CtEDO a emis încă o decizie în cazul fostului șef al pieței „Curcubeu”, Serghei Cosovan. La limită, R. Moldova nu a fost găsită vinovată

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a pronunțat marți, 8 octombrie, hotărârea în cauza omului de afaceri Serghei Cosovan, fostul șef al pieței „Curcubeu”, care a decedat în martie 2021. Cauza se referă la confiscarea a peste 116 mii de lei de la reclamant, în pofida faptului că urmărirea penală împotriva lui a fost încetată din motivul intervenirii termenului de prescripție. Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al R. Moldova.

Curtea a concluzionat că, în baza analizei legislației interne, decizia de aplicare a măsurii confiscării speciale, interpretată contextual, în care se face referire și la originea ilicită a bunurilor, nu poate fi considerată ca o confirmare a vinovăției persoanei, în sensul prevăzut de legea penală. Din aceste motive, Curtea a reținut, cu patru voturi pentru și trei împotrivă, că nu a existat nicio încălcare a Articolului 6 § 2 din Convenție.

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 15 ianuarie 2007, în privința lui Serghei Cosovan a fost pornită urmărirea penală pentru practicarea ilegală a activității de întreprinzător, fapt soldat cu obținerea unui profit în proporții deosebit de mari.

La 27 iunie 2011, în baza cererii înaintate de către reclamant, procurorul de caz, printr-o ordonanță, a decis să înceteze urmărirea penală, deoarece în privința bărbatului expirase termenul de prescripție de tragere la răspundere penală. Totodată, prin aceeași ordonanță, procurorul a dispus confiscarea specială de la Serghei Cosovan a contravalorii banilor rezultați din infracțiune, în sumă de 116 428 de lei.

Acesta a contestat la procurorul ierarhic superior ordonanța din 27 iunie 2011, în partea referitoare la măsura de confiscare. El a argumentat că el nu-și recunoscuse niciodată vinovăția în raport cu infracțiunea imputată, iar acuzațiile penale aduse în privința lui nu fuseseră determinate de către o instanță judecătorească. Prin urmare, măsura de confiscare nu putea fi aplicată în privința sa. Prin ordonanța procurorului ierarhic superior din 6 aprilie 2012, contestația reclamantului a fost respinsă.

Cosovan a contestat ordonanțele din 27 iunie 2011 și 6 aprilie 2012 la judecătorul de instrucție doar în partea referitoare la aplicarea măsurii de confiscare. Cosovan a susținut că procurorul nu explicase că încetarea urmăririi penale din motivul expirării termenului de prescripție ar fi fost considerată ca o recunoaștere a vinovăției. În plus, el nu a fost recunoscut vreodată în calitate de bănuit, iar în privința sa nu au fost înaintate eventuale învinuiri. Acesta a argumentat că, din moment ce el nu și-a recunoscut vreodată vinovăția, procurorul nu ar fi putut să aplice măsura confiscării speciale, care putea fi utilizată doar în cazul stabilirii faptei infracționale și a făptuitorului în cadrul unor proceduri judiciare.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2013, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, a respins plângerea reclamantului. Instanța a argumentat că în cadrul urmăririi penale fuseseră colectate suficiente probe pertinente care confirmau bănuiala în privința lui Cosovan, însă ultimul nu putea fi tras la răspundere penală din cauza expirării termenului de prescripție. Cu toate acestea, reclamantul obținuse suma confiscată în urma activității infracționale, iar potrivit legislației penale și procesual-penale, procurorul era autorizat să aplice măsuri de siguranță în asemenea situații. Judecătorul de instrucție a mai notat că Cosovan nu contesta decizia procurorului de a înceta urmărirea penală, ci măsura de siguranță aplicată.

În plus, judecătorul de instrucție nu a identificat deficiențele procedurale descrise de către Cosovan, din moment ce materialele dosarului demonstrau că acesta fusese recunoscut în calitate de bănuit, că el beneficiase de asistență juridică din partea unui avocat, care îl asistase la fiecare etapă procesuală, și că nici reclamantul, nici avocatul său, nu contestaseră constatările procurorului referitoare la faptul că suma confiscată rezultase din activitatea comercială ilegală pe care o desfășurase reclamantul.

