Alegerile din Georgia: război, metadonă și „suflete moarte”. Cine susține „Visul georgian” și de ce, dar și la ce să ne așteptăm în continuare?
Niciun partid de opoziție nu recunoaște rezultatele alegerilor din Georgia, în timp ce observatorii vorbesc despre încălcări pe scară largă. Președintele georgian le-a numit „operațiune specială rusă” și a îndemnat populația să protesteze. Un miting în fața clădirii parlamentului din Tbilisi a atras luni seara, 28 octombrie, zeci de mii de oameni.
Care sunt rezultatele și ce înseamnă ele?
Conform rezultatelor oficiale ale alegerilor parlamentare din Georgia, desfășurate sâmbătă, 26 octombrie, partidul de la guvernare – „Visul Georgian” a obținut 54% din voturi. Pe lângă această formațiune, alte trei alianțe de opoziție și un partid au fost alese în parlament.
La aceste alegeri, care au fost considerate atât în Georgia, cât și în străinătate, un adevărat referendum care urma să determine viitoarea direcție geopolitică a țării, forțele de opoziție pledau pentru integrarea necondiționată cu Occidentul. Susținătorii au sperat că opoziția va fi capabilă să obțină mai multe voturi colective decât partidul de guvernământ, să formeze o majoritate de coaliție în parlament, să abroge legile „proaste” pe care „Visul” pro-rus reușise să le adopte și să se reconcilieze cu Occidentul. Dacă e să ne bazăm pe cifrele oficiale, atunci acest plan a eșuat. Dar există încă motive de optimism printre susținătorii dezvoltării pro-occidentale a țării.
Ce se întâmplă acum?
Potrivit Comisiei Electorale Centrale din Georgia, în parlament au ajuns Coaliția pentru Schimbare, alianța „Mișcarea Unitar-Națională”, alianța „Georgia Puternică” și partidul „Pentru Georgia” (puteți afla mai multe despre aceste formațiuni în acest material din sursa independentă JAMnews). Toți liderii opoziției au declarat că alegerile au fost fraudate, că nu recunosc rezultatele acestora și încep acțiuni de nesupunere.
Conform datelor preliminare, partidul de guvernământ va avea 88 de locuri în noul parlament, în timp ce opoziția dispune de 62. Societatea discută acum în mod activ dacă renunțarea opoziției la mandatele ei pune într-adevăr sub semnul întrebării legitimitatea parlamentului și dacă președintele țării poate împiedica convocarea noului parlament. Autoritățile au declarat deja că parlamentul își va începe activitatea în termenul specificat de lege și, probabil, acestea vor profita de formularea vagă din Constituție, conform căreia prima sesiune a parlamentului este numită de președinte, dar care nu definește exact cum ar trebui să aibă loc aceasta.
Ce se va întâmpla?
Deocamdată, este greu de spus cum va evolua exact situația. Aceasta este adesea comparată cu alegerile anterioare din toamna anului 2020, când opoziția, de asemenea, a renunțat la mandatele sale în semn de protest, dar în cele din urmă, a acceptat să intre în parlament urmare a medierii occidentale. Dar există un alt precedent – alegerile parlamentare din 2003. La acea vreme, opoziția a anunțat o scară fără precedent de falsificări și încălcări, îndemnând poporul la proteste. Drept rezultat, a avut loc „Revoluția trandafirilor de catifea”, care a înlocuit regimul corupt al lui Eduard Șevardnadze cu o echipă de tineri reformatori în frunte cu Mihail Saakașvili.
Deși scepticii subliniază că situația actuală este foarte diferită de situația politică de acum 20 de ani, optimiștii nu sunt pregătiți să renunțe la această paralelă. Una din principalele diferențe între criza actuală și situația din 2003 este absența unui lider puternic al opoziției. Mihail Saakașvili rămâne în închisoare, iar ponderea politică a partidului său a scăzut simțitor în urma activității continue a propagandei de stat, care de ani de zile vorbește electoratului despre setea de sânge a fostului guvern și despre perfidia oricărui alt oponent al „Visului georgian”. Din cauza propagandei, opoziția în mare parte este fragmentată și dezbinată, politicienii au mari dificultăți în a se înțelege între ei și cu mare greu reușesc să conducă poporul. Deși alegătorii simpli demult sunt dezgustați de „Visul georgian”, deocamdată este imposibil de a găsi pe cineva în tabăra opusă. Acesta este motivul pentru care, în ultimii ani, cele mai mari și mai răsunătoare proteste au fost conduse nu de politicieni, ci de studenți, jurnaliști sau activiști civici.
