Cum se pot proteja de intimidări apărătorii drepturilor omului
În Republica Moldova apărătorii drepturilor omului nu beneficiază de garanții specifice în cazul în care sunt hărțuiți de către persoane cu funcții de demnitate publică. Chiar dacă, în virtutea activității lor, se pot confrunta cu abuzuri, aceștia beneficiază de garanții similare celor pe care le au și ceilalți cetățeni. ZdG a discutat la acest subiect cu avocatul Promo-LEX, Vadim Vieru. Au fost abordate tipurile de hărțuire îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului, cât de des sunt aceștia intimidați și cum se pot apăra.
Cine sunt „apărătorii drepturilor omului”
Noțiunea de „apărători ai drepturilor omului” este un termen larg care include orice persoană ce lucrează pentru a promova sau proteja drepturile omului la nivel local, național sau internațional. Noțiunea cuprinde indivizi, grupuri sau organizații, inclusiv:
– Activiști pentru drepturile omului: indivizi care se dedică luptei pentru drepturile omului, adesea concentrându-se pe probleme specifice, cum ar fi discriminarea, abuzurile din partea autorităților, drepturile persoanelor LGBT+, ale migranților, copiilor sau femeilor etc.;
– Organizații non-profit pentru drepturile omului: acestea includ organizații internaționale precum Amnesty International, Human Rights Watch sau Comitetul Internațional pentru Crucea Roșie. De asemenea, există multe organizații la nivel național și local care lucrează pentru a proteja drepturile omului;
– Avocați pentru drepturile omului: este vorba despre avocații ce reprezintă cazuri în instanță legate de încălcarea drepturilor omului;
– Jurnaliști și documentariști: aceștia joacă un rol esențial în evidențierea abuzurilor în domeniul drepturilor omului și aducerea acestora în atenția publicului și a autorităților;
– Organizații interguvernamentale: organizații precum Națiunile Unite și Consiliul Europei au roluri importante în promovarea și protejarea drepturilor omului la nivel internațional;
– Activiști digitali: aceștia folosesc internetul și social media pentru a promova drepturile omului, a expune abuzurile și a organiza campanii.
– Comisari pentru drepturile omului: în multe țări există comisari oficiali sau ombudsmani pentru drepturile omului, care lucrează pentru a investiga și a aborda încălcarea drepturilor omului.
„În lege nu există o definiție pentru noțiunea de apărători ai drepturilor omului”
Republica Moldova nu are o lege națională care ar proteja mai bine apărătorii drepturilor omului sau ar recunoaște legitimitatea muncii lor. Mai mult, nu există nicio definiție concretă a noțiunii de „apărători ai drepturilor omului”, spune Vadim Vieru. „Activitățile de promovare a drepturilor omului sunt adesea considerate a fi de natură politică, ceea ce subminează angajamentul statului de a le promova”, menționează avocatul Promo-LEX.
În regiunea transnistreană, legislația privind organizațiile non-guvernamentale ridică îngrijorări serioase pentru apărătorii drepturilor omului, care nu simt că activează într-un mediu sigur și propice. Prevederile legislației relevante se referă în mod special la introducerea unei restricții privind advocacy pentru activități definite ca fiind „politice”, ceea ce nu este în conformitate cu standardele internaționale, observă Vadim Vieru.
Acum cinci ani, și Raportorul Special al ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului care a vizitat R. Moldova, s-a arătat îngrijorat de riscurile la care se expun apărătorii drepturilor omului în regiunea transnistreană. „Raportorul Special a făcut o serie de recomandări Guvernului, printre care adoptarea cadrului normativ care ar oferi garanții suplimentare apărătorilor drepturilor omului, inclusiv libertatea de exprimare, participarea la treburile publice, accesul la justiție și la informații, în conformitate cu standardele internaționale privind apărătorii drepturilor omului”, a precizat Vadim Vieru.
