretarului de stat adjunct pentru afaceri europene și eurasiatice în Departamentul de Stat al SUA, James O’Brien. Oficialul american, care a mers de la Chișinău la București, a spus pentru presa din România că „a văzut poporul Republicii Moldova făcând o serie de alegeri curajoase pentru libertate și alegând un drum occidental, iar asta a început să prindă rădăcini și să se dezvolte în primul mandat Trump. Asta ne dă o indicație despre felul în care noua Administrație Trump va vedea R. Moldova”. 

Sprijinul oferit de Statele Unite este foarte important pentru modernizarea economiei, a infrastructurii, pentru reforme și consolidarea instituțiilor democratice, modernizarea domeniului apărării și securității, pentru securitatea energetică a R. Moldova și interconectarea cu sistemul energetic european. Asistența americană acordată începând cu luna februarie 2022 se apropie de un miliard de dolari, pentru economie, securitate, apărare și scopuri umanitare. Contribuția totală la dezvoltarea R. Moldova depășește 2,6 miliarde de dolari.

Probabil că așteptările cele mai mari ale Chișinăului de la noua administrație de la Washington sunt legate de felul în care vede noul președinte american pacea în Ucraina, în contextul în care Putin ar vrea să împartă cu Trump sferele de influență în regiune. De noua poziție a administrației americane ar putea depinde rolul Chișinăului în noua arhitectură de securitate regională și rezolvarea dosarului transnistrean, problemă pe care R. Moldova nu o poate soluționa fără ajutorul partenerilor externi. 

Polonia: Politica externă imprevizibilă a lui Trump ridică semne de întrebare (Michal Kukawski)

Numele lui Donald Trump a răsunat în Parlamentul Poloniei pe 6 noiembrie 2024, strigătele de susținere venind din partea ultra-conservatorilor de la Lege și Justiție (PiS). Politicienii PiS l-au aplaudat în picioare pe reprezentantul Republicanilor Liberi, Jarosław Sachajko, care îl felicita pe Trump de la tribuna parlamentară, exprimând bucuria extremei drepte din Polonia.

În frunte cu președintele partidului, Jarosław Kaczyński, liderii PiS au văzut în victoria lui Trump un semnal favorabil pentru agenda conservatoare din Polonia. Cu toate acestea, entuziasmul lor s-a mai atenuat în lunile care au trecut de atunci. PiS se simte dezamăgit de faptul că Donald Trump nu s-a întâlnit cu președintele Andrzej Duda la reședința sa din Mar-a-Lago după câștigarea alegerilor și nici nu l-a invitat la ceremonia oficială de învestire pe 20 ianuarie. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la locul Poloniei pe lista de priorități în materie de politică externă a președintelui ales.

Lipsa interacțiunii a stârnit îngrijorări cu privire la rolul Poloniei în agenda internațională a lui Trump. În timp ce unii observatori glumesc pe seama faptului că Groenlanda ar trebui să fie invidioasă pe Polonia că nu a ajuns în atenția lui Trump (având în vedere că atenția SUA aduce adesea complicații), alții au remarcat eventualele oportunități.

La o conferință din 14 ianuarie privind relațiile trans-Atlantice, fostul ambasador al SUA în Polonia, Georgette Mosbacher, a subliniat importanța strategică a Poloniei. „Polonia este în prezent liderul relațiilor trans-Alantice”, a declarat Mosbacher, subliniind rolul acestei țări pe flancul estic al NATO, sprijinul acordat Ucrainei și faptul că Polonia este un punct de tranzit cheie pentru mărfurile din China care au ca destinație Europa de Vest.

Mosbacher și-a exprimat convingerea că relațiile de cooperare vor continua să se dezvolte sub noua administrație Trump, făcând trimitere la declarațiile oficialilor americani. Viitorul secretar al Apărării, Pete Hegseth, a numit Polonia „un exemplu pentru întreaga NATO”, iar viitorul ambasador SUA la NATO, Matthew Whitaker, ar urma să efectueze prima sa vizită externă la Varșovia. Mosbacher a subliniat, de asemenea, potențialul în creștere al industriei apărării din Polonia, sugerând că acest sector ar putea deveni un centru pentru întreținerea și mentenanța echipamentelor militare ale NATO.

„Economia în continuă dezvoltare a Poloniei este destinația perfectă pentru investițiile americane”, a mai adăugat Mosbacher.

