Cincisprezece țări ale UE, printre care și România, solicită înăsprirea politicii de migrație

Într-o scrisoare adresată Comisiei Europene, majoritatea statelor membre, având guverne de diferite culori politice, sunt în favoarea unei înăspriri în continuare a politicii de migrație. Cu trei săptămâni înainte de alegerile europene, care vor avea loc anul acesta între 6 și 9 iunie, problema migrației revine în prim-plan, scrie G4Media.

Nu la un summit sau din cauza unui aflux brusc de migranți pe țărmurile Uniunii Europene, ci printr-o scrisoare, co-semnată de cincisprezece țări, care cere o revenire la restricții, la abia câteva zile de la adoptarea definitivă de către Cei douăzeci și șapte a Pactului privind migrația și azilul, negociat timp de mai bine de opt ani.

Niciodată statele membre în majoritatea lor nu au prezentat idei atât de radicale în ceea ce privește gestionarea politicii de migrație așa cum o fac acum în acest text.

În această scrisoare trimisă pe 15 mai Comisiei Europene, Austria, Danemarca, Finlanda, Italia, Grecia, Polonia, Olanda, Lituania, Letonia, Estonia, Bulgaria, România, Cehia, Cipru și Malta fac apel la Executivul european, care va fi reînnoit în urma alegerilor, „să identifice, să dezvolte și să propună noi mijloace și noi soluții pentru prevenirea imigrației ilegale în Europa”.

Luând în considerare faptul că, în 2023, 380.000 de migranți au intrat ilegal în Europa în 2023 și puțin peste un milion de persoane au solicitat azil, statele semnatare consideră că sistemul european de acordare a azilului este acum „nesustenabil”. Această evaluare este contestată însă de experți, de ONG-uri sau de Națiunile Unite, care atrag atenția că toate țările din Africa și Orientul Mijlociu primesc mult mai mulți refugiați pe teritoriul lor decât Europa. Partidul Popular European, care reunește dreapta conservatoare, a susținut începând din luna ianuarie ideea de a externaliza solicitanții de azil către așa-zise țări terțe „sigure”, inspirată parțial de legea adoptată în Regatul Unit prin care solicitanții de azil sunt transferați în Rwanda. Cei cincisprezece semnatari fac mai mult sau mai puțin aceeași propunere.

Cu toate acestea, guvernele semnatare includ o mare diversitate de partide politice. Unii vin dinspre dreapta conservatoare, ca cel al Giorgiei Meloni, din Italia, alții sunt conduși de social-democrați, ca în Danemarca și România, de conservatori, ca în Austria, Polonia, Finlanda și Grecia, sau chiar de liberali, ca în Estonia și Țările de Jos (în acest ultim caz este vorba de actualul guvern, care își încheie mandatul).

Franța, Germania, Suedia și Slovacia, care au participat la discuțiile inițiate de guvernul danez, nu au semnat scrisoarea în cele din urmă. Stockholmul a refuzat ca urmare a unui dezacord în cadrul coaliției de la guvernare, în timp ce președintele francez Emmanuel Macron a acordat prioritate implementării pactului și acordurilor de cooperare externă.

Pe aceeași linie se înscrie și guvernul german, iar viitoarea coaliție olandeză, formată sub conducerea liderului de extremă dreapta Geert Wilders, solicită dreptul de a retrage Țările de Jos din Pactul pentru migrație.

Scrisoarea nu își propune să desființeze Pactul privind migrația și azilul, ci solicită aplicarea cât mai strict posibil a acestuia și chiar mai departe. Pachetul de norme legislative trebuie să armonizeze până în 2026 procedurile de înregistrare, primire și returnare a migranților care nu pot beneficia de azil. Semnatarii insistă: „Pentru a aborda cauzele fundamentale ale migrației neregulate și a gestiona mișcările de migrație în UE, va trebui să reflectăm împreună și să găsim împreună noi modalități de a aborda această problemă la nivelul UE”. Printre „noile modalități” se numără „parteneriate cuprinzătoare, reciproc avantajoase și durabile cu țări partenere de-a lungul rutelor de migrație”.

În ultimii doi ani, Comisia a semnat mai multe acorduri de acest tip cu Tunisia, Mauritania, Egipt și Liban. Potrivit celor cincisprezece state, „aceste parteneriate sunt esențiale nu numai pentru a gestiona mișcările migratorii neregulate către Europa, ci și pentru a oferi migranților o alternativă la punerea vieții în pericol în timpul călătoriilor periculoase”.