Încălzirea globală încă nu a anulat iarna în statele Europei de Est, iar sezonul de încălzire care vine pe fundalul războiului rusesc în Ucraina, se pare că aduce o victorie certă – Rusia pierde definitiv câteva sectoare pe frontul energetic. Statele Baltice, dar și Moldova, urmează să se încălzească pentru prima dată în ultimii 30 de ani fără gaze rusești, fără șantajul care venea tot de acolo și fără a susține financiar industria războiului. 

Cum a fost posibilă decuplarea? Cu multe dificultăți și provocări, dar lista de soluții începe de fiecare dată cu solidaritatea și cooperarea între vecini și parteneri. Moldova a cooperat intens cu cele două state vecine – Ucraina și România, care înseamnă implicit și Uniunea Europeană (UE), iar Statele Baltice au cooperat între ele și cu statele vecine nordice, toate fiind membre UE. Sincronizarea sistemului energetic, construirea unor noi terminale de gaze, închirierea spațiilor de stocare a gazelor, împrumuturi financiare și partajarea experiențelor – aceasta ar fi o listă a pașilor întreprinși de diverse țări pentru decuplarea de la gazele rusești pe termen scurt. Pe termen lung toate țările țintesc creșterea volumului de energie regenerabilă.

Moldova. Tradiția dependenței energetice de Rusia

Republica Moldova se mărginește cu doar două țări, dar hotarele ei despart două lumi. La vest, Moldova se învecinează cu România cu 684 de kilometri de hotar, care înseamnă tot atâția kilometri de hotar cu UE. La nord, est și sud are 1222 de kilometri de hotar cu Ucraina, dar dintre aceștia peste 450 de kilometri sunt ocupați de forțele nerecunoscute din regiunea separatistă transnistreană. 

În perioada sovietică, infrastructura energetică a fost construită în așa fel, încât rețelele de gaze și cele electrice, care acopereau întreg teritoriul Moldovei, să treacă prin regiunea transnistreană, în timpul ce podurile de cooperare cu România și vestul au fost demolate.

Cu această moștenire de infrastructură și cultură a dependenței de gazele rusești, R. Moldova a reușit într-un singur an să facă un pas enorm: decuplarea de la gazul rusesc și acoperirea necesităților de gaze și curent din alte surse.

„R. Moldova nu mai folosește gaze rusești, fiind integrată în rețeaua energetică europeană atât din punct de vedere tehnic, cât şi comercial”, a declarat premierul R. Moldova, Dorin Recean, în cadrul Forumului de Securitate din regiunea Mării Negre și Balcani, desfășurat la București la 18 mai 2023, menționând sprijinul României.

„Atunci când R. Moldova se afla într-o situație critică în mod special în domeniul energetic, România a intervenit prompt și noi am reușit să depășim aceste provocări. Dacă la declanșarea războiului sută la sută din energia consumată în R. Moldova era originară direct sau indirect din Rusia, astăzi R. Moldova, datorită transformărilor radicale care au avut loc, poate exista fără absolut niciun fel de consum de gaze naturale sau electricitate din Rusia. R. Moldova nu mai consumă gaz rusesc, fiind integrată în rețeaua energetică europeană atât din punct de vedere tehnic, cât şi comercial”, a menționat premierul Republicii Moldova, Dorin Recean.

Totuși, decuplarea totală de la gazele rusești nu a fost o procedură simplă, iar pașii întreprinși au fost uneori dur criticați de societate.

Primul compromis: Moldova cedează întreg volumul de gaze rusești regiunii transnistrene 

În iarna anului 2022, atunci când Rusia a redus brusc volumul de gaze contractat de Moldova, autoritățile moldovenești au grăbit conexiunea la rețelele românești. Pe data de 3 decembrie 2022 la ora 13.00, România a început să transporte gaze în R.Moldova prin conducta, construită ani în șir, Iaşi-Ungheni-Chișinău. 

Peste câteva ore, ministrul moldovean al Infrastructurii, Andrei Spânu, a anunțat că Chișinăul cedează regiunii transnistrene tot volumul de gaz rusesc, primit atunci în cantități limitate (5,7 milioane de metri cubi de gaz pe zi, mai puțin de 50% din cantitatea necesară). În schimb, Centrala Termoeletrică de la Cuciurgan (regiunea transnistreană), gestionată de regimul separatist de la Tiraspol, ar urma să asigure 100% din necesarul de energie electrică al malului drept al Nistrului (Chișinăul) la prețul de 73 USD/MW.

