Vindem lemn radioactiv. Cine vrea să-l cumpere?
În urmă cu câteva săptămâni, pe site-ul belarus „Evroradio” a apărut articolul „Наша древесина рассылается по всему свету. Как продают чернобыльский лес” (Lemnul nostru este exportat în lumea întreagă. Cum este vândută pădurea Cernobîlului, trad.), unde jurnalistul dezvăluie cum este exportat lemnul din zona cea mai afectată de catastrofa de la Cernobîl în mai multe ţări, printre care şi R. Moldova. Reporterul a mers în Rezervaţia Ecologică de Stat Polesie, din Belarus: „E o pădure de pin, parcă nimic ieşit din comun. Pădurarii spun cu entuziasm că acest lemn se va vinde bine în afară. Deşi nivelul radiaţiei depăşeşte de două ori norma admisibilă, angajaţii rezervaţiei ne spun că acesta e un indicator bun pentru aceste păduri. „Poţi spune că e un loc perfect curat”, afirmă ei”.
R. Moldova este una din principalele pieţe de desfacere pentru lemnul belarus. Deşi ar putea conţine cantităţi mari de cesiu şi stronţiu, metale radioactive care ar afecta grav sănătatea oamenilor, acesta continuă să fie importat din cele mai afectate zone din Belarus, unde, chiar şi după 31 de ani, dozimetrele bat alarma. Cu toate acestea, consumatorul rămâne în neştire.
Cernobîl: 100 t de combustibil nuclear, aruncate în aer
26 aprilie 1986 – e sâmbăta în care s-a scris cea mai neagră pagină din istoria energiei nucleare. Noaptea, la ora 1.23, se produce o explozie puternică. Reactorul 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl sare în aer. Nimeni nu era pregătit pentru un astfel de dezastru. Cel mai puternic afectate de explozia de la Cernobîl au fost Rusia, Ucraina şi Belarus.
După doi ani de la incident, în 1988, a fost creată Rezervaţia de Stat Polesie, ce cuprindea zonele cele mai contaminate din trei raioane belaruse (Braghin, Narovlea şi Hoiniki), din care a fost evacuată şi strămutată întreaga populaţie. Potrivit autorităţilor belaruse, scopul fondării rezervaţiei a fost restrângerea accesului cetăţenilor în zonele contaminate, protecţia populaţiei împotriva radiaţiilor, prevenirea răspândirii radionuclizilor şi efectuarea cercetărilor radioecologice. Suprafaţa rezervaţiei în acest moment e de 216,1 mii de hectare, din care zona protejată e de 147,7 mii de hectare, iar zona economică experimentală – de 68,4 mii de hectare. Anume de aici este importat lemn şi în R. Moldova, susţin angajaţii acestei rezervaţii.
„Aş interzice scoaterea lemnului din rezervaţie”
Toate probele de lemn sunt făcute în laboratorul rezervaţiei. Directorul laboratorului, Veaceslav Zabrovski, a spus pentru „Evroradio” că mereu există riscul ca analizele să fie eronate. „Personal, aş interzice ca acest lemn să fie scos din rezervaţie. Mereu există riscul ca lemnul afectat să nu fie verificat până la exportare. În Belarus sunt multe alte păduri curate, de ce să fie exportat lemnul din zona cea mai afectată de explozia de la Cernobîl?”, se întreabă omul de ştiinţă, care a publicat şi un articol, în care scria că, în 50% din arborii care au trecut proba de laborator, s-a depistat o cantitate mare de cesiu. În Belarus nu există o normă de stronţiu. De asta nici nu se fac analize ca să-l depisteze, deşi, potrivit analizelor lui Zabrovski, 70% din arborii care nu au cesiu conţin cantităţi mari de stronţiu.
Deşi omul de ştiinţă susţine că exportarea acestui lemn reprezintă un pericol iminent pentru populaţie, totuşi, directorul zonei economice experimentale a rezervaţiei, Nikolai Voroneţki, afirmă că a reînceput exportul în R. Moldova, semnând contracte şi cu Germania şi Lituania. „Cumpărătorii au fost în rezervaţie şi au rămas mulţumiţi de calitatea lemnului”, spune Voroneţki. Angajaţii rezervaţiei susţin, însă, că au fost şi cazuri în care lotul de lemn ajungea la vamă, dar făcea cale întoarsă după controale suplimentare.
„La noi totul e posibil”
Lemnul din Belarus a fost şi continuă să fie importat în R. Moldova. Conform datelor oferite de Biroul Naţional de Statistică, în primele şase luni ale anului 2017, a fost importată mai multă cherestea decât în 2015 şi 2016. Astfel, în perioada ianuarie-iunie 2017, în R. Moldova au fost importate 84.400 kg de cherestea, pe când în 2016 – 35.300 kg, iar în 2015 – 50.000 kg. La mare căutare a fost şi lemnul pentru construcţii – 177.615 kg (2015); 257.885 kg (2016) şi 112.384 kg – în prima jumătate a anului 2017. Astfel, valoarea totală a lemnului importat în R. Moldova din Belarus, în 2015, este de 3,2 mln USD; în 2016 – 5,9 mln USD, iar în 2017 – 4,8 mln USD.