În ciuda optimismului exprimat de anumite tabere, politica externă imprevizibilă a lui Trump provoacă multă îngrijorare. Rămân semne de întrebare importante cu privire la abordarea lui vizavi de războiul Rusiei din Ucraina, amenințările la adresa Danemarcei, securitatea colectivă a NATO și tarifele propuse pentru importurile europene.

Polonia speră să valorifice angajamentul lui Trump de a extinde exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA. Pe măsură ce Europa se distanțează de importurile energetice din Rusia, liderii polonezi văd creșterea importurilor de GNL ca pe-o oportunitate de a consolida relația cu SUA. Contribuția solidă a Poloniei la bugetul apărării naționale, multe peste cerințele minime impuse de NATO, ar putea, de asemenea, să-i sprijine poziția.

Analiștii susțin că Polonia rămâne o rară poveste de succes a strategiei SUA de după Războiul Rece, în special privind eforturile sale de a securiza flancul estic al NATO. „Polonia este un element al succesului politic american în Europa”, a declarat Sławomir Dębski, fost director al Institutului Polonez de Afaceri Internaționale.

Dębski a sugerat că, deși polarizează, administrația lui Trump aduce Poloniei oportunități. „Trump poate să nu fie tocmai pe placul elitelor poloneze, dar are sprijinul majorității americane”, a spus el. „Trebuie să ne adaptăm la această realitate și să ne concentrăm pe ceea ce putem influența, mai degrabă decât pe ceea ce nu depinde de noi”.

România a avut o relație bună cu prima administrație Trump, dar acum relațiile ar putea fi afectate de susținerea lui Elon Musk pentru extrema dreaptă (Ioana Dumitrescu)

România, teoretic, nu ar avea motive să își facă probleme legate de noua epocă Donald Trump. În fond suntem în NATO, avem un parteneriat strategic cu Statele Unite pe care acum avem ocazia de a-l dezvolta.

Faptul că în primul mandat al lui Donald Trump, România a fost printre primele țări NATO care s-au aliniat imediat cerinței liderului de la Casa Albă de a crește contribuția la 2,5 la sută din PIB și că în tot acest răstimp achizițiile militare ale țării noastre au fost preponderent din SUA, nu poate constitui decât un atu.

Se spune despre noua eră a lui Donald Trump că va fi una tranzacțională. America nu poate fi din nou măreață fără parteneri de încredere. Depinde doar de administrația de la București să știe să mențină acest parteneriat cât mai sus, să îi atragă în continuare pe americani în spațiul danubio-carpatin.

Faptul că în toamnă România a semnat un acord de împrumut de 920 de milioane de dolari pentru modernizarea capabilităților militare și că o parte din acești bani vor merge la 3 fabrici Romarm, iar România va deveni producător unic în Europa de muniție pentru tancurile Abrams, nu e puțin lucru în relația ce va urma.

Ar mai avea România un avantaj. Faptul că, spre deosebire de alte țări din regiune, începând cu Ungaria și terminând cu statele foste iugoslave, investițiile chineze nu sunt la un nivel relativ ridicat. Or, în campania electorală Trump s-a angajat să pună tarife de 60% pentru toate bunurile care vin din China și a amenințat că dacă Beijingul nu oprește traficul de droguri spre SUA le va majora cu încă 10 la sută. Chiar dacă Donald Trump a vorbit înainte de învestire cu Xi Jinping la telefon, și după cum el însuși a scris pe rețeua sa, „a fost o convorbire bună în care am vorbit despre TikTok, Fentanyl și comerț”, încă nu e clar care va fi poziția viitorului președinte față de Beijing.

Alegerile prezidențiale din România ar putea să devină o problemă în relația București – Washington în contextul în care Elon Musk, apropiat al lui Trump, a răscolit deja Europa prin sprijinul direct acordat extremei drepte din Germania și Marea Britanie. Pe platforma sa X au fost deja rostogolite mesaje ale simpatizanților candidatului pro-rus Călin Georgescu.

Privind lucrurile din interior, însă, suveraniștii noștri originali așteaptă cumva o legitimizare de la Washington și până atunci caută pe toate căile măcar să ajungă numele lor la urechile lui Donald Trump.