Ministrul Spânu a declarat atunci că decizia de a ceda tot gazul regiunii transnistrene a fost una „complicată, dar rațională” și că își asumă toate costurile politice ale acestei decizii. „Acum contează ca cetățenii să aibă energie electrică și căldură. (…) Războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu s-a încheiat. Criza energetică riscă să devină și mai acută. Iarna este abia la început. Suntem responsabili de soarta a milioane de oameni și avem datoria să asigurăm toți cetățenii cu lumină și căldură la prețuri cât mai mici”, declara în decembrie 2022 Spânu în cadrul unei conferințe de presă.

Premieră istorică: sincronizarea sistemului energetic moldovenesc și ucrainean cu sistemul UE

Cantitatea de energie electrică procurată de către R. Moldova în 2022 de la Centrala Termoelectrică Moldovenească (CTEM) din regiunea transnistreană, a constituit aproape 60 la sută din totalul de procurări de energie electrică (circa 2,706 mil. kWh), arată datele Raportului de activitate a Agenției Naționale de Reglementare în Energetică pentru anul 2022. Cu un an în urmă, în 2021, a fost atins nivelul record de procurări de energie electrică de la CTEM din ultimii 20 de ani, iar cantitatea procurată în 2022 a fost cu 739,3 mil. kWh mai mică. Diminuarea a fost cauzată de reducerea volumelor de gaze naturale disponibile pentru producerea curentului. 

Această criză, cauzată tot de limitarea cantității de gaze livrate de Gazprom către Moldova, a împins Chișinăul către piețele de energie electrică din vecinătate. Cantitatea de energie electrică importată din Ucraina și România a crescut de șase ori în 2022, datorită sincronizării sistemelor electroenergetice ale R. Moldova și Ucrainei cu sistemul electroenergetic ENTSO-E Europa Continentală, în martie 2022. 

Cantitatea de energie electrică produsă local s-a diminuat 

În R. Moldova, pe lângă CTEM, controlată de așa-numitele autorități transnistrene, principala sursă de energie electrică sunt centralele termice care funcționează pe bază de gaz, cărbune și păcură. Restul energiei electrice este generat din contul resurselor hidraulice și al surselor regenerabile de energie (centralele eoliene, fotovoltaice, electrice pe bază de biogaz și electrice de termoficare ale fabricilor de zahăr). 

Cantitatea de energie electrică produsă local în R. Moldova în 2022 s-a diminuat cu circa 14% comparativ cu anul 2021, din cauza micșorării volumelor de gaze naturale furnizate R. Moldova de „Gazprom”. Totodată, întreprinderea „Nodul Hidroenergetic Costești”, situată pe râul Prut, în anul 2022 a generat 41,2 mil. kWh, ceea ce este cu aproape 40 % mai puțin în comparație cu cantitatea de energie electrică produsă în anul 2021. Reducerea a fost cauzată de micșorarea debitului de apă al râului Prut, fiind înregistrat unul dintre cele mai mici nivele din ultimii 50 de ani. 

Volumul de gaze naturale procurat în 2022 – cel mai mic și cel mai costisitor din ultimii 20 de ani

Volumul total de gaze naturale procurat în anul 2022 s-a diminuat cu 28% comparativ cu anul precedent, 99,3 % din volum fiind procurat de la Gazprom. Este cea mai mică cantitate de gaze naturale procurate din ultimii 20 de ani. Prețul mediu de procurare a gazelor naturale în anul 2022 a constituit 841,6 $/1000 m3, acesta fiind de 2,7 ori mai mare decât cel achitat în anul 2021. Prețul mediu de procurare a gazelor naturale, exprimat în lei moldovenești, a înregistrat o creștere de la 5469,3 lei la 15830,6 lei pentru 1000 m3 , de 2,9 ori mai mare decât cel din anul 2021 sau cu 189,4%.

Comparativ cu anii precedenți, în 2022 s-a diminuat consumul de gaze naturale în sectorul energetic, datorită faptului că „Termoelectrica” (societate din R. Moldova care produce energie electrică și termică), suplimentar la gazele naturale consumate în scopuri tehnologice, a utilizat pentru producerea energiei electrice și termice surse alternative de combustibil – păcură.

