Analiză: Ce consecințe ar putea avea pentru R. Moldova controlul ucrainean asupra stației de tranzit a gazelor din Sudja?

După ce, pe 6 august, forțele ucrainene au intrat în regiunea Kursk și au luat sub control stația de tranzit a gazelor din Sudja, pe unde trec zilnic peste 40 de milioane de metri cubi de gaze, inclusiv spre regiunea transnistreană, au devenit incerte livrările de gaze rusești prin Ucraina. Am discutat cu expertul în energetică Eugen Muravschi, de la think-tankul WatchDog, dar și cu Dionis Cenușă, expert asociat la Centrul pentru Studii Est-Europene din Vilnius, despre posibilele consecințe pentru R. Moldova, despre probabilitatea măririi prețurilor la gaze, dar și despre măsurile pe care trebuie să le ia autoritățile pentru a asigura țara noastră cu resurse energetice.

Dionis Cenușă susține că „o criză a gazelor pentru regiunea transnistreană și una energetică pentru toată Moldova ar putea crea premise pentru a discuta subiecte de ordin economic și parțial politic în contextul reglementării conflictului transnistrean”. 

Dionis Cenușă: Rusia nu este interesată în distrugerea singurei stații de măsurare a gazului prin care fluxul traversează Ucraina ajungând la consumatorii europeni – în Slovacia, Ungaria și Austria. Totuși, dacă în urma acțiunilor militare, la care Rusia va recurge pentru a-și salva imaginea și recâștiga controlul asupra regiunii Kursk, este distrusă stația din Sudja, atunci există soluții alternative. Ungaria achiziționează volume de gaz din Rusia prin intermediul gazoductului TurkishStream începând cu 2021. Gazul ajunge prin Coridorul Sudic al Gazelor, traversând Turcia prin Marea Neagră. Prin urmare, în cazul unui scenariu negativ, Moldovagaz ar putea să cumpere gaz de la Gazprom și să-l transporteze prin TurkishStream, precum o face Ungaria. Diferența este că gazul va trebui să ajungă prin fluxul revers prin gazoductul Transbalcanic, iar ulterior să fie livrat către regiunea transnistreană de către Vestmoldtransgaz, gestionată în prezent de către Transgaz, prin subsidiara sa din Moldova. Acest lucru va implica costuri adiționale pentru Moldovagaz din contul transportării prin Turcia, Bulgaria și România. Din aceste considerente, Moldovagaz va trebui să obțină un preț mai mic la gaze naturale, iar Gazprom va trebui să fie de acord cu acest lucru. Având în vedere că guvernul de la Chișinău este într-un „război geopolitic” cu Rusia, o negociere oficială este puțin probabilă. 

În acest sens, un alt scenariu poate fi ca Guvernul să aducă gaz nerusesc, dar pentru care să ceară prețuri reale de la partea transnistreană. În acest fel regimul separatist ar putea să intre în insolvență sau Chișinăul va folosi criza pentru a impune condiții celor de la Tiraspol, folosind dialogul în formatul „1+1”, care în realitate este facilitat de către toți actorii din formatul înghețat „5+2”, în frunte cu OSCE și excluzând Ucraina. În acest fel, o criză a gazelor pentru regiunea transnistreană și una energetică pentru toată Moldova ar putea crea premise pentru a discuta subiecte de ordin economic și parțial politic în contextul reglementării conflictului transnistrean. 

„Autoritățile trebuie să se asigure că vor putea contracta, în caz de urgență, suficient gaz pentru regiunea transnistreană”

La rândul său, Eugen Muravschi consideră că „autoritățile trebuie să se asigure că vor putea contracta, în caz de urgență, suficient gaz pentru a acoperi cel puțin consumul casnic din regiunea transnistreană pentru a preveni o criză umanitară. Asta înseamnă inclusiv stocarea de pe acum a unor rezerve de gaze în depozitele din România și din Ucraina. Aprovizionarea malului drept nu depinde de tranzitul prin Sudja”, remarcă acesta.

Vedeți, mai jos, răspunsurile expertului la întrebările ZdG. 

După incursiunea ucrainenilor în regiunea Kursk și luarea sub controlul Kievului a stației de tranzit a gazului din Sudja, de unde vine gazul în regiunea transnistreană, care sunt consecințele posibile pe termen scurt și pe termen lung pentru R. Moldova?

