„Se joacă cu noi, de parcă am fi niște păpuși”. Persoanele care au trecut prin tentative de suicid – singure în fața sistemului
La nivel mondial, la fiecare 40 de secunde, o persoană își pierde viața prin suicid. După accidentele rutiere, suicidul este a doua cauză de deces printre tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani. 79% din suiciduri se produc în țări cu venituri mici și medii. De asemenea, potrivit OMS, există o legătură bine argumentată între suicid și problemele de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau adicțiile.
În 2019, în R. Moldova au fost înregistrate 467 de cazuri de suicid, iar cu un an mai devreme, în 2018 – 489. Deși țara se află la etapa de dezvoltare a unui sistem complex de servicii de sănătate mintală, iar Ministerul Sănătății susține că realizează promovarea politicilor corespunzătoare cu privire la sănătatea mintală a populației, tinerii care au avut gânduri suicidare sau au trecut prin tentative de suicid susțin că autoritățile ar putea face mult mai mult. În același timp, pandemia de coronavirus influențează semnificativ starea psihică a oamenilor.
„Depresia îngreunează lucrul medicilor”
În luna iulie curent, o femeie de 48 de ani, confirmată cu COVID-19, a fost găsită strangulată cu furtunul de la duș, într-o baie a spitalului în care era internată. Medicii presupun că virusul a acționat asupra stării sale psihice și că pacienta, cel mai degrabă, avea depresie. Femeia manifesta o evoluție bună și nu avea comorbidități. Medicii accentuează că depresia apare des în cazul pacienților infectați cu COVID-19.
„Majoritatea pacienților cu SARS-CoV-2 sunt depresivi, pentru că îi sperie această boală. Când văd cum decurge patologia la alte persoane, unii pacienți pierd speranța și cred că oricum vor deceda, refuză mâncarea, refuză perfuziile. Apoi, mai e acțiunea SARS-CoV-2 asupra sistemului nervos central – pacienții care anterior au fost bine din punct de vedere neurologic sau psihologic, mai apoi devin agitați, anxioși, depresivi. Iar depresia îngreunează lucrul medicilor.
Circa 20% din pacienții pe care-i avem sunt în depresii profunde. În ultimul timp, observăm o depresie generală, pentru că prea mult se întinde pandemia asta pentru noi toți”, declară Veronica Țugulschi, medic internist, șefa Unității de primiri Urgențe din cadrul Spitalului municipal Sfântul Arhanghel Mihail.
Pe de altă parte, pandemia de coronavirus a accentuat și lacunele sistemului de sănătate mintală din R. Moldova, demonstrând că, mai ales în situații de criză, cei care au probleme de sănătate mintală rămân să se descurce mai mult pe cont propriu.
„Nu simțeam nimic de la lucruri care, în mod normal, aduc altor oameni bucurie”
Ecaterina Luțișina are 30 de ani, lucrează în calitate de social media manager, iar în 2019 a fost diagnosticată cu depresie, burnout și tulburare borderline. La începutul acestui an, în februarie, Ecaterina a avut gânduri suicidare, atunci când, psihologic, ajunsese într-un loc din care nu mai vedea ieșire.
„Efectiv, nu simțeam nimic de la lucruri care, în mod normal, aduc altor oameni bucurie. Atunci când am ajuns la gânduri de suicid, era mai mult o stare de împăcare cu ideea că eu nu o să mă mai pot bucura de lucruri și mă gândeam că poate ar fi mai simplu să pun punct acestei suferințe continue”, își amintește ea.
Ecaterina spune că gândul la familia sa și la modul în care ar reacționa ei, dar și faptul că ar provoca multă suferință, mai ales mamei sale, au oprit-o din a face un pas ireversibil.
În prezent, ea locuiește într-un apartament împreună cu băiatul surorii sale, în vârstă de 16 ani. Ecaterina spune că a decis să-l ia în grija sa, după ce sora ei a devenit nefuncțională, având în spate un istoric de consum de alcool și droguri. Tânărul se află la evidență la psihiatru, are un istoric de consum de etnobotanice și a fost, de asemenea, diagnosticat cu tulburare de personalitate borderline.
