Și-au deschis afaceri, au creat locuri de muncă, învață română – refugiați ucraineni în R. Moldova
Anual la 20 iunie este comemorată Ziua Mondială a Refugiaților. Din februarie 2022, această zi a căpătat o semnificație aparte pentru R. Moldova. Odată cu începerea invaziei ruse în Ucraina, țara noastră a adăpostit cei mai mulți refugiați ucraineni pe cap de locuitor. Unii doar au tranzitat țara noastră, iar alții, în așteptarea păcii, s-au stabilit aici, inițiind afaceri și studiind limba română.
Era 17 februarie 2022 când Ludmila a fost diagnosticată cu un tip de cancer la Spitalul Oncologic din orașul Zaporijjea. Peste câteva zile, la 24 februarie, Rusia a atacat Ucraina. În acea zi Ludmila trecea prin chimioterapie.
„Spitalul Oncologic e amplasat aproape de teritoriul ocupat pe atunci de ruși din regiunea Zaporijjea și mereu zburau rachete. Mereu. Mai ales noaptea se vedea foarte clar. Și zburau jos-jos”, își amintește Ludmila.
Ulterior, Ludmila a fost operată și din cauza impedimentelor create de război, medicii din Ucraina au sfătuit-o să meargă în altă țară pentru continuarea tratamentului. Astfel, Ludmila și soțul ei, Vasile, au decis să vină în R. Moldova.
„Ne-am sfătuit acasă și am hotărât să venim în Moldova, pentru că aici se vorbește limba rusă și avem și aceeași mentalitate”, explică refugiata.
„Am dormit două zile neîntrerupt”
Totuși, femeia recunoaște că nu le-a fost ușor să-și lase toată viața de până atunci în Ucraina și să se afle în situația în care nu știu când și dacă se mai întorc.
„Desigur, ne-a fost foarte greu să facem acest pas, chiar foarte greu, dar era unicul mod prin care putea continua tratamentul”, spune ea.
Soții au pornit la drum cu propria lor mașină și au mers timp de două zile.
Vasile povestește că nu mai fusese în R. Moldova, dar datorită noilor tehnologii nu a întâmpinat greutăți la drum.
„Am ajuns aici și ne-au arătat care e odaia noastră – cu paturi, televizor, cameră de duș proprie și veceu. Imediat am făcut duș și cred că am dormit două zile neîntrerupt, pentru că eram obosiți, dar și pentru că era liniște. Nimic nu zboară deasupra, nimeni nu împușcă. Te trezești și e liniște”, povestește Ludmila.
„Sistemul nervos s-a stabilizat”
Greblești este un sat plasat în inima pădurii. Ludmila povestește că pentru ea este favorabilă clima și natura din localitate.
„Când am ajuns aici, eu eram cheală după chimioterapie și încă mă simțeam rău, dar încetul cu încetul am început a prinde la puteri. Clima de aici e foarte plăcută și benefică sănătății. Oamenii care locuiesc aici nu înțeleg asta și o iau ca un fapt firesc, dar pentru noi, cei care am venit din mijlocul fabricilor metalurgice și din mijlocul războiului, aerul e foarte plăcut, e curat și ce natură este aici. Dimineața te trezesc broscuțele din lac, sunt și cocostârci cu pui, și păsările cântă. E minunat”, descrie Ludmila.
„Se vede că viața își urmează cursul și nimeni nu te încurcă să trăiești”, spune ea.
„Și dacă acolo ne temeam de fiecare sunet, aici ne-am liniștit. Sistemul nervos s-a stabilizat”, recunoaște femeia.
„Din prima zi suntem aici, în Greblești și ne simțim foarte bine aici. Au grijă de noi ca de niște copii. Ne dau și carne, și ciorbe delicioase, și fructe autohtone și exotice, și biscuiți, și ciocolată, și iaurt, și de toate”, povestește femeia.