Oficialul de la ONU a recomandat, de asemenea, „asigurarea unui mediu sigur și propice pentru apărătorii drepturilor omului, astfel încât aceștia să poată activa fără teamă de represalii, intimidare sau amenințări. „Să adopte o politică de toleranță zero în cazurile de intimidare și stigmatizare a apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor și avocaților; să investigheze prompt, independent, imparțial și eficient orice act de represalii, intimidare sau stigmatizare împotriva lor. Să aducă în fața justiției autorii acestor acte și să asigure remedii eficiente pentru victime; să garanteze dreptul la un proces echitabil, luând măsuri imediate și eficiente pentru a preveni inițierea de proceduri penale nedrepte sau disproporționate pe bază de acuzații fabricate; să se asigure că justiția selectivă nu este utilizată împotriva opozanților politici, judecătorilor independenți, avocaților și apărătorilor drepturilor omului; să permită grupurilor societății civile, organizațiilor internaționale și regionale, precum și publicului larg, să monitorizeze aceste procese; să recunoască public rolul fundamental jucat de apărătorii drepturilor omului și jurnaliști în societate și să condamne orice intimidare a acestora și orice încercare de discreditare a lor”, mai recomanda Executivului Raportorul Special al ONU.
Cum se manifestă hărțuirea apărătorilor drepturilor omului
„Hărțuirea sau intimidarea apărătorilor drepturilor omului se referă la acțiunile sau comportamentele care au drept scop îngrădirea, restricționarea, descurajarea sau amenințarea cuiva care se implică în apărarea sau promovarea drepturilor omului. Aceste acțiuni pot fi efectuate de către persoane sau entități care se opun sau se simt amenințate de activitatea apărătorilor drepturilor omului”, menționează Vadim Vieru.
Pot fi catalogate drept hărțuire sau intimidare a apărătorilor drepturilor omului amenințările și violența fizică, agresiunile fizice sau atacurile asupra lor ori asupra familiilor acestora. Spre exemplu, un apărător al drepturilor omului care militează împotriva torturii și abuzurilor într-un penitenciar, este amenințat cu violența fizică de către gardienii penitenciarului sau de către persoanele interesate să mențină aceste practici.
Hărțuirea verbală implică insulte, expresii denigratoare, atacuri verbale, defăimări sau calomnii îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului. Acestea pot fi rostite direct, față în față, prin intermediul mesajelor sau apelurilor telefonice ori online, prin intermediul rețelelor de socializare. „Spre exemplu, un apărător al drepturilor omului care susține drepturile LGBTQ+ este constant hărțuit verbal de către membrii unei organizații conservatoare care manifestă o atitudine discriminatorie și intolerantă. Un alt exemplu în care apărătoarea drepturilor omului este hărțuită verbal, este cazul unei avocate care apără drepturile femeilor și a devenit subiectul unor atacuri verbale constante și al defăimării pe rețelele sociale de către grupuri sau indivizi care încearcă să o reducă la tăcere și să împiedice progresul în lupta pentru egalitatea de gen”, precizează Vadim Vieru.
Supravegherea neautorizată este o altă manifestare a hărțuirii. „Apărătorii drepturilor omului pot fi supuși la supraveghere constantă sau neautorizată, urmăriți sau filmați fără consimțământul lor. De exemplu, un activist pentru libertatea presei este urmărit și filmat fără consimțământul său de către agențiile de stat, care doresc să obțină informații despre sursele sale și să îl intimideze în încercarea de a stopa dezvăluirea corupției și abuzurilor de putere”, observă avocatul Promo-LEX.
Un alt tip de hărțuire este așa numita cyber-hărțuire. Aceasta implică intimidarea prin intermediul internetului sau al tehnologiei. Exemplele includ distribuirea de informații personale, crearea de site-uri web denigratoare sau a campaniilor de dezinformare împotriva apărătorilor drepturilor omului.
