VIDEO Pedofilia: ce trebuie să știe copiii și adulții

Anual, la nivel european, 1 din 5 copii este supus violenței sexuale sau exploatării sexuale. În R. Moldova, zeci de copii se confruntă cu fenomenul violenței sexuale și a exploatării sexuale în propria familie, la școală sau în comunitate, indiferent de vârsta sau mediul familial din care provin, arată studiile organizațiilor neguvernamentale care oferă susținere psihologică acestor copii. Potrivit specialiștilor, cea mai sigură metodă de prevenire a cazurilor de abuz sexual este educația sexuală – în cadrul familiei, școlii și a comunității.

La începutul lunii septembrie, în scara unui bloc din sectorul Buiucani al capitalei, un bărbat a fost surprins de camerele de supraveghere în timp ce atingea neadecvat o fetiță, băgându-i mâna sub haină, în timp ce aceasta încerca să urce scările cu bicicleta sa. La mai bine de o săptămână, bărbatul a fost identificat. La 12 octombrie, cauza penală în privința învinuitului a fost expediată în instanța de judecată. Potrivit reprezentanților de la Procuratura Generală, învinuitul și-a recunoscut vinovăția pe infracțiunea imputată (art. 175 din Codul penal „Acțiuni perverse”).

Agresorul din blocul vecin

ZdG a mers în curtea blocului unde a avut loc cazul respectiv. O vecină ne-a povestit despre cele întâmplate. Potrivit ei, fetița i-ar fi spus mamei despre cele întâmplate, însă mama nu a crezut-o. Totuși, a decis să verifice camera de supraveghere, care a scos la iveală incidentul. Ulterior, mama fetei a anunțat poliția. Făptașul a fost identificat la circa două săptămâni. Potrivit femeii, bărbatul locuiește în blocul vecin.

„Eu așa și m-am gândit că e cineva de pe loc. Altfel cum intra așa ușor și liber în blocul nostru? E un bărbat respectat, chipurile. Are copii învățați, are nepoți de vârsta fetiței acesteia”, susține femeia.

„Mama fetiței tare e afectată după acest caz. Ea mai are un copil mic și nu o poate însoți mereu pe fetiță la grădiniță, așa că a angajat o vecină de sus să o petreacă pe fată la grădiniță și tot ea s-o aducă înapoi”, mai susține femeia care locuiește pe o scară cu familia fetiței.

Ce este un abuz sexual?

Discutasem și cu alte persoane din curtea respectivă, unele voci susținând că cele întâmplate nu puteau fi puse în categoria unui abuz sexual. De aceea, am decis să discutăm cu un specialist în domeniu, care să explice ce este un abuz sexual.

Olesea Ciuciu este psiholog intervievator din cadrul Centrului Internațional „La Strada”. Centrul activează în patru domenii: prevenirea traficului de ființe umane, prevenirea violenței în familie și violenței sexuale, prevenirea exploatării sexuale a copiilor și promovarea siguranței copiilor în mediul online. Olesea Ciuciu accentuează că orice atingere necorespunzătoare din partea unei persoane străine sau chiar apropiate poate fi calificată drept abuz sexual.

„Noțiunea de abuz sexual nu este doar contactul sexual nemijlocit. Dacă ne uităm și în Codul penal al R. Moldova, infracțiunile cu caracter sexual au câteva articole, începând cu violul și terminând cu pornografia infantilă sau atragerea copilului în prostituție. Orice atingere necorespunzătoare a copilului de către un adult poate fi un abuz sexual”, explică Olesea Ciuciu.

Totodată, psihologa menționează că abuzatorii sexuali își desfășoară „activitatea” și în mediul online:

„Abuzatorii sexuali, prin diferite mecanisme de manipulare sau șantaj, determină copilul să expedieze fotografii cu caracter sexual sau ei înșiși pot expedia copilului poze indecente.  Asta, la fel, este un abuz”.

„Un abuz sexual poate fi și atunci când noi expunem copilul, când un adult îi arată minorului imagini pornografice, când îl impune să vizioneze video sau când însuși adultul se atinge necorespunzător sau face alte acțiuni în fața copilului. Când părinții, cuplurile tinere întrețin raporturi sexuale în fața copilului, la fel, este un abuz”, mai precizează Olesea Ciuciu.