Sunt deja opt luni de când Ludmila și Vasile își duc traiul în centrul de plasament din Greblești. Centrul funcționează în baza unui parteneriat între autoritățile locale și reprezentanța Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) în R. Moldova.
„Avem o multitudine de servicii pe care le prestăm, cum ar fi să îi ajutăm pe oameni să fie preluați de la granița Ucrainei și transferați în România sau în vreo localitate din Moldova; dacă aleg să rămână aici și dacă rămân, avem un program de asistență financiară, pentru a-i ajuta să facă față situației și să-și satisfacă nevoile de bază atât timp cât se află aici.
Avem, de asemenea, programe de plasare în câmpul muncii, pe care le susținem împreună cu partenerii noștri, cum ar fi Centrul de caritate pentru refugiați și Congresul național pentru ucraineni din Moldova, precum și programe de sprijin multiplu pentru sistemele guvernamentale care primesc acești oameni”, relatează Tim Shoffner, șeful Unității Relații Externe din cadrul UNHCR.
„Am îndrăgit limba română și bucătăria moldovenească”
Prin intermediul UNHCR, Vasile și Ludmila au fost înscriși la cursuri de limbă română și la cursuri de masaj, în speranța că-și vor găsi un loc de muncă.
Acum, după cinci luni de învățare, Vasile și Ludmila pot purta o conversație simplă în limba română.
Iar Vasile a învățat chiar și o melodie în limba română, exprimându-și astfel recunoștința față de moldoveni.
Soții însă au îndrăgit nu doar oamenii și limba română, dar și bucătăria moldovenească.
„Cel mai mult ne place mămăliga și plăcintele”, spune Vasile.
„Da, plăcintele. Plăcinte cu vișină, cu carne, cu brânză, cu măr, cu tot ce vrei. Și cum le învârtesc aceste plăcinte. La noi nu este așa ceva”, zâmbește Ludmila.
„Oamenii stăteau câte trei zile în vamă”
Drumul surorilor Angela și Anastasia, refugiate din orașul Odesa, de asemenea, a fost unul lung și dificil, deși ele locuiesc mult mai aproape de Moldova decât Ludmila și Vasile. Surorile au ajuns în R. Moldova la 26 februarie. Părinții lor sunt originari din Comrat (UTA Găgăuzia), de aceea ele au decis să se stabilească cu traiul în orașul Comrat.
„Drumul până aici a fost foarte greu. Noi am ajuns aici prin regiunea transnistreană, deoarece la toate punctele de trecere a frontierei erau cozi uriașe. Oamenii stăteau câte trei zile în vamă”, își amintește Angela.
Angela e frizeriță, iar sora ei, Anastasia, se ocupă de stilizarea sprâncenelor. Fetele și-au luat instrumentele cu ele, ca să poată lucra aici. Însă trecerea graniței cu aceste instrumente nu a fost o sarcină ușoară.
„Nu voiau să ne lase să trecem cu toate ustensilele de tăiat părul, care sunt și ascuțite, dar am trecut într-un final”, povestește Angela.
„Cum am ajuns, au început să ne ajute rudele. Unele ne-au adus produse alimentare, altele – conserve. Noi le spuneam că am fugit de război, nu de foame”, își amintește Angela.
Trăind în Moldova, dar visând la Ucraina
Surorile au beneficiat de sprijin nu doar din partea rudelor, dar și din partea Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați. Le-a fost oferită suma în valoare de 1100 de euro pentru programe de perfecționare și pentru închirierea unui spațiu comercial, în care surorile și-au deschis propria afacere – un salon de frumusețe denumit „Душа” (Sufletul, n. r.).
„Putem spune că există două explicații ale denumirii salonului. Prima – suntem două surori care muncesc aici, dar avem același suflet, iar a doua – deși suntem aici, în Moldova, sufletul nostru se află în Ucraina”, povestește Anastasia.
Surorile au beneficiat și de suport juridic, oferit de reprezentanții UNHCR.
