EDITORIAL Cei „30 de arginți” sau care este prețul trădării?
Acum 15 ani, Nikolai Ogolobiak din Iaroslav (Rusia) și complicii săi au ucis cu brutalitate și au dezmembrat patru adolescenți. Bărbatul ar fi trebuit să rămână întemnițat până în 2030. În prezent însă, acesta se află în libertate.
Vladislav Kanius, ucigașul studentei din Kemerovo (Rusia), Vera Pehteleva, anul trecut a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru omor comis cu deosebită cruzime. În iunie 2023, părinții Verei au aflat că acesta se află în libertate.
Serghei Hadjikurbanov, unul dintre organizatorii asasinării jurnalistei ruse Anna Politkovskaia, a fost condamnat la 20 de ani de detenție. În prezent, și acesta se află în libertate.
Toți trei au fost grațiați de președintele rus, Vladimir Putin. Aceștia, la fel ca și alți deținuți, au fost recrutați pentru a lupta în Ucraina. Potrivit The Washington Post, circa 100 de mii de prizonieri ruși se află astăzi în țara vecină. Dintre aceștia, aproximativ două duzini sunt infractori care au fost condamnați la pedepse lungi pentru crime grele.
În locul acestor criminali, închisorile ruse sunt ocupate de alți deținuți, care însă nu au fost condamnați pentru omor, viol, trafic sau alte crime, ci tocmai pentru poziția lor pașnică. Potrivit datelor OVD-info, începând cu 24 februarie 2022, circa 20 de mii de persoane au fost reținute în Rusia pentru că și-au exprimat opinia anti-război. Au fost pornite circa 8700 de dosare penale pentru „discreditarea armatei”, peste 850 de persoane sunt urmărite penal, iar altele 253 au fost condamnate pe dosare anti-război.
În Belarus, unde în fruntea țării se află aliatul lui Putin, de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina și până în ianuarie 2024, peste 1600 de persoane au fost reținute pentru activități anti-război – o cifră care este probabil subestimată. Dintre acestea, potrivit datelor Centrului pentru Drepturile Omului „Viasna”, 94 de persoane au fost condamnate pe un termen de la 1 la 23 de ani de închisoare.
Persecuțiile, atât ale rușilor, cât și ale belarușilor care-și exprimă poziția anti-război, continuă. Între timp, criminalii ruși ies la libertate și merg în Ucraina să facă ceea ce știu cel mai bine – să violeze, să tortureze, să jefuiască, să omoare. Paradoxul constă în faptul că fețele bisericești, în frunte cu Patriarhul Kiril, adică cei care ar fi trebuit să condamne războiul și orice tip de violență, i-au „blagoslovit” pe acești criminali la comiterea celor mai grele păcate.
Dar ce face în acest timp Mitropolitul Vladimir? Se roagă pentru pace, pentru încheierea războiului ce se desfășoară la hotarul țării noastre, pentru binele cetățenilor? Nu! Merge la Moscova să se vadă cu Patriarhul Kiril. Poate a mers să-l convingă să pună capăt vărsării de sânge? Să discute cu teroristul secolului, care se declară a fi creștin, că un război nu e o faptă creștinească? Tot nu! S-a dus să participe „la ședința ordinară a Sfântului Sinod”, prezidat de Patriarhul Moscovei, tocmai cel care îndreptățește invazia rușilor în Ucraina.
Astăzi, verbal, reprezentanții Mitropoliei Moldovei condamnă războiul (dar nu și pe cel care l-a pornit!) și îndeamnă la pace. De facto însă, aceștia continuă să meargă la Moscova și să primească ordine. În acest context, ne întrebăm care a fost rolul cunoscutei scrisori a Mitropolitului Vladimir adresate Patriarhului Kiril, în care se menționa că instituția se află „într-o situație de faliment” și se aduceau acuzații, potrivit cărora, „în Rusia, atât autoritățile laice, cât și cele bisericești, ne-au tratat și ne tratează ca pe un popor periferic și fără coloană vertebrală”? Ce a urmat după această scrisoare? O întrevedere cu ușile închise în octombrie 2023. Apoi, o altă vizită la Moscova în decembrie anul trecut și încă una acum, în martie 2024. Scrisoarea a rămas uitată, rolul ei – spălarea imaginii mitropolitului în fața enoriașilor – s-a încheiat. Tot uitată a rămas și mult râvnita „coloană vertebrală”.
Religia și politica mereu au mers mână în mână în R. Moldova, iar Mitropolia Moldovei mereu a mers mână în mână cu Rusia.
Conducătorii Mitropoliei au fost acuzați, ani la rând, de promovarea agendei politice a Rusiei și de ingerință în procesul electoral în favoarea partidelor și candidaților pro-ruși, care, la rândul lor, se implică atât în deciziile laice, cât și în cele religioase. Așa s-a întâmplat și în 2018, când Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a decis ruperea relațiilor cu Patriarhia de la Constantinopol. Președintele R. Moldova din acea perioadă, Igor Dodon, a declarat că „Moldova a fost și va rămâne teritoriu canonic al Patriarhiei Moscovei”, indicând astfel calea pe care Moldova trebuie să o urmeze, fără a cere părerea cetățenilor ei.
Igor Dodon, la fel ca și mitropolitul Vladimir, nici astăzi nu ține cont de opinia cetățenilor. Acesta a fost în repetate rânduri în Rusia, atât în calitate de președinte, cât și ulterior, în calitate de lider al socialiștilor. În cei doi ani de război, Igor Dodon și-a continuat vizitele în F. Rusă. Acesta niciodată nu l-a criticat pe Vladimir Putin, inițiatorul războiului din Ucraina. Nu au făcut-o nici colegii săi, socialiștii, care, de asemenea, au mers de nenumărate ori în Rusia, uneori pe știute, alteori – în taină, scopul acestor vizite, deseori, de asemenea, rămânând o taină.
Alți politicieni însă, care recent se declarau pro-ruși, astăzi și-au schimbat retorica, declarându-se pro-occidentali, fapt care totuși nu-i oprește să-și continue traseul Chișinău-Moscova. Una dintre aceștia este ex-bașcana Găgăuziei, Irina Vlah, care nu ezită să pozeze cu portretul lui Putin pe fundal, și asta în anul 2023, respectiv, după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. Nici până astăzi Vlah nu și-a exprimat opinia despre război sau despre Putin. Și dacă facem referire la desele ei călătorii la Moscova, înțelegem motivul.
Actuala bașcană a Găgăuziei, Evghenia Guțul, a mers mai departe decât predecesoarea sa, pozând chiar cu Vladimir Putin în persoană. „Liderul rus a promis să sprijine Găgăuzia și poporul găgăuz în apărarea drepturilor, puterilor și pozițiilor noastre legale pe arena internațională”, a scris aceasta pe rețelele de socializare.
Despre apărarea căror drepturi este vorba când zeci de mii de persoane sunt reținute în Rusia pentru că-și declară poziția anti-război? Pregătește cumva Guțul calea putiniștilor în R. Moldova, oferindu-le „motive” pentru o nouă invazie? Cum e să fii marioneta lui Putin în jocul lui sângeros? Oare pentru toți acești, dar și alți politicieni sau fețe bisericești, nu contează deloc viețile umane, libertatea, independența? Iuda l-a trădat pe Iisus pentru 30 de arginți. Care este prețul trădării astăzi?