E.M: Ucrainenii nu au oprit tranzitul de gaz prin Sudja. El continuă să treacă pe acolo și ajunge în unele țări europene precum Austria sau Slovacia, dar și în regiunea transnistreană. Chiar și înainte de incursiunea ucraineană în regiunea Kursk, gazul rusesc, care trecea prin Sudja, tranzita apoi teritoriul Ucrainei. Dacă autoritățile de la Kiev și-ar fi dorit să oprească acest tranzit, puteau să o facă și fără a lua Sudja. Ce se întâmplă la Sudja e mai mult un semnal politic pentru țările UE încă dependente de gazul rusesc, că trebuie să reducă această dependență. În practică, nu avem indicii că Ucraina ar plănui sistarea forțată a gazului rusesc înainte de expirarea contractului cu Gazprom la sfârșitul acestui an. În schimb, Kievul a dat de înțeles că nu va mai prelungi contractul după expirare. 

Soluțiile alternative pentru livrarea gazului în regiunea transnistreană ar fi:

1) importul de gaz prin Turkstream și transportarea lui în regim revers prin conducta transbalcanică; 

2) contractarea unui intermediar care să cumpere gazul direct de la granița ruso-ucraineană – în acest caz, gazul care va tranzita ulterior Ucraina va avea alt proprietar decât Gazpromul. 

Gazul consumat pe malul drept al Nistrului vine deja din alte surse, de pe piața internațională. Noi nu folosim acum gaz rusesc. În schimb, tot gazul rusesc care ajunge acum în Republica Moldova merge în regiunea transnistreană. Acolo, centrala de la Cuciurgan îl folosește pentru a produce electricitate pe care ne-o vinde apoi pe malul drept. Fără acest gaz „gratuit”, centrala se va opri și va trebui să cumpărăm electricitate din surse alternative, cel mai probabil de pe piața românească, la un preț mai mare.

Pentru regimul separatist, oprirea gazului „gratuit” din Rusia ar putea însemna un colaps financiar și energetic, potențial chiar riscul unei crize umanitare. Asta ar putea obliga Tiraspolul să ceară ajutorul Chișinăului și ar deschide poarta către reîntregirea țării. Acest scenariu este însă foarte costisitor și vom avea nevoie de sprijinul partenerilor pentru a gestiona situația.

„Fără gaz rusesc «gratuit», regimul de la Tiraspol pur și simplu nu este sustenabil”

Care sunt posibilele scenarii pentru țara noastră dacă stația Sudja va fi deteriorată în timpul ciocnirilor militare?

E. M. La Sudja se află staţia de măsurare a gazului, de aici Gazprom primeşte datele cât gaz a fost exportat spre furnizorii din UE, ca să poată emite facturi. Această informaţie încă este transmisă la distanţă, dar fără prezenţa fizică a personalului, în viitor ar putea apărea probleme cu transmiterea datelor. Tranzitul propriu-zis al gazului este asigurat de staţia de compresare, care se află mai departe de hotar. 

Gazprom are obligaţia să livreze gazul până la hotarul Republicii Moldova, conform contractului cu Moldovagaz. Decizia de a livra gaz de-facto pe gratis în stânga Nistrului se ia la Kremlin, iar Gazpromul doar execută aceste indicaţii. Va trebui să vedem dacă Gazpromul poate livra gaz regiunii transnistrene prin conducta transbalcanică – pentru asta trebuie să fie capacități disponibile în această conductă şi voință din partea Moscovei. Autorităţile de la Chişinău au declarat că nu vor obstrucţiona livrările de gaz în regiunea transnistreană.

În caz contrar, va trebui să vedem cum alimentăm regiunea transnistreană cu gaz de pe piața internațională. Însă regimul separatist și bugetul său se țin pe faptul că acum nu plătesc pentru gazul rusesc. Tiraspolul nu are resursele necesare pentru ca să înceapă să plătească pentru gaz din altă parte, așa că va fi nevoit să ceară ajutorul Chișinăului. În această situație, depinde deja de autoritățile constituționale cum vor gestiona situația. Fără gaz rusesc „gratuit”, regimul de la Tiraspol pur și simplu nu este sustenabil.