Moldova a făcut stocuri de gaze naturale în țările vecine, pentru prima dată în istorie

După ce în decembrie 2022, R. Moldova a decis cedarea gazului rusesc în totalmente malului stâng al Nistrului, țara a început acumularea stocurilor pentru următorul sezon de iarnă. Astfel, în perioada iunie-iulie 2023, întreprinderea moldovenească S.A. „Energocom”, care activează în calitate de furnizor de gaze naturale, a desfășurat mai multe licitații în cadrul cărora a achiziționat circa 300 mil. m3 de gaze naturale. O parte din acestea sunt destinate pentru consum curent, iar cealaltă parte au fost stocate în depozite subterane din România și Ucraina. Prețul total al achizițiilor a constituit peste 116,54 mil. de euro, prețul mediu ponderat fiind de 34,45 EUR/MWh. La acesta se adaugă costurile de logistică în mărime de cca. 8,92 mil. de euro (aproximativ 2,64 EUR/MWh). Astfel, costul mediu ponderat al achizițiilor, transportării și depozitării gazelor naturale a constituit circa 37,09 EUR/MWh (424,91 USD/1000 m3). Tranzacțiile menționate au fost încheiate cu companii din Grecia, Ungaria, Polonia, România și Elveția.

Cea mai recentă tranzacție de achiziție a gazelor naturale a avut loc la data de 5 septembrie 2023, când S.A. „Energocom” a desfășurat cu succes o nouă licitație, câștigătoarea căreia a fost desemnată compania „DEPA Commercial” S.A. din Grecia. Volumele de gaze naturale sunt destinate stocării și vor acoperi o parte semnificativă a necesităților din perioada de iarnă. Achiziția respectivă va fi acoperită din sursele Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care a semnat un Acord de împrumut cu Guvernul de la Chișinău.

Astfel, R.Moldova a ajuns independentă de gazele rusești: prin reducerea consumului, conexiuni rapide la piața europeană, asumarea unor riscuri, acceptarea unor costuri suplimentare, învățarea negocierilor și, deseori, prin contractarea împrumuturilor. De asemenea, Moldova întreprinde acțiuni de dezvoltarea a proiectelor de energie verde.

Ucraina: volumul de gaze necesar pentru sezonul rece 2023-2024 a fost suplinit pe 19 septembrie 2023

Ucraina a fost prima care a renunțat la gazele rusești, din noiembrie 2015. Deja în 2014, Naftogaz, cu suportul guvernului ucrainean și a partenerilor internaționali a deschis o nouă rută de livrare a gazelor din UE către Ucraina prin Slovacia. 

Eforturile de a elimina dependența de gazele rusești au provocat o serie de schimbări sistemice importante, se arată într-o scrisoare deschisă a companiei Naftogaz, din noiembrie 2016, la un an de la eliminarea dependenței Ucrainei de importurile de gaze rusești. În primul rând, Ucraina s-a integrat rapid în spațiul energetic european. Ponderea importatorilor privați de gaz a crescut de la 1 % în 2014 până la 26 % la sfârșitul lunii octombrie 2016. Piața de gaze a fost liberalizată pentru clienții comerciali. Ponderea furnizorilor privați a ajuns la 78 % în 2015, iar după eliminarea dependenței de gazele rusești, Naftogaz s-a transformat din una dintre companiile cu cele mai mari pierderi din Europa de Est, în cel mai mare contributor la bugetul de stat al Ucrainei. În 2014, deficitul Naftogaz era de 6,2 % din PIB, în timp ce în 2016, Naftogaz a înregistrat profit, fără a mai avea nevoie de finanțare de la bugetul de stat.

În toamna anului 2023 independența Ucrainei de gazele rusești e deja incontestabilă. „Ucraina va putea trece de sezonul viitor de încălzire de iarnă bazându-se exclusiv pe gazul produs intern”, a anunțat CEO-ul Naftogaz, Oleksiy Chernyshov, în cadrul unui interviu din 25 septembrie 2023. Anterior, Naftogaz a anunțat că obiectivul stabilit de guvernul ucrainean de a acumula rezerve de gaz în volum de 14,7 miliarde de metri cubi până la 1 noiembrie 2023 a fost atins mai devreme, pe 19 septembrie 2023. Rezerva acumulată este considerată a fi suficientă pentru întreg sezonul de încălzire care urmează, indiferent de orice circumstanțe neprevăzute. Aceasta include capacitatea de generare suplimentară de energie electrică în perioadele de cerere de vârf. Totodată, Naftogaz anunță că până la 1 noiembrie intenționează să crească volumele de gaze stocate la 16 miliarde de metri cubi. 