Invocând Articolul 6 §§ 1 și 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Serghei Cosovan s-a plâns în fața Curții de încălcarea dreptului său la un proces echitabil și a prezumției de nevinovăție. În special, Cosovan a argumentat că în privința sa fusese aplicată, în lipsa unui proces judiciar, o pedeapsă penală sub formă de confiscare, ceea ce i-a încălcat dreptul său de a fi prezumat nevinovat. Cu toate aceste, Curtea a analizat cauza exclusiv prin prisma Articolul 6 § 2 din Convenție – prezumția de nevinovăție.

„Referitor la aplicabilitatea acestei prevederi în situația reclamantului, Curtea a notat că ordonanța de confiscare specială a fost adoptată odată cu decizia procurorului de a înceta urmărirea penală, făcând referire la probele acumulate în cadrul acestei investigații. Prin urmare, a existat o legătură suficientă între cauza penală și ordinul de confiscare contestat de către reclamant, ceea ce făceau incidente prevederile Articolului 6 § 2 din Convenție.

Totodată, Curtea a notat că reclamantul nu a contestat în niciun fel faptul încetării urmăririi penale din motivul expirării termenului de prescripție, durata urmăririi penale sau omisiunea procurorului de a transmite cauza spre examinare în instanță. Faptul dezacordului său cu încetarea urmăririi penale, exprimat în fața Curții, nu coincidea nici cu poziția, acțiunile și argumentele sale la nivel național, nici cu materialele din dosar”, se arată în rezumatul hotărârii CtEDO.

Cu privire la fondul plângerii, Curtea a notat că aplicarea confiscării speciale nu echivala cu o pedeapsă penală și, de asemenea, nu impunea autorităților naționale, în baza dreptului intern, să îl condamne pe reclamant sau să exprime o opinie potrivit căreia el se face vinovat de comiterea unei infracțiuni. În plus, prevederile relevante din Codul penal erau mai degrabă îndreptate către bunuri, și nu către persoane, și erau destinate să prevină folosirea bunurilor rezultate dintr-un act ilegal. Totodată, Curtea a menționat că autoritățile naționale sunt obligate în temeiul Convenției să se expună cu privire la comportamentul ilicit care ar fi condus la dobândirea sumelor în litigiu și să stabilească legătura dintre un astfel de comportament și sumele bănești obținute ilegal, care sunt supuse confiscării speciale.

A fost luată în considerare de către Curte și motivarea oferită de către instanțele naționale, din care rezultă că reclamantului i s-a explicat că el nu avea o calitate procesuală în momentul încetării urmăririi penale, că probele din dosar indicau că el obținuse banii ca rezultat al practicării ilegale a activității de întreprinzător și că reclamantul nu contestase vreodată acest lucru în fața procurorului ierarhic superior sau a instanței de judecată, unde a fost permanent asistat de către un avocat. Astfel, potrivit constatărilor instanțelor judecătorești, exista o bază legală pentru aplicarea confiscării speciale, având în vedere originea ilegală a mijloacelor bănești.

De asemenea, Curtea a atras atenția asupra faptului că evaluarea originii ilicite a banilor s-a bazat pe probe colectate în cursul urmăririi penale și nu pe prezumții, iar raționamentele oferite de către autoritățile naționale nu se refereau la aprecierea vinovăției reclamantului, ci la originea bunurilor supuse confiscării. 

Statul a fost găsit vinovat de CtEDO, în martie 2022, fiind recunoscută violarea Articolelor 3 și 5 din Convenție – interzicerea torturii și dreptul la libertate și siguranță, fapt care indica asupra existenței în continuare a problemelor sistemice. Curtea a dispus ca Guvernul Republicii Moldova să achite reclamantului suma de 10 000 de euro, în calitate de prejudiciu moral și suma de 5 000 de euro, în calitate de costuri și cheltuieli de reprezentare și asistență juridică în fața CtEDO.

