Cum răspunsul „nu țin minte” a generat un dosar fără sfârșit în justiție
Timp de 7 ani, prin instanțele de judecată din R. Moldova se perindă un caz judiciar care, la prima vedere, nu ar ține deloc de domeniul justiției.
Fabula e simplă. Unul dintre cei vizați în acest dosar, Marin Tofan, jurist de profesie, povestește că acest caz „a îmbătrânit” în instanțe. „Lucram în calitate de referent în biroul unui executor judecătoresc. În urma unei decizii judiciare am fost solicitați să inițiem procedura de executare a două hotărâri de judecată. Era vorba despre refuzul Comisiei de licențiere a avocaților (CLA) de a acorda licență unei persoane cu grad de dizabilitate care, având studii juridice, își propunea să devină avocat. Acesta a susținut primul examen. La cel de-al doilea s-a prezentat, dar CLA nu întrunea cvorumul necesar desfășurării examenului. Chiar și așa, comisia «a bifat» că examenul s-a desfășurat, iar candidatul nu l-ar fi susținut. În consecință, în perioada 2012-2014, persoana respectivă a apelat instanțele de judecată de diverse niveluri, solicitând să oblige secretara Comisiei de licențiere să comunice dacă ea a participat sau nu la acea ședință. Candidatul la licența de avocat insista că în lipsa cvorumului, examenul nu putea fi validat. Astfel, reclamantul s-a judecat cu ei până a obținut o decizie irevocabilă, după care s-a adresat la biroul de executare, așa cum prevede procedura”, povestește Marin Tofan, pe atunci angajat al acelui birou de executare.
Tofan amintește că spre executare fuseseră transmise două hotărâri judiciare: una – de încasare a sumei de 300 de lei în calitate de prejudiciu moral și alta – care prevedea obligarea secretarei CLA să prezinte un document în care să răspundă la o singură întrebare: a fost sau nu prezentă în acea zi la acel examen.
Secretara CLA a răspuns: „Nu țin minte”
„Biroul de executare, precum prevede legislația, a inițiat procedura de executare. Executorul mi-a comunicat să iau legătura cu secretara CLA, să-i comunic despre faptul că există o astfel de hotărâre, solicitându-i să se prezinte la biroul de executare pentru a lua cunoștință de deciziile instanței de judecată care urmau a fi executate. Secretara nu s-a prezentat la birou, dar a eliberat un răspuns formal, invocând că «nu ține minte» dacă a fost sau nu în acea zi prezentă în cadrul CLA. Dar, răspunsul «nu țin minte» ea nu l-a dat ca persoană cu funcție de răspundere, ca secretară a CLA, dar l-a dat ca persoană fizică. Din păcate, nici instanța nu a ținut cont de acest lucru. Toți înțeleg, dar se fac a nu înțelege. Chiar dacă nu mai ținea minte, ar fi putut ridica arhivele, procesele verbale ale ședinței din acea zi, pentru a prezenta un răspuns exact. Primind răspunsul secretarei, noi am informat creditorul despre conținutul acelui răspuns, iar acesta a spus că nu este de acord cu el. În consecință, biroul de executare a insistat repetat ca secretara să elibereze un răspuns exact – dacă a fost sau nu a fost prezentă la activitățile CLA din acea zi”, povestește Marin Tofan după șapte ani de umblat prin procese de judecată.
Acesta spune că procesele de judecată care vizează biroul de executare în care era angajat au început la cererea secretarei CLA, care a depus mai multe cereri la procuratură, contestând actele executorului judecătoresc. „Astfel, ea a întors cazul în cu totul altă direcție. Ea a depus mai multe cereri la procuratură, deși, conform legii, actele executorului care sunt doar cu titlu de control judecătoresc pot fi examinate doar de instanța de judecată și nu de procuratură”, explică Marin Tofan, precizând că secretara s-a adresat în instanță, cerând anularea actelor executorului judecătoresc, pe care îl acuză de tentativă de escrocherie și depășirea atribuțiilor de serviciu.
