Războiul l-a readus acasă. Un medic, care a făcut carieră în Ucraina, a revenit să profeseze în R. Moldova, după 22 de ani
Nicolai Racovcean este medic chirurg – proctolog, endoscopist. După 22 de ani, timp în care a locuit și a muncit în Kiev, doctorul a revenit în R. Moldova. A lăsat în Ucraina totul – casă, propria clinică, rude, prieteni și amintiri. Și-a luat familia și a revenit la baștină.
„E sumbru să trăiești așa. Mereu simți o amenințare asupra vieții tale. Și nu doar pentru viața ta, dar și pentru apropiații tăi. Dacă nu erau apropiații mei, poate că mai rămâneam acolo pentru o perioadă, dar pentru că a trebuit să-mi salvez fiul și soția, ne-am grăbit să plecăm. Iar cetățenia R. Moldova mi-a fost de ajutor”, mărturisește Nicolai Racovcean.
Nicolai Racovcean este originar din Chirsova, Comrat. Și-a făcut studiile la Universitatea de Medicină din Chișinău, pe care a absolvit-o în anul 2000.
„Situația devenea tot mai tensionată”
După absolvire, timp de un an a lucrat la Spitalul Raional Comrat. Apoi și-a construit cariera în Kiev. După două săptămâni de la începutul războiului din Ucraina, Nicolai s-a întors în R. Moldova.
„Eu nu aș fi lăsat totul în calea sorții, dacă nu era acest război. Dar ce să fac acolo? Situația devenea tot mai tensionată. Locuitorii de acolo au fugit care-încotro, fără a avea un plan anume. Dar eu? Mai ales, dacă părinții mi-s în Moldova, de ce să nu vin?”, spune Nicolai.
Revenit în Comrat, a decis să-și revadă foștii colegi de la Spitalul Raional Comrat. „Aici m-am întâlnit cu foștii profesori. Întâlnirea a fost foarte emoționantă. S-au bucurat să mă vadă viu”, povestește Nicolai.
Mai departe, lucrurile au coincis atât de bine, încât în policlinică, de doi ani, era un post vacant pentru specializarea sa, iar Nicolai își dorea să muncească.
„Dacă sincer, nici nu știam că există un astfel de ordin de la Ministerul Sănătății (ordin prin care se permite angajarea medicilor ucraineni pe teritoriul R. Moldova – n.r.). Lucrurile au evoluat de la sine. Am fost acceptat deodată, fără întrebări. Am scris cerere, am dat documentele și iată lucrez. Așa cum diploma mea de studii superioare e moldovenească, nu am avut probleme la angajare”, spune Nicolai.
Nu i-a luat mult timp să se acomodeze la noul post de muncă, căci „sistemul medical din R. Moldova e același ca în Ucraina”.
„Munca e peste tot aceeași. Bolnavii sunt aceiași – și acolo, și aici. Patologia e una și aceeași. Lucrăm”, accentuează Nicolai.
„Războiul niciodată nu este drept”
Iar de condițiile de muncă și salariu nu se plânge, „e important că nu se află în pericol”.
În Kiev au rămas rudele din partea soției, colegi și prieteni. Măcar o dată-n zi, Nicolai vorbește cu ei pentru a se asigura „că mai sunt în viață”.
„Războiul niciodată nu este drept. Războiul se declanșează atunci când oamenilor nu le ajunge creier, argumente intelectuale ca să-și confirme dreptatea. Războiul e ultimul mijloc de rezolvare a problemei și deloc cel mai bun”, consideră medicul.
Timp de câteva săptămâni de când lucrează în policlinica din Comrat, a consultat peste 300 de pacienți.
„Medicul nu-și alege pacienții. Medicina trebuie să fie departe de politică. Îi tratăm pe toți, indiferent de preferințele politice și culturale. Eu, fiind medic, mi-e indiferent dacă pacientul e ucrainean, bulgar, găgăuz, moldovean. Omul a venit pentru că suferă de ceva, trebuie să-l ajuți, indiferent de viziunea lui politică. Și eu nu am dreptul să-mi exprim preferințele mele politice”, mai adaugă Nicolai Racovcean.
La Spitalul Raional din Comrat a fost angajat încă un medic, originar din Ucraina
În cadrul Spitalului Raional Comrat mai activează un medic venit din Ucraina – Ivan Cristincov, anesteziolog-reanimatolog. Nina Railean, directoarea instituției, spune că medicii au fost primiți cu brațele deschise, căci „de medici buni mereu avem nevoie”.
„Ca și în multe instituții medicale din țară, și în instituția noastră, una din problemele majore este lipsa cadrelor medicale. La noi s-au adresat doi medici, refugiați din Ucraina, chirurgul Nicolai Racovcean și medicul anesteziolog-reanimatolog Ivan Cristincov, cu rugămintea de a se angaja în cadrul spitalului. Desigur, am pregătit documentele cu multă bucurie și cât de curând a fost posibil, și-au și început munca”, precizează Nina Railean.
De la începutul războiului au fost eliberate 26 de avize pentru angajarea lucrătorilor medicali refugiați din Ucraina
Istoriile lui Nicolai Racovcean și Ivan Cristincov nu sunt singulare. Mai mulți medici ucraineni au lăsat în urmă casa, locul de muncă, rude și prieteni, au fugit din calea războiului și au venit în R. Moldova pentru a începe totul de la zero. Cu traume emoționale, aleg să trateze alți oameni ce au nevoie de ajutor medical.
