Cum soldații ruși torturau cetățenii ucraineni în Belarus – anchetă BRC

Jurnaliștii de la Centrul de Investigații din Belarus (BRC), împreună cu Radio Svoboda, Cyber Partisans și organizația internațională The Reckoning Project, au efectuat o investigație amplă și au identificat locația lagărului de filtrare, unde rușii interogau soldați și civili ucraineni.

La începutul invaziei pe scară largă, armata rusă a creat acest lagăr pe teritoriul Belarusului. Acest loc, potrivit martorilor oculari și activiștilor pentru drepturile omului, a devenit un simbol al ororii și cruzimii. Acolo prizonierii – atât civili, cât și militari ucraineni – erau torturați cu o deosebită cruzime.

Euroradio relatează principalele momente din investigația jurnalistică.

Fiii, aflați în captivitate: de la regiunea Kiev și până la Naroulia

În martie 2022, armata rusă a capturat doi frați, locuitori ai satului Oranoe din regiunea Kiev. Vladislav, în vârstă de 16 ani, și fratele său mai mare au fost reținuți de autoritățile ocupante. Mai târziu, Vladislav a relatat că au fost duși într-o autodubă, cu ochii legați. Și-a dat seama că se află în Belarus atunci când polițiștii de frontieră au spus ceva de Naroulia, un oraș din regiunea Homel.

Prizonierii erau ținuți într-o zonă care semăna cu un colhoz abandonat. Vladislav își amintește de bătăi și abuzuri: „Pe fratele mai mare l-au bătut mai crunt. Cu bâtele… Posibil, avea chiar și coastele rupte”.

O descriere similară a fost dată de un militar ucrainean, Viktor, care a fost capturat aproximativ în aceeași perioadă. Acesta a povestit, de asemenea, despre o zonă care semăna cu un colhoz mare, plină cu echipamente militare, inclusiv tancuri și tunuri antiaeriene sovietice.

Torturarea persoanelor arestate

Naroulia, un orășel din sudul Belarusului, a devenit un loc în care tortura era ceva obișnuit. Activiștii pentru drepturile omului notează că prizonierii ucraineni erau duși acolo într-un număr foarte mare.

Avocata Iulia Polehina din grupul pentru drepturile omului „СІЧ” a povestit despre un băiat de 24 de ani, care a fost reținut împreună cu tatăl său. Aceștia au fost duși la Naroulia, unde au fost supuși unor interogatorii brutale.

Jurnalistul de investigație Dmîtro Djulai subliniază: „Naroulia a fost primul punct pentru prizonierii din regiunea Kiev. În lagărul de filtrare, civilii, inclusiv femei și copii, erau supuși unor tratamente de o brutalitate deosebită.”

În iulie 2022, un expert al Statului Major ucrainean, Irina Badanova, a declarat că la Naroulia aveau loc abuzuri teribile asupra ostaticilor civili și că Belarusul va fi tras la răspundere pentru acest fapt.

Coordonate ale camerei de tortură

Jurnaliștii de la BRC, folosind imagini din satelit Planet Labs, au găsit mai multe locații în Naroulia, unde erau concentrate echipamente rusești. Printre acestea se numără teritorii ale întreprinderilor de stat, cum ar fi „Coloana mobilă mecanizată Naroulia nr. 107” și „Pripiatski alians”.

Drept indice pentru jurnaliști au servit cadrele de pe canalul de televiziune rusesc NTV. În înregistrarea video se vede o clădire cu acoperișul distrus, corturi și camioane KAMAZ. După ce au comparat aceste date cu descrierile prizonierilor, jurnaliștii au conchis că lagărul era situat pe teritoriul întreprinderii „Pripiatski alians”.

În aceeași zonă se puteau auzi țipete de oameni, care, potrivit fostului prizonier Bohdan Lîsenko, erau „bătuți până își pierdeau cunoștința”. Lîsenko își amintește că civilii au suferit cel mai mult: „Și civilii au fost bătuți acolo…. Adică, acolo se auzeau țipete tot timpul”.

Responsabilitatea regimului și dreptul internațional

Faptul că civilii ucraineni sunt duși și ținuți în tabere pe teritoriul Belarusului încalcă Convenția de la Geneva. Avocata Katerina Deikalo explică: „Transferul forțat al civililor din teritoriile ocupate este o infracțiune internațională. Mai ales când este vorba de copii. Astfel de acțiuni nu pot fi justificate în niciun fel”.

Experții de la The Reckoning Project afirmă că civilii și militarii nu pot fi ținuți în aceleași lagăre, iar condițiile din lagărul din Naroulia reprezintă o crimă de război.

Activiștii pentru drepturile omului îl acuză pe Alexander Lukașenko pentru aceste fapte. După cum subliniază avocata Iulia Polehina, „crearea de lagăre de filtrare este imposibilă fără acordul autorităților. Atunci când oamenii sunt torturați și nu li se oferă asistență medicală, este vorba de o crimă, pentru care atât autorii, cât și organizatorii trebuie să fie trași la răspundere.”

BRC a încercat să obțină un comentariu din partea reprezentanților autorităților belaruse, dar nu a primit niciun răspuns.

Soarta prizonierilor din lagărul de la Naroulia

Larisa Iagodinskaia, mamă a doi frați din satul Oranoe, încă mai așteaptă întoarcerea fiului ei cel mare. Acesta se află într-o colonie rusă și figurează drept martor. Întoarcerea lui rămâne incertă, la fel ca și soarta altor persoane care au trecut prin lagărul de filtrare de la Naroulia.

Au trecut mai mult de doi ani de când băiatul a fost capturat.