La sfârșit de august, după o ceartă, el a încercat să sară de la etajul 11 al clădirii în care locuiesc cei doi. „Atunci (în ziua tentativei, n.r.) eu nu eram în apele mele, nu știam ce fac, nu eram conștient de ceea ce fac”, spune acum băiatul.
Ecaterina adaugă că nu a știut cum să-l ajute în acel moment, însă nu a vrut să lase lucrurile așa. Prin urmare, a decis să apeleze la autorități.
Astfel, în ziua când R. Moldova marca Independența, Ecaterina încerca să găsească ajutor pentru nepotul ei. În schimb, s-a ciocnit de indiferență, fiind purtată de la o instituție la alta, fără ca vreun specialist să îl consulte pe băiat.
„Până la urmă, el și-a revenit, i s-a făcut foame și am zis să mergem să mâncăm, până ne gândim la o soluție. Am zis că încerc eu să rezolv situația, pentru că nu ni s-a acordat un prim ajutor, așa cum m-aș fi așteptat. Ulterior, am încercat să găsesc un psihiatru, care să poată vorbi cu el sau să ne îndrume mai departe”, spune Ecaterina.
Potrivit psihologului Andrei Eșanu, cauze ale suicidului pot fi tulburările mintale, cum ar fi depresia, tulburarea afectivă bipolară, schizofrenia, anxietatea, dar și consumul excesiv de alcool și droguri.
„Când vorbim de lumea interioară, de ceea ce se întâmplă în sufletul omului, important este sentimentul lipsei de speranță, când persoana nu mai vede vreo speranță în viitor și când starea în care se află i se pare atât de dificilă, atât de neplăcută, încât decide mai degrabă să-și ia viața”, precizează specialistul.
„Problema să fie depistată la început, nu la final de catastrofă…”
Psihologul Andrei Eșanu mai face referire la statistici care arată că, în țările în curs de dezvoltare, rata de suicid în rândul tinerilor este mai mare, în raport cu țările dezvoltate, unde cel mai mare număr de suiciduri au loc la vârsta de 40-50 de ani.
„Care sunt motivele încă nu se știe, dar există mai multe ipoteze. Una ar fi că în țările mai puțin dezvoltate tinerii nu văd un viitor, iar în țările dezvoltate probabil există o criză, care apare la 40-50 de ani, care nu ține atât de mult de situația economică, cât de alte aspecte, cum ar fi viața de familie sau viața personală”, opinează Eșanu.
Ana (nume schimbat, n.r.) are 18 ani și își face studiile la o facultate din Chișinău. Tânăra spune că prima dată a avut gânduri suicidare anul trecut, când trecea printr-o perioadă mai dificilă, în urma unor conflicte cu părinții. „Credeam că nimănui nu îi pasă de mine. Cu părinții nu găseam limbă comună, respectiv am început a mă gândi la asta. Am fost în depresie mai bine de un an”, spune ea.
Un singur prieten din anturajul său a observat schimbări în comportamentul tinerei și a încercat să o ajute. Afirmă că au oprit-o să ajungă la suicid gândurile la oamenii apropiați. Mai spune că pandemia de coronavirus a făcut-o să simtă și mai mult disconfort. „Asta tot nu e bine”, adaugă ea.
În opinia sa, pentru prevenirea cazurilor de suicid e nevoie nu doar de intervenția statului. „Dacă oamenii, toți oamenii ar avea puțin mai mult suflet, asemenea cazuri ar fi mai rare”, consideră Ana.
Maria (nume schimbat, n.r.) are 17 ani și învață la școală. În cazul ei, primele gânduri suicidare au apărut la 7 ani și, mai apoi, au reapărut în adolescență.
„Am ajuns la asta din cauza violenței în familie. Sunt o victimă a incestului. M-a violat tatăl meu, iar mama îl instiga să facă asta. Cât de mult am fost în depresie? Cam toată viața”, povestește Maria, precizând că nimeni din anturajul său nu a observat sau nu a vrut să vadă semne ale depresiei la ea, schimbări în comportamentul ei. „Prima mea tentativă de suicid a fost la 8 ani. În vacanță, am sărit cu o piatră mare în apă, în speranța să mă înec. Nu am reușit. M-au scos, mai apoi, din apă”, își amintește Maria.