Potrivit Ministerului Sănătății, de la începutul invaziei și până la 19 aprilie, au fost eliberate 26 de avize de permisiune pentru angajarea lucrătorilor medicali refugiați din Ucraina în sistemul medical din R. Moldova, dar încă nu toți lucrătorii medicali activează în instituțiile medicale.
O altă instituție medicală în cadrul căreia sunt angajați lucrători medicali veniți din Ucraina este Centrul Național de Transfuzie a Sângelui din Chișinău.
„Nici nu s-a luat în calcul că în perioada bombardamentelor am putea rămâne în Ucraina”
Cristina, Ana și Victoria – toate asistente medicale. Deși, inițial, obținusem acordul să vorbim cu fiecare dintre ele, în ziua când am ajuns în instituție, directoarea ne-a anunțat că doar Cristina mai vrea să-și împărtășească din experiența sa în calitate de asistentă medicală.
„Ana și Victoria nu se simt prea bine azi”, a motivat directoarea. Nu am insistat.
Cristina Zmoșu are 20 de ani, vine din regiunea Cernăuți. Mama ei este moldoveancă, iar Cristina vorbește limba română.
A ajuns în R. Moldova la două zile de la începutul invaziei armatei ruse în Ucraina.
„Bine că avem rude în Moldova. Nici nu s-a luat în calcul că în perioada bombardamentelor am putea rămâne în Ucraina”, afirmă Cristina.
„Cu ajutorul colectivului, m-am încadrat iute și am deprins munca”
În Cernăuți, Cristina activa în calitate de asistentă medicală la un liceu. La Centrul Național de Transfuzie a Sângelui, Cristina are alte responsabilități, dar le ia pe toate ca pe o oportunitate de a învăța lucruri noi.
„La început, am avut emoții ca în orice activitate nouă. Eram mai neîncrezătoare, dar cu ajutorul colectivului, m-am încadrat iute și am deprins munca. Îmi place foarte mult ceea ce fac aici”, mărturisește Cristina.
Viorica Candu, medicul care este alături de Cristina în timpul procedurii de prelevare a sângelui, susține că atât Cristina, cât și celelalte două colege din Ucraina au însușit repede procesul de muncă.
„Sunt angajate ca asistente medicale. Sarcina lor este de a colecta sângele de la donatorii care se prezintă la Centrul de Transfuzie. Întâmpină donatorul, verifică fișa de donare, vorbesc cu donatorul, îi explică unde a ajuns. Aleg punga pentru donare și fac venepuncția. Ele cunosc să facă venepuncție, este un procedeu de bază în meseria lor” precizează Viorica Candu.
„În prima zi de muncă, îi râdea sufletul”
Svetlana Cebotari, directoarea instituției, povestește că au emoționat-o istoriile asistentelor medicale.
„Ana este prima care a ajuns la noi. Un copil de-al ei este diagnosticat cu astm bronșic. După câteva zile petrecute în subsol, starea lui s-a agravat și ea a decis că trebuie să plece să-l salveze. A ajuns în R. Moldova și s-a adresat personal la mai multe instituții medicale, dar nu a fost acceptată, probabil nu erau locuri vacante. Apoi a ajuns la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. De acolo a fost redirecționată la noi. A venit plângând, crezând că nici noi nu o vom putea angaja, dar așa cum aveam locuri vacante, i-am deschis ușa. M-a impresionat dârzenia ei. De ce este în stare o mamă pentru a-și salva copilul”, mărturisește Cebotari.
„S-a bucurat enorm când i-am zis că avem nevoie de ea în instituția noastră. Cât am îndeplinit toate demersurile, a mai durat câteva zile. Și când i-am spus că trebuie să mai aștepte o zi, am simțit nesiguranță și frică în privirea ei. Probabil, se gândea că nu mai ajunge să fie angajată. În prima zi de muncă, îi râdea sufletul”, povestește Svetlana Cebotari.
Directoarea Centrului Național de Transfuzie a Sângelui mai spune că în acest timp scurt de când s-au angajat, asistentele medicale au reușit și să învețe câteva cuvinte și expresii în limba română.
„Nu poți să faci diferență între angajații din R. Moldova și angajații ucraineni. Nici nu au dat acest motiv de a face vreo comparație, căci atât de operativ s-au implicat în activități și atât de bine le cunosc și le manevrează. Chiar am rămas foarte uimită cum în timp operativ au învățat câteva fraze pentru donatorii de limbă română ca să zică – bună ziua, cum vă simțiți, nu scoateți bandajul cel puțin 2 ore de la prevelare. E admirabil”, accentuează Cebotari.
„Asta încă o dată demonstrează că este vorba despre respect reciproc și cât de călduros și bun este și poporul ucrainean, ca și poporul nostru din R. Moldova”, adaugă Svetlana Cebotari.
Potrivit Ministerului Sănătății, de la începutul invaziei au fost eliberate 34 de avize de permisiune pentru angajarea lucrătorilor medicali refugiați în sistemul medical din R. Moldova, dar încă nu toți lucrătorii medicali activează în instituțiile medicale.