Site-urile cu anunţuri abundă de oferte despre comercializarea lemnului pentru construcţii şi cherestea. Am sunat câţiva agenţi economici din R. Moldova care vând cherestea importată. Mulţi dintre aceştia ne-au spus că lemnul e importat din Ucraina şi din Belarus.
„Avem cherestea importată din Ivano-Frankivsk, Ucraina, şi din Gomel (una dintre cele mai afectate radioactiv regiuni din Belarus, n.r.). Avem toate actele şi certificatele în regulă”, ne-a spus un agent economic.
„Cheresteaua e importată din Ucraina şi Belarus, cu acte în regulă. Nu pot zice care-i cea mai căutată. Oamenii cumpără şi nu mai întreabă de unde-i adusă”, ne-a spus alt importator. Printre agenţii economici pe care i-am contactat, am identificat şi dintre cei care au spus că au renunţat la lemnul importat din Belarus. „Aducem din Ucraina. Se importă şi din Belarus, în special pin, dar e de calitate proastă, fiind din zone mlăştinoase, se înnegreşte uşor. Nu se ştie de unde anume e adusă această cherestea. Poate fi şi de la Cernobîl. La noi totul e posibil”, ne-au spus ei.
Cernobîlul a devenit mai agresiv
„Cernobîlul nu a dispărut. Deşi ne străduim să stopăm radiaţia, totuşi, chiar şi în afară de Gomel, regiunea e foarte încărcată radioactiv. Când lucram la institutul de medicină din Gomel, cercetam impactul radiaţiei asupra sănătăţii. Mă indignez când aud că autorităţile belaruse susţin că totul e în regulă. Faptul că autorităţile din Belarus vor să ne convingă că teritoriul este curat şi produsele crescute acolo nu comportă niciun pericol – este o simplă acţiune de manipulare. Mai mult, în ultima perioadă se observă o acumulare mare de stronţiu. De exemplu, oamenii cumpără lemn adus din regiunile poluate, îl ard, iar cenuşa o aruncă prin grădină ca îngrăşământ, apoi mănâncă legumele crescute acolo. Stronţiul nimereşte în organism odată cu legumele pe care le consumă, care au crescut pe acea cenuşă… Nu avem dreptul să exportăm acest lemn radioactiv. Mai mult, trebuie să extindem hotarele zonelor periculoase”, a atenţionat Iuri Bandajevski, doctor în ştiinţe medicale, într-un interviu acordat postului de radio din Belarus „Evroradio”.
În pofida acestor declaraţii, specialiştii din Moldova consideră neverosimil faptul că aceşti arbori, care sunt adevărate containere radioactive, pot ajunge în Moldova. „Nimeni nu importă lemn din zona afectată. E imposibil ca anume din Rezervaţia Polesie, care mai e numită şi „Pădurea Roşie”, să fie importat lemn. Jurnalistul care a scris articolul putea fi dezinformat. Nu poţi importa ceva fără un certificat de conformitate, care ar stabili nivelul de radionuclizi care, dacă ar fi mare, importul ar fi interzis”, opinează Ionel Balan, şef al Direcţiei de Autorizări, Garanţii, Securitate Nucleară şi Radiologică din R. Moldova.
„Posturile vamale sunt ca un filtru”
Expertul ne spune că nu trebuie să ne facem griji. „Orice produs importat poate trece Vama doar în baza unui certificat de conformitate care demonstrează că nivelul de radionuclizi nu depăşeşte normele stabilite. Pentru obţinerea acestui certificat, e prelevată proba medie din întregul lot. Asta înseamnă că se ia proba de la trei copaci din diferite locuri ale lotului de lemn. Această probă reprezentativă este dusă la laborator, unde se fac analizele necesare. Persoana de la laborator nu are niciun interes să dea un rezultat favorabil cuiva, chiar dacă asta costă bani, pentru că în cazul în care va emite acest certificat eronat şi acest lucru va fi depistat, laboratorul va suporta pierderi foarte mari şi persoana care a emis certificatul poate fi pedepsită atât administrativ, cât şi penal. Nimeni nu este interesat în falsificarea acestui certificat, deşi nu se exclude şi acest fapt”, susţine expertul, convins de corectitudinea şi verticalitatea celor care emit aceste documente.
De aceeaşi părere este şi Vasile Bălănel, şeful laboratorului radiologic al Centrului de Sănătate Publică din Chişinău (CSP). „Activez în această funcţie de peste 25 de ani. Din practică vă pot spune că, după nenorocirea de la Cernobîl, erau cazuri când din zona interzisă se aduceau prin contrabandă produse contaminate cu radionuclizi. Oamenii le cumpărau şi le consumau, chiar dacă erau atenţionaţi. Dar aşa-i mentalitatea omului, cumpără pentru că-i mai ieftin şi apoi se gândeşte la consecinţe. Nu cred că acelaşi lucru se întâmplă şi acum. Lotul de lemn trebuie să treacă vama Ucrainei şi a R. Moldova. Sunt două filtre care nu cred că vor permite să treacă în cazul în care nu sunt toate documentele în regulă”, susţine expertul CSP.