„Între timp, cât erau examinate actele executorului judecătoresc, ei au contestat borderourile de calcul, invocând că cheltuielile ar fi fost majorate intenționat. De fapt, legislația permite acest lucru, deoarece în urma executării hotărârilor pot interveni modificări. Secretara CLA s-a plâns la procuratură, invocând că noi am vrut să însușim sume de bani mai mari decât permite legea. În realitate, scopul e cu totul altul și la mijloc nu sunt cheltuielile, ci intenția de a împiedica executarea hotărârilor judecătorești. Secretara refuză să ofere răspunsuri la chestiuni importante, deoarece aceste răspunsuri ar putea dezvălui mai multe falsuri și abuzuri comise de CLA în procesul de acordare a licențelor de avocat”, mai spune Tofan. Acesta amintește că în toată această avalanșă, „pe noi ne-au reținut, ne-au închis, ne-au îngrădit dreptul de a executa până la capăt acele decizii. Până la urmă, instanța care a cerut ca secretara să dea un răspuns recunoaște că răspunsul «nu țin minte» este unul adecvat și că noi nu mai putem solicita alt răspuns, chiar dacă creditorul nu este de acord cu acesta.”
Despre JUSTIȚIA din veceu
Marin Tofan spune că a contestat în mai multe instanțe – la CSJ, la CSP, procedurile judiciare la care a fost supus, dar și faptul tergiversării soluționării cazului în instanță. La 18 decembrie 2024, Judecătoria Chișinău a emis o hotărâre prin care constată tergiversarea examinării procesului de judecată și decide alocarea din bugetul de stat a 10 mii de lei în calitate de prejudiciu moral cauzat cetățeanului Marin Tofan.
„Am contestat mai multe nereguli, inclusiv faptul că am fost audiat în veceul biroului de executare, unde intrasem să fumez. Ei m-au însoțit la fumat și acolo au început să-mi adreseze întrebări. Era procurorul, dar și alți reprezentanți ai organelor de drept… O astfel de procedură judiciară e încălcarea demnității umane și a drepturilor omului la o justiție corectă”, explică Marin Tofan, care de șapte ani de zile este chemat prin instanțe pentru simplul fapt că, fiind angajat al unui Birou de Executare, susține că și-a exercitat atribuțiile de serviciu.
În loc de P.S.
ZdG: În cei 7 ani de procese câte ședințe de judecată au avut loc?
M.T.: Vreo 80 de ședințe sau și mai mult. E curată injustiție. Ceea ce ni s-a incriminat sunt infracțiuni materiale, deci, ar trebui să fie demonstrat că noi am cauzat prejudicii materiale presupusei victime. Orice prejudiciu trebuie să fie precedat de o sumă de bani… De 7 ani, nimeni nu înțelege că în lipsa prejudiciului material, un astfel de dosar nu poate exista.
ZdG: Sunteți jurist, dar la ce se poate aștepta un cetățean fără cunoștințe juridice când ajunge în vreun proces de judecată?
M.T.: Doamne ferește, își șterg picioarele de ei.
ZdG: Câți bani a cheltuit statul cu salariile judecătorilor, grefierilor, procurorilor și translatorilor făcând o astfel de justiție? Cine e vinovat de o astfel de risipă?
M.T.: Greu de făcut un calcul, dar s-ar aduna sute de mii de lei cheltuiți pe salarii pentru o muncă neefectuată. Cine e vinovat? Statul, instanța de judecată, procuratura. Ei cunosc foarte bine că nu există infracțiune. Timpul pe care ei îl tergiversează, creând presiuni asupra noastră, ca noi să cedăm, să nu mai solicităm nimic, altfel ei ar trebui să dea seama la toate mizeriile pe care le-au comis – percheziții, audieri în veceu… De fapt, și termenul de prescripție de 5 ani deja a expirat, dar noi ne judecăm de 7 ani.
Nota redacției: ZdG a căutat-o pe secretara CLA, cea care spune că „a uitat” dacă a participat sau nu la cea de-a doua etapă a examenului în care s-a decis soarta unei persoane cu dizabilități ce intenționa să obțină licență de avocat. La Uniunea Avocaților ni s-a spus că secretara este în concediu de boală și nu comunică la telefon cu nimeni.