Totodată, Ciuciu spune că trebuie să facem diferență între noțiunea de „abuzator sexual” și „pedofil”.

„Pedofil este un diagnostic, o tulburare psihică, care se manifestă prin atracția sexuală față de copii de anumită vârstă – vârsta prepubertară sau pubertară timpurie. Aceste persoane sunt diagnosticate de către un specialist după anumite criterii. Nu întotdeauna un pedofil ar putea să fie un agresor sexual și, viceversa, nu toți agresorii sexuali sunt pedofili”, punctează Ciuciu.

Profilul psihologic al unui abuzator sexual

Potrivit psihologei, nu este un profil psihologic de bază al abuzatorilor sexuali.

„Nu avem o formulă unică prin care am putea să descriem un agresor sexual. Nu există ceva ce ar constitui un profil. Unii din agresorii sexuali au comportamente similare cu persoanele delicvente, însă, în mare parte, niciunul dintre ei nu are un cazier. Aceste persoane sunt din diferite clase social-economice, sunt de diferite vârste, diferite tipare de personalitate sau comportament. Din acest motiv, nu am putea spune că există un profil care ar putea să descrie agresorii sexuali”, explică Olesea Ciuciu.

Totodată, menționează psihologa, literatura de specialitate punctează faptul că unii abuzatori sexuali își aleg și locuri de muncă în preajma copiilor, precum ar fi instructor de înot, profesor de sport, de dans, de gimnastică, antrenor.    

Abuzatorii sexuali, însă, pot avea și alte profesii.

„În activitatea noastră am avut și profesori, și polițiști, și preoți – abuzatori sexuali. Din diverse domenii de activitate. Nu este neapărat ca abuzatorii sexuali să-și aleagă profesiile alături de copii, însă aceste profesii favorizează agresorilor sexuali accesul la copii. Pentru că poziția pe care o au, fiind profesor, preot sau același polițist, favorizează ca copilul să fie supus. Deci ei se folosesc de poziția pe care o au în societate, pentru a determina copilul să facă anumite acțiuni”, precizează Olesea Ciuciu.

„Este important să transmitem părinților că noi singuri vulnerabilizăm copilul când inducem ideea că el este mic și nu știe nimic, și noi adulții suntem atotputernici. Trebuie să asculți de noi, să fii cuminte, să taci”.

Din acest motiv, atunci când copilul este abuzat, el nu opune rezistență, nu ripostează, pentru că are încredere în acest adult.

„Acest lucru îl poate aduce la situația că abuzul să fie de durată. Am asistat copii care au fost supuși abuzului sexual și mai mult de zece ani. De asta, e bine să le zicem copiilor că adultul știe, dar, în același timp, copilul tot trebuie să se recunoască drept personalitate”, menționează psihologa.

Consecințele lipsei de încredere în familie

Psihologa mai punctează o problemă și anume lipsa încrederii dintre părinți și copil, fapt care poate avea consecințe grave – abuzurile pot continua o perioadă îndelungată.

„Sunt multe situații în care părinții nu-și cred copiii. Și asta este foarte grav, pentru că anume din acest motiv copiii sunt prinși în acest abuz și abuzul poate fi de durată. Am avut situații în care copiii spuneau că abuzul dura și trei, și patru, și cinci ani și copilul a încercat să zică mamei o dată, de două ori, și mama nu credea. Copilul îmi zice că «păi, dacă mama nu mă crede, cine mă poate crede? Cui să-i spun?»”.

În astfel de situații, copilul rămâne față-n față cu abuzatorul și „este foarte greu să iasă din cercul abuzului, pentru că abuzatorii sunt persoane care foarte bine știu să manipuleze copilul”, punctează psihologa.

Olesea Ciuciu menționează că abuzatorii sexuali cunosc mai multe șiretlicuri prin care manipulează victima.

„Noi avem organe genitale și, când aceste organe sunt stimulate, ele pot să provoace plăcere și, câteodată, copiii care sunt supuși abuzului pot avea plăcere doar din motiv că organele lor sunt stimulate, și abuzatorii pot să sesizeze acest moment. Le zic: «Ți-a plăcut, eu știu că ți-a plăcut». Vă dați seama prin ce trece copilul? El este foarte confuz. Pe de o parte, lui nu-i place ceea ce se întâmplă cu el, pe de altă parte, corpul său îl trădează în aceste situații și el trece prin niște situații destul de grave și dificile”, explică Olesea Ciuciu.