„Un avocat din Chișinău ne-a ajutat să adunăm toate actele necesare, să le semnăm. Dacă nu înțelegeam ceva, ne ajuta cu traducerea”, își amintește Angela.
Astfel, refugiatele din Odesa nu doar și-au asigurat o sursă de venit, dar au creat și posturi de muncă pentru alte patru persoane care se ocupă cu alungirea genelor și extensia unghiilor. Și planurile lor nu se încheie aici.
„Am dori să ne extindem afacerea anume în R. Moldova, pentru că am înțeles deja că ne-am înrădăcinat aici și vom rămâne cu traiul aici”, își explică decizia Angela.
Sora ei, Anastasia, este de altă părere. Ea speră că în Ucraina din nou se va instaura pacea.
„Dacă situația în Ucraina se va ameliora, planific să mă întorc acolo. Nu văd nicio problemă să ai afacere și aici, și acolo”, precizează tânăra.
Ce fel de asistență primesc refugiații ucraineni în R. Moldova
La 18 ianuarie 2023 Guvernul R. Moldova a aprobat un proiect de lege, potrivit căruia refugiații care solicită protecție temporară pot obține un document de identitate, eliberat cu titlu gratuit pe termen de un an. Prin această măsură legislativă, R. Moldova contribuie la asigurarea și garantarea dreptului persoanelor strămutate din Ucraina de a nu fi returnate în țara lor de origine, la stabilirea expresă a drepturilor la servicii și măsuri de cazare, asistență socială, medicală, educațională și la asigurarea protecției împotriva abuzurilor, exploatării și discriminării.
În acest context, Tim Shoffner menționează că „cel mai mare sprijin care este oferit refugiaților ucraineni în Moldova este din partea oamenilor și a Guvernului Republicii Moldova care i-au primit în țara lor”.
În prezent, 2266 de refugiați sunt cazați în cele 60 de centre de plasament întreținute de UNHCR.
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, 822 422 de refugiați au ajuns în R. Moldova și 101 835 de refugiați au rămas pe teritoriul țării noastre. Refugiații ucraineni care au venit în R. Moldova după izbucnirea războiului primesc asistență financiară lunară. Fiecare membru al familiei primește câte 2200 de lei (aproximativ 110 euro), care sunt transferați pe un card ce poate fi utilizat doar în R. Moldova. 115 592 de refugiați au beneficiat de suport financiar din partea UNHCR, suma totală ridicându-se la 86,9 milioane de dolari.
Potrivit Ministerului Finanțelor, în 2022 R. Moldova a reușit să mobilizeze surse externe pentru sprijin bugetar direct de la partenerii de dezvoltare în sumă de 13,72 miliarde de lei (circa 671 milioane de euro), ceea ce reprezintă cu 8,64 miliarde de lei (circa 422,9 milioane de euro) mai mult decât era planificat la începutul anului. De asemenea, au fost obținute resurse financiare suplimentare de susținere a bugetului pentru atenuarea crizelor. Pe un cont special deschis de Ministerul Finanțelor pentru colectarea donațiilor financiare destinate asistenței umanitare pentru gestionarea crizei refugiaților din Ucraina, la data de 16 iunie s-a acumulat o sumă echivalentă cu 13 804 214,37 lei (circa 704 328 euro).
Potrivit Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, 1110 refugiați din Ucraina sunt încadrați în câmpul muncii în R. Moldova, dintre care 805 femei și 305 bărbați. Acest număr nu include contractele încheiate în mod direct cu angajatorii. Pe durata stării de urgență, cetățenii ucraineni aflați în R. Moldova au posibilitatea să încheie un contract de muncă pentru o anumită perioadă direct cu angajatorii moldoveni, și nu prin intermediul Biroului Migrație și Azil. Cei mai mulți cetățeni ucraineni sunt angajați în mun. Chișinău, UTA Găgăuzia și Bălți. Conform angajatorilor, cetățenii ucraineni au ocupat locuri de muncă în diverse domenii, cum ar fi cele de sănătate, industrie, educație, servicii și producție.