„Ne aşteptăm ca Rusia să continue să efectueze lovituri cu rachete şi atacuri cu drone asupra infrastructurii noastre energetice. Scopul lor este de a priva ucrainienii de accesul la facilități de bază, inclusiv încălzire, gaze și electricitate. Cu toate acestea, Ucraina va rămâne fermă”, a comentat Chernyshov.

În prezent, gazul rusesc continuă să tranziteze teritoriul Ucrainei către țările din Uniunea Europeană. Acordul de tranzit a fost încheiat în 2019 și expiră la sfârșitul anului 2024, iar potrivit ministrului ucrainean al Energiei, German Galushchenko, este puțin probabil ca Kievul să reînnoiască acordul. „Cred că până în iarna lui 2024, Europa nu va avea deloc nevoie de gaz rusesc”, a declarat Galushchenko în iulie 2023 pentru publicația Politico.

Totodată, șeful Gazprom, Alexei Miller, a avertizat că va opri exporturile dacă Ucraina nu va renunța la ideea de a solicita sechestrarea activelor statului rus în valoare de 5 miliarde de dolari drept compensație pentru infrastructura energetică expropriată ilegal de Moscova, când a anexat Crimeea în 2014. Deși suma de 5 miliarde de dolari în cazul activelor expropriate ilegal în Crimeea este mare, nu reprezintă decât o mică parte din pagubele estimate la 750 de miliarde de dolari, cauzate Ucrainei odată cu invazia Rusiei pe teritoriul acesteia în februarie 2022.

Cum au ieșit Țările Baltice de sub dependența energetică rusă

Lituania: primul stat membru al UE care a renunțat la resursele energetice din Federația Rusă

În mai 2022, ministrul Energiei al Lituaniei, Dainius Kreivys a declarat că Lituania a încetat cu succes importul de petrol, gaze și electricitate rusești, devenind primul stat membru al UE care s-a declarat liber de energia rusă, la doar trei luni după invazia militară rusă a Ucrainei.

„Nu numai că este un eveniment extrem de important pentru Lituania în călătoria sa către independența energetică, dar este și o expresie a solidarității noastre cu Ucraina. Trebuie să încetăm să mai finanțăm mașina de război rusească”, a declarat atunci ministrul Energiei.

Totodată, este permisă în continuare tranzitarea gazului rusesc prin Lituania către Kaliningrad. 

În multe privințe, decuplarea energetică a Lituaniei de Rusia a devenit posibilă datorită politicii chibzuite a țării, care a construit în Klaipeda (singurul port al țării la Marea Baltică) un terminal de gaze naturale lichefiate (GNL). Până în 2022, însă, dependența Lituaniei de importurile rusești de energie a fost foarte mare. În 2020, Lituania avea una dintre cele mai mari rate de dependență de importurile de energie – cu 96,1% din toată energia importată, provenind din Federația Rusă. În 2021, Lituania a cheltuit peste 3 miliarde de euro pe petrol, gaze și electricitate rusești. În 2022, importul principalelor surse de energie din Rusia a scăzut rapid: ponderea țițeiului importat din Federația Rusă a scăzut la 17 % din importul total, față de aproape 80 % în 2021, importul de gaz a scăzut de la circa 70% la 42%, iar importul de energie electrică din Federația Rusă a fost de doar 7 % din importul total. 

În mai 2022, a fost inaugurat interconectorul de gaze dintre Polonia și Lituania (GIPL), permițând accesul gazului natural lichefiat (GNL) lituanian în Polonia. Proiectul a consolidat independența energetică a regiunii și a sporit posibilitățile de utilizare a terminalului GNL Klaipeda din Lituania și a terminalului GNL Świnoujście din Polonia.