Psihologa subliniază că, pentru a evita abuzurile sexuale, este important să ne concentrăm pe educarea copilului, dar și să-i întărim ideea că el este o personalitate.  

Importanța educației sexuale

Eugenia Timco, psihologa de la Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC), menționează că indicatorii violenței sexuale săvârșite asupra copiilor pot fi și fizici, și emoționali, și comportamentali, și chiar sexuali.

„Copilul mic, de la zero la trei ani, care a fost abuzat, poate să manifeste unele comportamente neadecvate vârstei sale. Poate să aibă interes excesiv față de organele sexuale sau masturbarea infantilă. De la trei până la șapte ani, de asemenea, există acel interes mare față de organele sexuale, masturbarea. În plus, copiii dezvoltă frică mare, vinovăție, anxietate. În timp, copilul abuzat sexual poate să manifeste niște comportamente sexualizate, poate să se manifeste neadecvat, și ceilalți să nu înțeleagă de ce el se comportă așa”, notează Eugenia Timco.

Potrivit Eugeniei Timco, pedofilii sunt abili în alegerea victimelor și își planifică scrupulos acțiunile.

„Pedofilii construiesc un plan de lungă durată: pe cine să abuzeze, cum să abuzeze, care sunt mecanismele care să le folosească atunci când vrea să abuzeze pe cineva și copiii cad în aceste capcane. De aceea, este important ca părinții să creeze relația de încredere cu copilul. El trebuie să știe că poate veni acasă și să povestească mamei, tatei sau bunicii despre ceea ce se întâmplă”, explică psihologa.

Eugenia Timco, de asemenea, accentuează că părinții trebuie să ajute copilul să-și cunoască corpul, pentru ca, ulterior, copiilor să nu le fie rușine să mărturisească despre cele întâmplate.

 „Părintele trebuie să-i vorbească copilului despre zonele intime ale corpului. Să-l învețe că nimeni nu are dreptul să-l atingă. Chiar și la băiță. Dacă copilul face băiță cu mama sau cu tata, chiar și părinții să fie limitați în unele acțiuni. Copilul trebuie învățat de mic: «Tu-ți speli zonele intime ale corpului, cum le speli», pentru ca el, în timp, să evite astfel de comportamente din partea altor oameni”, precizează psihologa.

Educația sexuală – „subiect tabu”

Ruslan Chicimaniuc, juristul CNPAC care a participat de nenumărate ori în procesul de audiere a copiilor victime ale abuzurilor sexuale, subliniază importanța unui curs de educația sexuală:

„Constatăm, cu părere de rău, că copiii nu sunt pregătiți. Nu au educație sexuală. Nu cunosc nimic despre procesele respective. Nici părinții nu știu cum să vorbească cu copiii, să le explice toate procesele fiziologice care apar la diferite etape de dezvoltare a copilului”.

Am încercat să răspundem la întrebarea de ce în școli nu există un curs de Educație sexuală. Mariana Goraș, reprezentantă a Ministerului Educației explică că subiecte ce țin de dezvoltarea sexuală sunt cuprinse în alte discipline școlare. 

„Se predă în instituțiile de învățământ general disciplina opțională – Educația pentru sănătate, care are un compartiment destul de dezvoltat, destul de extins în ce privește sănătatea reproductivă și sexuală. Și în disciplina obligatorie Biologie, dar și în o nouă disciplină reconceptualizată- Dezvoltare personală, acest aspect, cu referire la educația sau sănătatea reproductivă și sexuală, este extins și dezvoltat ca și informație”, susține șefa-adjunctă a Direcției Învățământ General, din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. 

Totodată, Mariana Goraș admite că unele cadre didactice nu ar acorda suficientă atenție subiectelor despre educația sexuală, considerându-le tabu.

     

„Vârsta cadrelor didactice este acea vârstă pe care o avem. Uneori, stereotipurile se evidențiază mai mult în abordarea unor subiecte mai specifice. De aceea, pot rămâne unele întrebări și unele subiecte tabu”, afirmă Goraș.