Tânăra este de părere că sistemul de sănătate are nevoie de mai mulți oameni atenți. „Ar trebui ca statul să angajeze psihologi în școli, spitale, în cercurile de activități pentru copii și adolescenți. Ca problema să fie căutată la început, nu la final de catastrofă”, opinează ea.
Maria a plecat din Moldova. Se află în custodia unei familii adoptive și beneficiază de serviciile unui psiholog.
Rodica (nume schimbat, n.r.) are 67 de ani. A fost asistentă medicală, iar acum e pensionară. Primele simptome ale depresiei le-a sesizat la 35 de ani, iar de atunci urmează un tratament medicamentos. Spune că stările anxioase sunt cele care au determinat-o să ajungă, acum câțiva ani, la o tentativă de suicid, când băuse un pumn de pastile.
„Se întâmplă că vin niște gânduri grele, nu vrei să trăiești, te apasă niște valuri negre și îți pare că nu poți ieși din asta, îți pare că nu te poți lămuri cu nimic. Totul e greu, ai impresia că nu reușești, că nu te descurci în acea situație. Atunci îți zici că gata, mai bine să nu mai trăiești”, spune femeia.
Acum afirmă că se simte mai bine, deși pandemia de coronavirus și-a lăsat amprenta asupra stării sale. „Sigur că perioada aceasta m-a apăsat, pentru că trebuia să stăm în casă mai mult. Iau însă medicamente și apoi am început să mai ieșim câte puțin pe afară, să ne plimbăm. Primele luni era foarte greu”, susține ea.
Dincolo de asta, pe lângă medicamente, Rodica se străduie să fie mai mult timp în compania rudelor și a prietenilor, pentru că altfel singurătatea o apasă. „Când am stări depresive, apelez la prieteni, ies cu ei la plimbări, pentru că în acea perioadă sunt mai tăcută, nu am dispoziție să vorbesc și parcă nici cuvinte nu am, dar așa mai ascult ce îmi spun ei. E important să nu fiu singură”, mai spune ea.
„Noi suntem obișnuiți mai mult să reacționăm decât să acționăm”
Ecaterina Luțișina consideră că sistemul de sănătate mintală din R. Moldova trebuie să ofere acces mai larg la serviciile de asistență psihologică și psihiatrică gratuită, dar și să investească în politici de prevenție a suicidului, precum și să cultive încredere în serviciile care există deja.
Totodată, în opinia nepotului ei, sistemul are nevoie de mai mulți specialiști. „Ei trebuie să ia în serios oamenii care spun că au o problemă sau consideră că au o problemă. Și să fie mai mulți specialiști, anume specialiști buni, ca să nu mergem la clinici private, unde trebuie de plătit sume enorme de bani pentru a ieși din stările acestea. Și să ne ia în serios și pe minori, și pe adulți, deoarece nu ne iau în serios și se joacă cu noi ca și cum am fi niște păpuși”, spune tânărul.
În context, psihologul Andrei Eșanu subliniază că R. Moldova a moștenit un sistem care separă serviciul psihiatric de cel narcologic, pe când în restul lumii serviciile de sănătate mintală sunt mult mai conectate.
„Din păcate, noi suntem obișnuiți mai mult să reacționăm decât să acționăm. Cu alte cuvinte, să încercăm să depășim consecințele unei situații decât să prevenim acele situații”, concluzionează el.
Potrivit Ministerului Sănătății, în R. Moldova activează 40 de Centre comunitare de sănătate mintală și 41 de Centre de sănătate prietenoase tinerilor Youth Klinic în cadrul instituțiilor de asistență medicală primară.
În R. Moldova activează circa 180 de psihiatri, ceea ce înseamnă 5 psihiatri la 100.000 de persoane.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în perioada 2014-2016, în țările cu venituri mici erau 0,1 psihiatri la 100.000 de persoane. Numărul psihiatrilor din țările cu venituri mari este de 120 de ori mai mare.
OMS observă că fiecare al patrulea – al cincilea locuitor al Pământului suferă de o tulburare mintală sau alta, iar fiecare al doilea poate căpăta una pe parcursul vieții. Cea mai frecventă boală mintală este depresia.
În R. Moldova locuiesc circa 60 de mii persoane cu probleme de sănătate mintală, dintre care circa 28 mii au grad de dizabilitate.