Care este rolul președintei?
Președinta Georgiei, Salome Zurabișvili, sprijină ferm opoziția și cursul pro-occidental al țării. Aceasta a fost extrem de activă în timpul protestului împotriva legii „privind influența străină”, care în Georgia este considerată o copie a legii rusești „privind agenții străini”. Retorica pro-occidentală sobră a lui Zurabișvili este foarte diferită de declarațiile „neutre” ale liderilor partidului de la guvernare, care-i fac în mod regulat pe cetățenii georgieni să roșească de rușine. Zurabișvili le este foarte antipatică celor din „Visul georgian”, dar este respectată în Occident. Cel mai important însă este faptul că ea pare să devină un lider capabil să conducă atât politicienii, cât și alegătorii lor.
Zurabișvili a declarat că alegerile au fost complet fraudate, afirmând că autoritățile au folosit „tehnologii moderne pentru a ascunde frauda” și că Georgia a fost victima unei „operațiuni speciale rusești de război hibrid”. Este important de precizat că anume Zurabișvili, nu cineva din opoziție, a făcut apel către populație să iasă în stradă pentru a protesta în seara zilei de 28 octombrie.
Cine a votat pentru „Visul georgian”?
Conform sondajelor la ieșirea de la urne, realizate la comanda unor televiziuni independente, aproximativ 40% dintre alegători au votat pentru partidul de la guvernare. Opozanții autorităților susțin că această cifră nu ar fi putut fi atinsă fără utilizarea barbară a resurselor administrative și a altor metode ilegale precum mita și intimidarea. În plus, este important să realizăm că listele electorale din țară sunt extrem de umflate și includ sute de mii de „suflete moarte”. Se afirmă că în Georgia alegătorii constituie 95% (!) din populația totală și asta oferă oportunități enorme de falsificare. În realitate, există mult mai puțini alegători în țară decât se declară oficial.
Cu toate acestea, există încă mulți susținători ai „Visului georgian” și, probabil, fiecare cetățean cu vederi opuse admite că mediul său este plin de alegători ai partidului de guvernământ. Desigur, printre cei care au votat sunt mulți care au fost împinși să facă acest lucru de resursele administrative. De exemplu, angajații instituțiilor de stat au încercuit numărul 41 pe buletinele lor de vot, unii – din teama de a fi concediați, iar alții, pur și simplu, pentru că se tem de schimbări după 12 ani de guvernare încontinuu a „Visului georgian”. Printre electoratul cu judecată al acestui partid se numără și persoane vulnerabile din punct de vedere social, a căror viață depinde în întregime de o alocație infimă, dar și funcționari bine hrăniți, obișnuiți cu bonusuri generoase și călătorii de afaceri confortabile. În Georgia, alegătorii tradiționali ai „Visului georgian” sunt beneficiarii așa-numitului „program metadonă”, adică persoanele dependente de droguri care beneficiază de terapie de substituție. Mulți dintre acești alegători sunt condamnați cu suspendare cărora li s-a permis să trăiască în societate sub controlul strict al autorităților.
Dar în timp ce categoriile anterioare demonstrează loialitate forțată față de autorități, există cei care susțin acest partid destul de sincer. De exemplu, cei care susțin „Visul georgian” pentru principala sa promisiune în aceste alegeri – lipsa războiului cu Rusia. Georgienii sincer simpatizează Ucraina, fără a uita de propriul lor război din 2008. Prin urmare, așa-numita politică de „neutralitate”, care este băgată pe gât de către „Visul georgian”, pentru unii este cel puțin jenantă.
În sfârșit, o altă categorie de susținători ideologici sunt homofobii creduli, care de ani de zile au fost speriați cu povești despre desfrâul comunității LGBT din Europa. Cu puțin timp înainte de alegeri, inspiratorul ideologic al „visătorilor”, miliardarul Bidzina Ivanișvili, a dedicat un discurs separat acestui subiect, spunând în special că liberalismul european a mers atât de departe încât până și bărbații își alăptează copiii pe picior de egalitate cu femeile (sau chiar în locul lor).
Majoritatea utilizatorilor georgieni de Facebook au fost foarte amuzați de acest spectacol, dar au fost destui și dintre cei care și-au exprimat indignarea și au perorat critici la adresa societății europene.
Diana Petriașvili, Mediaset
Redactare și adaptare în limba română: Olga BULAT