Aceasta, însă, susține, totodată, că părinților ar trebui să le revină rolul de familiarizare a copiilor cu schimbările fiziologice ale organismului.

„Nu am să fiu de acord cu ideea că anume școala este locul unde trebuie să fie dezvoltate competențele copiilor în toate domeniile. În domeniile de cultură generală, este școala. Totodată, să nu uităm de faptul că familia joacă un rol foarte important în educația copilului”, subliniază Mariana Goraș.

Educația sexuală – sfaturi pentru părinți

Psihologa Olesea Ciuciu enumeră câteva aspecte pe care părinții ar trebui să le urmeze în educarea copiilor:

• Copilul trebuie să fie crescut într-un mediu familial sigur, într-un mediu familial protector, în care părinții sunt atenți la nevoile și necesitățile copiilor, în care există o comunicare cu copilul.

• Părinții trebuie să fie atenți la schimbările comportamentale ale copilului. Nu doar să-l audă, dar și să-l asculte. Atunci când părinții pleacă undeva și lasă copilul în grija cuiva, la fel, trebuie să se gândească cine este persoana respectivă, dacă poate să aibă încredere în el, pentru că, de cele mai dese ori, agresorii sunt persoane cunoscute copiilor.

• Adulții trebuie să le vorbească copiilor că există persoane bune și persoane rele, pentru că, chiar și în poveștile copiilor, întotdeauna există un vrăjitor rău și, de cealaltă parte, este prințul sau alte personaje pozitive. Totodată, nu trebuie să exagerăm, pentru că riscăm să intrăm într-o altă extremă, în care copiii o să aibă frică să iasă afară, de exemplu, sau să interacționeze cu alte persoane.

• Le creăm spațiul lor de mici. Când intrăm în camera lor, ne cerem permisiunea. Dacă vrem să luăm un lucru personal de-al lor, întrebăm.

• Adultul trebuie să vorbească cu copilul despre corpul său. Prevenirea abuzului este o educație sexuală corectă. Copilul, de la vârsta de trei ani, ar trebui să cunoască regula lenjeriei intime – ceea ce este în spatele lenjeriei intime sunt zone intime ale corpului său pe care nimeni nu trebuie să le vadă sau să le atingă.

• Trebuie să zicem copilului deschis cum se numesc organele sale genitale și că acestea sunt părți intime ale corpului pe care nimeni nu are voie să le atingă.

„Apelează după ajutor”

Eduard Boldu, ofițer superior de investigație, în cadrul Inspectoratului General de Poliție (IGP), enumeră câteva sfaturi copiilor care se pomenesc în situații de risc. 

     

• Să nu vorbească cu persoane străine.

• Să nu urce în automobile străine.

• Să evite, pe măsura posibilităților, locurile pustii.

• Dacă a observat că este urmărit, să se deplaseze într-un loc public, pentru a apela la ajutor.

• Dacă nimeni nu este pe stradă, e normal ca copilul să strige, să gesticuleze, atrăgând atenția altor persoane din jur.

„Toate acestea descurajează persoanele rău intenționate”, afirmă Eduard Boldu.  

Potrivit datelor Direcției investigare infracțiuni informaționale a Inspectoratului Național de Investigații (INI), în 2021 au fost investigate 6 cauze penale privind abuzul și exploatarea sexuală online a copiilor, 1 cauză penală privind ademenirea minorului în scopuri sexuale, 1 cauză penală privind acțiuni perverse, 3 cauze penale de hărțuire sexuală și 1 cauză penală pentru raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani.

În prima jumătate a anului 2022, potrivit INI, 25 de copii au fost victime a infracțiunilor cu caracter sexual.

Datele statistice ale Centrului Internațional „La Strada” sunt, însă, altele: în 2021, 58 de copii au fost asistați, iar în primele șase luni ale anului 2022, au fost înregistrate 62 de cazuri privind abuzul sexual asupra copiilor.

Specialiștii, însă, menționează că acestea sunt cazuri despre care se cunoaște, numărul real al abuzurilor asupra copiilor fiind mai mare.

Raportează abuzurile sexuale asupra copiilor

Apelează și raportează:

112 – Serviciul Național Unic pentru apeluri de urgență

116 111 – Telefonul Copilului

078 000 480 – CNPAC