Finalizarea interconexiunii cu gaz a devenit cu atât mai important după decizia unilaterală a Rusiei de a întrerupe aprovizionarea cu gaz a Poloniei și după decizia statelor baltice de a nu mai importa gaz rusesc. Operatorul lituanian al sistemului de gaze naturale lichefiate a gazificat 19.080 GWh de gaze naturale în a doua jumătate a anului 2022, adică de 2,7 ori mai mult decât în 2021. Acest lucru a dus venituri cu 34% mai mari în a doua jumătate a anului 2022 comparativ cu aceeași perioadă din 2021.

Cu toate acestea, în ciuda „decuplării complete” de importurile de energie din Rusia anunțate de mediul politic, unele tendințe au arătat contrariul. După cum a anunțat Reuters în ianuarie 2023, Rusia mai mult decât și-a dublat vânzările de gaz petrolier lichefiat (GPL) către statele baltice în anul 2022. GPL, folosit în principal în calitate de combustibil pentru mașini, încălzire și în producția de alte produse petrochimice, a fost scutit de sancțiunile occidentale impuse împotriva Rusiei și a reprezentat doar o mică parte din totalul importurilor de combustibili în Lituania. Chiar și așa, livrările de GPL către Lituania din Rusia au crescut de 8,5 ori în 2022, forțând Ministerul Energiei lituanian să prezinte explicații publice. „Importul de GPL din Rusia și relațiile de afaceri cu Rusia trebuie văzute ca o problemă morală, iar managerii și acționarii companiilor ar putea comenta mai multe despre menținerea relațiilor de afaceri cu Rusia în aceste vremuri de război fără precedent în Europa”, a comentat ministrul energiei lituanian, reiterând că infrastructura energetică a Lituaniei nu utilizează gaze naturale, electricitate sau produse petroliere rusești.

Estonia: Interdicția de a importa și cumpără gaze naturale din Rusia, stabilită prin lege

Gazul natural nu are o pondere majoră în resursele de energie în Estonia, cu toate acestea, este o sursă importantă pentru industrie și termoficare. Astfel, ani la rând Estonia a fost dependentă de importurile de gaze din Rusia, fie prin interconexiuni directe, fie indirect prin depozitul „Inčukalns” din Letonia, unde gazul rusesc este stocat în timpul verii pentru a fi folosit în timpul iernii. Preocupată de securitatea energetică, țara a fost mereu în căutarea alternativelor. Spre exemplu, din 2019, conexiunea Narva cu Rusia nu mai este utilizată în scopuri comerciale, deși încă poate fi utilizată pentru furnizarea tehnică a gazelor operatorilor de sistem. În 2020 a fost lansată conexiunea de gaz Balticconnector între Estonia și Finlanda și la sfârșitul anului 2021, regiunea Estonă și Baltico-finlandeză a obținut o conexiune la rețeaua de gaze din Europa Centrală prin conexiunea lituano-polonă GIPL, care a început să funcționeze comercial în 2022. În pofida  diversificării surselor de gaze, în 2020 cota gazului direct rusesc pe piața angro din Estonia a fost de 86,5% și a crescut până în 2021 la 93,5%. Aceste date, însă, reflectă doar volumele de gaze cumpărate direct din Rusia și ar putea subestima ponderea  reală de gaz rusesc pe piața Estoniei. Piața angro a Estoniei este integrată cu cea a Letoniei și Finlandei, făcând dificilă determinarea originii gazelor de pe piață.

La 7 aprilie 2022 guvernul estonian a anunțat despre decizia de a renunța la importul de gaze rusești până la sfârșitul anului 2022. Interdicția de a importa și cumpără gaze naturale din Rusia a fost stabilită prin lege la 23 septembrie și a intrat în vigoare la 31 decembrie 2022. Această decizie a coincis cu acordul dintre Estonia și Finlanda de a închiria în comun un terminal de GNL plutitor pentru a asigura aprovizionarea cu gaze a ambelor țări. Contractul de închiriere a plutitorului pentru stocare și regazificare a fost semnat pentru un termen de 10 ani, asigurând astfel furnizarea sigură, fiabilă și flexibilă de GNL Finlandei, Estoniei și Regiunii Mării Baltice.