Turcia: Erdogan se arată entuziasmat de victoria lui Trump, dar nu are motive de optimism (Dragoș Mateescu)

După victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA, declarațiile publice ale președintelui turc, Recep Tayyip Erdoğan, precum și ale diferiților membri ai guvernului său au descris această evoluție ca fiind de bun augur pentru Turcia. Însuși Erdoğan s-a grăbit să-l felicite pe câștigător, adresându-i-se chiar cu sintagma „prietenul meu”, amintind unele dintre evoluțiile pozitive ale relațiilor bilaterale din timpul primului său mandat la Casa Albă. Cu toate acestea, experții sunt mai rezervați. În timpul primului mandat al lui Trump, în august 2018, Erdoğan a cedat în cele din urmă în fața presiunilor lui Trump și l-a eliberat pe pastorul american Andrew Brunson, dar numai după ce președintele american a amenințat pe Twitter că va „distruge economia turcă”. Lira turcească a scăzut imediat și continuă să o facă de atunci. Un an mai târziu, în noiembrie 2019, Erdoğan a efectuat ultima lui vizită la Casa Albă. Evenimentul a fost marcat însă de actele de violență teribile ale bodyguarzilor săi împotriva protestatarilor, chiar în fața reședinței președintelui. La asta se adaugă o scrisoare celebră pe care Trump i-a trimis-o omologului său turc în octombrie 2019, cerându-i pe un ton insultător să intre în dialog cu comandantul militar al kurzilor sirieni, Mazlum Kobane. Acum, după căderea regimului Assad, liderul turc continuă să amenințe kurzii din Siria și va trebui să îl confrunte din nou pe Trump.

În plus, oamenii pe care noul președinte american i-a numit în cea de-a doua sa administrație în funcțiile de secretar de stat (Marc Rubio) și consilier pentru securitate națională (Michael Waltz) sunt cunoscuți pentru pozițiile lor critice și ferme împotriva politicilor autoritare ale regimului Erdoğan în plan intern și a ambițiilor sale în plan extern. De asemenea, Trump s-a grăbit să nominalizeze un nou ambasador la Ankara în decembrie anul trecut, deși actualul reprezentant nu și-a încheiat încă mandatul. Este vorba de Tom Barrack, un miliardar în vârstă de 77 de ani, vechi prieten și colaborator al lui Trump, cu origini creștine libaneze, o persoană care cunoaște bine Orientul Mijlociu și interesele arabe din regiune. Toate aceste nominalizări survin într-un context destul de problematic pentru Ankara. Erdoğan are ambiții personale pe care mulți turci încă le împărtășesc, dar cele ale lui Trump sunt întotdeauna mai mari. Donald Trump a lansat Acordurile Avraam, un pas major către un Orient Mijlociu unde Israelul este pe deplin integrat. Joe Biden nu a putut finaliza acordul tripartit care ar fi încununat întregul proces, și care ar fi urmat să fie semnat de Israel, Arabia Saudită și SUA. Cel mai probabil, Trump va dori să încheie cu succes procesul pe care tocmai el l-a început în 2020. Cred că nimeni și nimic nu va putea sta în fața noului președinte american atunci când el își dorește cu adevărat ceva atât de important.

Ucraina – speranțe de pace, teama că aceasta ar putea favoriza Rusia (Marin Gherman)

Venirea lui Donald Trump la Casa Albă a generat reacții contradictorii în Ucraina. Mulți admit că el poate deveni un catalizator al discuțiilor internaționale decisive despre Ucraina, dând un impuls semnificativ, deși momentan contradictoriu, procesului de pace; ar fi o șansă de a ieși, într-un fel sau altul, din impasul războiului de uzură într-o perioadă extrem de complicată pentru Ucraina. Mai departe însă, lucrurile se complică.

Pe de-o parte, există temeri că Trump ar putea să cedeze Ucraina sau o parte a acesteia lui Putin prin forțarea unui acord de pace nedrept și grăbit, fără să se țină cont de opinia Kievului. Pe de altă parte, oboseala celor trei ani de război își spune cuvântul și sunt ucraineni pentru care Trump reprezintă o soluție magică, aducătoare de pace și liniște.

La Kiev este luată în calcul și varianta ca tentativa lui Trump de a face pace să eșueze, iar în cazul unui astfel de scenariu există temerea că Ucraina va fi lăsată singură în fața armatelor lui Putin.

Volodimir Zelenski a încercat să-l curteze pe Trump: a oferit interviuri unui podcaster american pro-Trump și a formulat mesaje elogioase la adresa noului președinte american.