Ambii experţi susţin că, în cazul în care au anumite suspiciuni, oamenii se pot adresa la laboratoare, solicitând reexaminarea produsului. „Au fost cazuri când oamenii aveau anumite suspiciuni legate de faptul că nivelul radiaţiei ar fi prea mare, dar acestea nu s-au adeverit niciodată”, remarcă şeful Direcţiei de Autorizări, Garanţii, Securitate Nucleară şi Radiologică din R. Moldova.
Reporterii ZdG au încercat, timp de câteva zile, să discute cu reprezentanţii Serviciului Vamal despre procedura de verificare a documentelor prezentate de importatorii de masă lemnoasă, însă aceştia nu au fost de găsit. Ulterior, la 4 august, am trimis şi o solicitare de informaţie, dar nici chiar după o lună nu am primit niciun răspuns.
Intuiţia consumatorului?
Întrebat dacă e nevoie ca oamenilor care cumpără lemnul să li se indice exact zona de unde este adus, expertul ne spune categoric: „Nu, pentru că există termenul de radiofobie – oamenii s-ar panica. Dacă le-am spune câte bacterii se conţin în apa pe care o bem sau în aerul pe care-l respirăm, atunci nu ar mai vrea să trăiască. Repet, nu trebuie să ne speriem. Totul este verificat şi eu am încredere în actele emise de laboratoarele acreditate. Ar trebui să avem încredere unul în altul. În practica mea nu s-a întâmplat niciodată ca nivelul de radionuclizi să fie depăşit. Au fost cu nivel destul de înalt, dar nu au depăşit norma”, explică Ionel Balan.
Am discutat şi cu reprezentanţii ÎS „Centrul de Metrologie Aplicată şi Certificare”, specializat în verificarea materialelor de construcţii şi a altor produse, responsabil de protejarea persoanelor împotriva efectelor nocive ale măsurilor incorecte sau false, apărarea drepturilor şi intereselor consumatorului, asigurarea protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii persoanelor şi a mediului. Cei de acolo ne-au spus că agentul economic care a importat produsul în Moldova se poate adresa la ei, în cazul în care simte nevoia. În rest, dacă are certificatul de laborator, totul ar trebui să fie corect. „Legislaţia prevede ca importatorul să prezinte un document, unde este şi certificatul calităţii şi tot de ce mai este nevoie. La noi ce să prezinte? Dacă importatorul ştie că în lemnul lui sunt cantităţi mari de cesiu şi stronţiu, atunci el singur se poate adresa la noi şi noi vom verifica. În rest… Acelaşi lucru îl pot face şi persoanele care se îndoiesc de calitatea lemnului pe care l-au cumpărat”, ne-au spus angajaţii Centrului.
Deşi mulţi pun accentul pe „intuiţia” consumatorului şi „corectitudinea” importatorului, mai puţini vorbesc despre riscul la care am putea fi supuşi, dacă în ţară ar fi adus lemn contaminat cu cesiu (137) şi stronţiu (90). „Ambele substanţe sunt radioactive şi periculoase pentru sănătatea omului. Cesiul se acumulează mai mult în muşchi, iar stronţiul în oase”, spune Vasile Bălănel. Astfel, în cazul unui adult, stronţiul fixat în sistemul osos se reduce la jumătate abia după 20 de ani, iar cesiul se reduce la jumătate în 150 de zile.
„În R. Moldova este un regulament (Regulament şi norme igienice privind reglementarea expunerii la radiaţii a populaţiei de la sursele naturale) care stabileşte norma de cesiu şi stronţiu admisibilă, inclusiv în lemn. Eu sper că toate aceste loturi importate în ţara noastră au fost verificate şi corespund normelor admisibile. Agentul economic trebuie să aibă certificatul, iar consumatorul poate să-l ceară, ca să se asigure că totul este în regulă. E greu de spus cât de mult se expun riscului oamenii care folosesc acest lemn. Dar dacă au certificatele respective, înseamnă că nu prezintă niciun pericol. În toţi anii mei de activitate nu am depistat niciodată ca într-un lot de lemn importat să fie depăşite normativele stabilite”, ne spune şeful laboratorului radiologic al CSP.
„Nu trebuie să ne speriem atât de tare de aceşti copaci. Lemnul nu ar fi ajuns la noi dacă ar conţine o doză prea mare de radionuclizi. Alte materiale de construcţie ar trebui să ne îngrijoreze, de exemplu – betonul cu care ne construim casele şi care conţine foarte mulţi compuşi chimici periculoşi pentru sănătatea noastră, dar noi râdem şi nu credem”, subliniază expertul Balan.