• CtEDO confirmă existența problemelor sistemice grave din justiția penală și condamnă R. Moldova în cazul Cosovan: statul trebuie să-i achite familiei reclamantului prejudicii de 10 500 de euro

• Fostul șef al pieței „Curcubeu”, omul de afaceri Serghei Cosovan a decedat, din motive grave de sănătate

Citește și:

• Fiind grav bolnav, Serghei Cosovan a fost eliberat de la executarea pedepsei penale
• Promo-LEX: „Deținuții trebuie să beneficieze de un deplin volum de asistență medicală calificată”
• Decizia CSM după ce Organizația Mondială Împotriva Torturii a cerut garantarea respectării drepturilor omului în cazul Cosovan

La 29 septembrie 2017, Judecătoria Chișinău a admis demersul procurorului și a dispus aplicarea arestului în privința lui Cosovan pentru 30 de zile în Penitenciarul nr.13. Cosovan a fost acuzat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 335 Cod Penal (abuz în serviciu) și art. 190 Cod Penal (escrocherie).

La 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Chișinău, a menținut încheierea de arest. Odată cu plasarea reclamantului în arest în Penitenciarul nr.13, iar ulterior în Penitenciarul nr.16-Pruncul (cu statut de spital), în lipsa unor îngrijiri medicale adecvate în detenție starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit considerabil. După o perioadă de detenție, reclamantului i s-a stabilit diagnoza ciroză hepatică deja în faza terminală, însotita de o serie de complicații extrem de serioase (durata supraviețuirii pentru clasa C  – 2-3 luni) . În pofida nenumăratelor cereri, apeluri ale organizațiilor internaționale Organizația Mondială Împotriva Torturii (OMCT), Amnesty International, Avocatului Poporului, sesizarea de urgență a Curții Europene, dar și a probelor documentare care dovedeau starea gravă în care se afla reclamantul, arestul reclamantului era prelungit în nenumărate rânduri.

După recuzarea de către procuror a judecătorului pe caz care a aplicat și a prelungit arestul, la 24 aprilie 2018 judecătorul care a preluat dosarul dispune modificarea măsurii arestul preventiv în arest la domiciliu, invocându-se motive de sănătate.

• În 2018, în baza unei sesizări depuse de procurorul general de atunci Harunjen Eduard pe numele lui magistratului Victor Sandu a fost intentată o procedură disciplinară. Sesizarea viza dosarul penal pe numele omului de afaceri Serghei Cosovan. Sandu ar fi intenționat să-l elibereze din arest pe acesta, motiv pentru care procurorul de caz a cerut recuzarea magistratului. Sandu a fost îndepărtat de la examinarea dosarului, iar procedura disciplinară a fost încetată.
• Tot în 2018, în adresa CSM, Serghei Cosovan a depus o sesizare în care cerea atragerea la răspundere disciplinară a magistratului. Cosovan susținea că este persecutat de judecător și de procurorul de caz Lilian Carpaci. Sesizare a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 

La ieșirea din Spitalul–Penitenciar nr. 16, reclamantul este reținut de către colaboratorii Direcției de Poliție a mun. Chișinău în baza unui proces-verbal de reținere in care se invocă un nou capăt de acuzare și îl plasează în Izolatorul de Detenție Provizorie de pe strada Tighina 6, ignorând încheierea de plasare în arest la domiciliu. Ulterior, în timp ce exista deja o măsură aplicată în privința reclamantului– arestul la domiciliu, se aplică în paralel o altă măsură – arestul preventiv, care este succesiv prelungit și menținut de completul de judecători de la Curtea de Apel Chișinău.

Abia la 18 noiembrie 2019, în stare extrem de gravă, după ce a fost emisă sentința de condamnare (care a fost ulterior casată de Curtea Supremă de Justiție), instanța dispune eliberarea reclamantului în legătură cu boala gravă care împiedică executarea sentinței în temeiul art. 95 Cod penal.

Deoarece starea de sănătate în detenție s-a agravat iremediabil, la 25 martie 2021, reclamantul a decedat în spitalul Sfânta Treime din mun. Chișinău.