O altă decizie importantă înainte de stoparea importului de gaze din Rusia a fost creșterea rezervelor de gaze naturale. Potrivit publicației estoniene Postimees, imediat după declanșarea războiului din Ucraina, în rețeaua de gaze baltico-finlandeză a fost importat atât de mult gaz rusesc, încât depășește consumul anual al Estoniei de peste două ori și jumătate. Din punct de vedere legal, furnizorii de gaz din Estonia și Letonia au putut cumpăra gaz din Rusia, după declanșarea războiului, deoarece, spre deosebire de Lituania, interdicția de a cumpăra gaze rusești a intrat în vigoare abia la sfârșitul anului 2022, scrie publicația Postimees.

Totodată, Estonia a decis și încetarea plăților către Rusia pentru menținerea frecvenței în rețele electrice. Deși țara încă din 2005 nu mai cumpără electricitate din Federația Rusă, Estonia efectua plăți către Compania Națională de Energie a Rusiei „Inter RAO”, pentru servicii de echilibrare, pentru a menține frecvența în rețelele lor electrice. Astfel, deși contractul Estoniei cu Inter RAO era valabil până la sfârșitul anului 2022, de la 1 iunie 2022, a fost luată decizia de a înceta plățile către compania rusă. Pentru serviciile date, Estonia, Letonia și Lituania achitau Rusiei 1–2 milioane de euro lunar.

Letonia: măsuri de economisire a energiei

Letonia deține o pondere de 42 %  a surselor energetice regenerabile  (SER) în consumul brut de energie, clasându-se pe locul trei în Uniunea Europeană după Suedia și Finlanda. Rata înaltă a SER se bazează pe utilizarea extensivă a biomasei solide și a hidroenergiei. Cu toate acestea, progresul Letoniei în tranziția energetică, de-a lungul anilor, a fost relativ modest, comparativ cu statele vecine. În 2021, produsele petroliere au constituit aproximativ 33% din consumul brut de energie al Letoniei, motorina fiind tipul de combustibil predominant, cu o pondere de 23%. Gazele naturale au reprezentat 21% din consumul de energie, în timp ce combustibilii fosili solizi, precum cărbunele și turba au avut o pondere minoră. Din 2012, proporția gazelor naturale în mixul de energie a scăzut cu 5,7%. Combustibilul lemnos a rămas principala sursă de energie regenerabilă în Letonia, cu o pondere de 32% în consumul total de energie.

Dependența Letoniei de importurile de gaze naturale din Rusia a fost de peste 90% în 2021. Pentru motorină, ca principal combustibil utilizat în transportul rutier, principalul importator a fost Lituania, urmată de Finlanda și Federația Rusă, atât în 2021, cât și în 2022. Per total, dependența energetică a Letoniei a fost sub media UE și s-a micșorat de la 52% în 2015 la 39% în 2021. 

Rusia și Belarus au fost parteneri semnificativi pentru Letonia în comerțul cu biomasă forestieră, în special peleți, așchii și deșeuri din lemn. În 2021, aproape jumătate din fondurile achitate pentru importurile de combustibil lemnos au mers către Belarus. Pentru comparație, în anul 2023, principalul exportator de  combustibil lemnos pentru Letonia a fost Lituania, iar Belarus nu se mai regăsește în lista de țări de unde este importat combustibil lemnos. 

Circa 3/4 din electricitatea consumată de Letonia a fost acoperită de producția locală, mai puțin de 1/3 din importurile de electricitate au avut loc prin interconectarea Letonă-Rusă, iar importurile din țările UE (Finlanda, Suedia și Polonia) au constituit restul energiei consumate. 

Din februarie 2022, guvernul leton se concentrează asupra mai multor măsuri pentru a asigura securitatea energetică. În primul rând, a existat un efort concertat pentru a stabili o furnizare alternativă de gaz natural prin importuri de GNL. Acest lucru a fost determinat de preocupările legate de securitatea aprovizionării și de interzicerea importurilor de combustibili fosili din Rusia, care a intrat pe deplin în vigoare în ianuarie 2023. 

În primul semestru din 2022, compania energetică de stat, Latvenergo, a securizat  rezervele naționale de gaze prin terminalul Klaipeda din Lituania. Asigurarea stabilității sursei de energie a devenit un alt aspect crucial al securității energetice, în special pentru sezonul de iarnă. Toți operatorii de sisteme de transport din Marea Baltică s-au pregătit pentru situații de urgență în inelul BRELL (Belarus, Rusia, Estonia, Letonia și Lituania) și și-au unit eforturile pentru a accelera proiectele de sincronizare cu Rețeaua Continentală Europeană.