În ce măsură deteriorarea situației din regiunea Kursk poate duce la mărirea prețurilor la gaze în R. Moldova?

E.M. Republica Moldova procură gaze de la furnizorii europeni, de aceea trebuie să urmărim ce se întâmplă pe bursele de gaz din UE.

În prezent, prețurile la gaz pe bursa europeană TTF din Olanda sunt stabile, ba chiar au scăzut ușor față de săptămâna trecută. Gazprom livrează prin Ucraina circa 15 miliarde de metri cubi de gaze anual sau aproximativ 4% din consumul de gaze în UE. Stoparea livrărilor ar putea genera o uşoară scumpire a gazelor, pe termen scurt, dar cu siguranţă nu vom mai vedea preţuri exorbitante ca în 2022. Dacă tranzitul prin Sudja se va opri, țări precum Austria vor trebui să cumpere gaz de pe piața spot, iar această creștere a cererii poate duce la o scumpire moderată a gazului în Europa, inclusiv pentru Republica Moldova. Din fericire, majoritatea țărilor UE au depozitele de gaz aproape pline (87,85% la nivel de UE), ceea ce poate amortiza impactul unei creșteri bruște a cererii pe termen scurt.

Ce măsuri ar trebui să ia autoritățile în legătură cu situația respectivă, în eventualitatea că robinetul la Sudja va fi închis?

E.M. Depinde de motivul sistării. Dacă e tehnic (stația din Sudja e deteriorată în cursul confruntărilor militare), atunci primul lucru care va trebui făcut este să fie negociat cu Gazpromul dacă poate livra gazul necesar regiunii transnistrene prin conducta transbalcanică. Ar fi cea mai simplă soluție de păstrare a status quo-ului. Dacă tranzitul prin Sudja se va opri din motive legale/politice, atunci putem explora o soluție prin care, de pildă, un intermediar să cumpere gazul rusesc direct la granița ruso-ucraineană, apoi să încheie contract aparte de tranzit cu operatorul de sistem ucrainean și să aducă gazul în Republica Moldova. În primul rând, nu e clar ce atitudine ar avea autoritățile de la Kiev față de un astfel de scenariu, iar în al doilea rând, dacă un astfel de aranjament i-ar permite Tiraspolului în continuare să nu plătească pentru gaze. 

Autoritățile trebuie să se asigure că vor putea contracta, în caz de urgență, suficient gaz pentru a acoperi cel puțin consumul casnic din regiunea transnistreană pentru a preveni o criză umanitară. Asta înseamnă inclusiv stocarea de pe acum a unor rezerve de gaze în depozitele din România și din Ucraina. Aprovizionarea malului drept nu depinde de tranzitul prin Sudja. 

Trebuie să fim pregătiți să achiziționăm, în cazul opririi centralei de la Cuciurgan, energie electrică de pe piața din România, unde prețurile sunt mai mari. Asta înseamnă inclusiv negocieri cu partenerii de dezvoltare pentru sprijin financiar, ca să putem compensa cel puțin parțial creșterea prețurilor pentru consumatorii finali.

La nivel politic, trebuie stabilit un dialog cu regimul de la Tiraspol – dacă Moscova îl abandonează, guvernul de la Chișinău va trebui să aibă grijă de cetățenii săi din stânga Nistrului, dar asta nu înseamnă caritate pentru regimul separatist. 

Dacă Rusia va redirecționa fluxul de gaze prin alte puncte pentru a gestiona potențiala criză actuală, consolidându-și fiabilitatea resurselor energetice, în contrast cu alți actori de pe piața energetică, cum se va răsfrânge asta asupra prețului gazelor în R. Moldova? 

E.M. Nu va avea un impact semnificativ asupra prețului gazului din Republica Moldova – malul drept nu consumă acum gaz rusesc. Eventual, putem spune că va fi evitată o creștere semnificativă pe termen scurt pe piața europeană, respectiv și la noi.  

Este suficientă măsura deja luată de autorități, de a introduce stare de alertă timpurie în sectorul energetic?

E.M. La această etapă – da. Tranzitul prin Sudja continuă și Kievul nu a indicat că ar avea intenții de a opri forțat acest tranzit. Trebuie însă să ne pregătim pentru situația în care Ucraina nu va prelungi contractul cu Gazpromul, care expiră la sfârșitul anului.