Discriminarea și excluderea socială sunt o altă formă a hărțuirii. „Apărătorii drepturilor omului pot fi discriminați, ostracizați sau excluși din diverse medii sociale sau profesionale ca urmare a activităților lor de apărare a drepturilor omului. De exemplu, un apărător al drepturilor refugiaților ucraineni este discriminat și exclus din anumite cercuri sociale sau profesionale, întrucât activismul său pentru drepturile refugiaților deranjează și amenință anumite grupuri de interese”, punctează Vadim Vieru.
Ce trebuie să facă activiștii, jurnaliștii sau apărătorii drepturilor omului atunci când sunt intimidați
În funcție de acțiunile comise în privința apărătorilor drepturilor omului, acestea pot fi calificate ca abateri penale, contravenționale sau delicte civile. În toate cazurile, răspunderea se aplică potrivit regulilor generale, având în vedere lipsa unor reglementări specifice în legislația Republicii Moldova care ar proteja apărătorii drepturilor omului.
Orice formă de hărțuire, intimidare sau amenințare la adresa jurnaliștilor, activiștilor sau apărătorilor drepturilor omului este contrară legii, indiferent dacă provine de la o persoană privată sau de la o persoană cu funcție publică. Dacă se confruntă cu un abuz, Vadim Vieru le recomandă:
– Să documenteze incidentul: să înregistreze toate interacțiunile cu persoana care comite acțiuni de hărțuire. Acest lucru poate include e-mailuri, mesaje text, înregistrări audio sau video și orice alte dovezi care pot fi adunate.
– Să raporteze incidentul: dacă cineva se simte amenințat sau hărțuit, acesta ar trebui să raporteze incidentul la poliție sau la o altă autoritate de aplicare a legii. De asemenea, se poate adresa la o organizație non-guvernamentală sau de apărare a drepturilor omului, care îi poate oferi asistență.
– Să consulte un avocat: pentru a înțelege și a naviga prin complexitatea legală a situației, este adesea util să consulți un avocat care se specializează în drepturile omului sau în dreptul presei.
Ce recomandă experții pentru minimizarea riscurilor de hărțuire a apărătorilor drepturilor omului
Pentru a asigura o mai mare protecție a apărătorilor drepturilor omului, la nivel legislativ, Guvernul Republicii Moldova ar putea adopta o lege-cadru care ar include prevederi referitoare la definirea clară a apărătorilor drepturilor omului, interzicerea amenințărilor, intimidării și violenței împotriva acestora, precum și sancțiuni mai dure pentru infractori, consideră Vadim Vieru.
„Guvernul ar mai putea institui un sistem de monitorizare și raportare care să permită apărătorilor drepturilor omului să raporteze amenințările sau atacurile împotriva lor. Acest sistem ar trebui să fie accesibil, ușor de utilizat și să ofere protecția anonimatului pentru cei care doresc să raporteze încălcări. Instituția responsabilă de implementarea sistemului ar putea fi Oficiul Avocatului Poporului.
De asemenea, Guvernul ar putea furniza sprijin financiar și logistic apărătorilor drepturilor omului, inclusiv resurse pentru formare, asistență juridică și consiliere psihologică. De asemenea, s-ar putea institui un fond special pentru sprijinirea proiectelor și inițiativelor apărătorilor drepturilor omului.
Guvernul ar trebui să coopereze cu organizațiile internaționale și alte state pentru a promova protecția apărătorilor drepturilor omului. Schimbul de bune practici, sprijinul reciproc și coordonarea eforturilor pot contribui la crearea unui mediu mai sigur pentru apărătorii drepturilor omului în întreaga lume”, punctează avocatul Promo-LEX.
Acest articol a fost realizat grație suportului poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Conținutul acestui articol este responsabilitatea Ziarului de Gardă și nu reflectă neapărat opinia USAID sau a Guvernului Statelor Unite ale Americii.