O altă măsură implementată de autoritățile letone a fost adoptarea de către guvern a unui nou pachet de măsuri de urgență pentru atenuarea efectelor prețurilor mari la energie asupra gospodăriilor şi consumatorilor mai mari. Au fost stabilite plafoane de preț pentru electricitate, gaz și termoficare. Totodată, au fost propuse măsuri suplimentare de economisire a energiei, ca de exemplu, încurajarea lucrului la distanță pentru a optimiza numărul spațiilor care necesită încălzire.

Georgia pe contrasens: în 2022 importurile din Rusia au crescut cu 51%

Deşi Georgia a condamnat invazia rusă în Ucraina, țara nu a impus propriile sancțiuni împotriva țării agresoare, deoarece, după spusele premierului georgian, Irakli Garibashvili, în iunie 2022, Georgia are „propriile interese naționale, provocări de securitate, economie”. 

În februarie 2023, Transparency International Georgia a publicat un raport care arăta că în 2022 dependența economică a Georgiei de Rusia a atinsese un nivel record. Conform datelor furnizate, Georgia a primit aproximativ 3,6 miliarde de dolari din Rusia, reprezentând bani expediați în țară de georgienii plecați la muncă și venituri din turism și exporturi. Suma este de trei ori mai mare față de suma raportată în 2021. Mai mult, în prima jumătate a anului 2022, importurile din Rusia au crescut cu 51%, ajungând la 706 milioane de dolari. Importurile din Rusia au reprezentat 12% din importurile totale ale Georgiei, acesta fiind nivelul cel mai ridicat din ultimii 15 ani. În același context, tot în 2022, exporturile georgiene către Rusia au crescut cu 6,8%, ajungând la 652 de milioane de dolari.

Faptul că dependența economică a Georgiei de Rusia a atins un nivel record este confirmat și de datele Serviciului național de statistică al Georgiei: în perioada ianuarie-iulie 2023, volumul schimburilor comerciale între cele două țări se ridica la circa 1,5 miliarde de dolari. Pe baza acestui indicator, Rusia s-a plasat pe locul doi după Turcia, care s-a situat la aproximativ 1,7 miliarde de dolari.

Tot în iunie 2022, șeful Comisiei naționale de reglementare a energiei și aprovizionării cu apă din Georgia, Davit Narmania,  a declarat că „dependența energetică a Georgiei de Rusia nu este foarte mare”. În același timp, acesta susține că

„Georgia nu-și permite luxul să renunțe din motive politice la resursele energetice relativ ieftine ale Rusiei”, lucru care ar genera modificări tarifare.

În Georgia, sursa principală de energie sunt gazele naturale, ponderea acestora în consumul total de energie fiind în creștere în ultimii ani. Principalul furnizor de gaze al țării rămâne a fi Azerbaidjan, de unde este importat peste 80% din volumul necesar de gaze naturale. În 2022, spre exemplu, Georgia a importat din Azerbaidjan gaze naturale în volum de 2557 mil. m3, iar din Federația Rusă – 520 mil. m3 de gaze naturale, cu 31% mai mult decât în 2021. În același timp, Georgia tranzitează gaze naturale din Federația Rusă către Armenia – în 2022 volumul de gaze naturale tranzitate a fost cu 6% mai mare decât în 2021 și cu 19% mai mare decât în 2020. 

Federația Rusă rămâne totuși în topul țărilor de unde Georgia cumpără energie electrică. În 2022, cota importurilor din totalul furnizărilor de energie electrică a constituit 8%. Energia electrică importată din Rusia în 2022 a constituit 83% din importuri, comparativ cu 2021, când Rusiei îi revenea o cotă de 62%, energia electrică importată din Azerbaidjan – 8% și din Armenia – 9%. În pofida creșterii importurilor de energie electrică din Rusia, ponderea energiei electrice rusești în consumul intern al Georgiei rămâne scăzută – 1,8% în 2021 și 2,6% în 2022. Astfel, o contribuție semnificativă la creșterea importurilor a avut-o regiunea separatistă a Georgiei, Abhazia, care este aprovizionată cu energie electrică din Rusia prin teritoriul controlat de Tbilisi.