VIDEO „M-a apucat de gât, m-a ridicat, m-a apucat de cap și de păr”. Violența asupra copiilor în grădinițe – un fenomen ascuns și subraportat

Daniel (prenume modificat) are șase ani, frecventează grădinița nr. 108 din sectorul Râșcani al capitalei. Într-o seară, întorcându-se acasă, Daniel i-a spus mamei că nu-i mai place ora de muzică și că nu mai vrea să frecventeze activitățile muzicale din cadrul grădiniței. Conducătoarea muzicală a instituției l-ar fi strâns de gât, ridicat, după care l-ar fi apucat și de cap, și de păr…, i-a mărturisit acesta mamei.

Violența în instituțiile de învățământ preșcolar e un fenomen care nu ajunge însă în statisticile Ministerului Educației și nu poate fi demonstrat fără probe.

În drum spre casă, Daniel i-a spus mamei despre felul cum a fost bruscat la grădiniță. Mama, încercând să afle ce s-a întâmplat în realitate, i-a propus lui Daniel să reconstituie cele întâmplate la ora de muzică printr-un joc de rol: mama devenind copilul, iar copilului revenindu-i rolul de conducător muzical.

„Administrația grădiniței neagă cele întâmplate”

„Voiam să-i spun colegului meu Matei să fie liniștit și să o asculte pe dna Svetlana (conducătoarea muzicală), dar ea s-a apropiat de mine și mi-a făcut asta”, explica Daniel imitând cele întâmplate cu el. Martor la cele petrecute cu Daniel ar fi fost educatoarea sa, Natalia Vîjîilă, dar educatoarea nu ar fi intervenit nici chiar atunci când băiatul a început să plângă, lăsând ca incidentul să treacă de la sine. Mama, speriată, și-a anunțat soțul. Cele relatate de băiat au speriat-o.

„Între timp, mă telefonase soțul să întrebe dacă am ajuns acasă, dacă totul e în regulă, așa cum eram și cu celălalt băiețel de câteva luni. I-am spus despre cele povestite de Daniel. El a telefonat directoarea ca să-i ceară socoteală, dar ea a negat cele întâmplate și nici nu a mai revenit cu un apel, ca să înțelegem că vrea să soluționeze cumva acest act de violență”, povestește mama lui Daniel.

„Vara trecută am luat copilul de la grădiniță cu urechea mușcată”

Mama lui Daniel susține că nu e prima dată când administrația grădiniței nu ar reacționa la presupusele fapte de violență asupra copiilor sau chiar la cele între copii.

„Vara trecută am luat copilul de la grădiniță cu urechea mușcată. S-ar fi certat copiii între ei. Deseori venea și zgâriat pe față, iar de fiecare dată când anunțam educatoarea despre asta, ea dădea de înțeles că aceasta ar fi o normă”, mai spune mama lui Daniel.    

 „Când îl iau seara de la grădiniță, mereu întreb educatoarea cum a decurs ziua, dacă Daniel s-a purtat bine, dar de fiecare dată mi se răspunde: „Totul este bine. Muncim pentru a avea rezultate”, spune mama.

Femeia înțelege că munca educatorilor e anevoioasă și și-ar fi dorit să dezvolte o relație de parteneriat cu administrația instituției preșcolare, dar acest lucru nu i-a reușit.

„Noi nu suntem genul de părinți care mergem și facem zarvă la grădiniță. Discutăm mereu cu copilul, ne interesăm care este cauza conflictului, pentru a-l aplana. Noi înțelegem că într-o grupă sunt mulți copii, iar educatoarea e una singură, la fel și conducătoarea muzicală. Dacă copilul era din cale afară de obraznic, putea să mă telefoneze, să spună: Veniți și discutați cu el, luați-l acasă, dar în niciun caz nu trebuia să aplice violența în așa hal de față cu ceilalți copii”, susține mama.

„Copiii noștri sunt în nesiguranță și se tem să vorbească despre ceea ce se întâmplă acolo”

Din acea zi, Daniel nu a mai mers la grădiniță. Mama susține că după acest incident, Daniel a trecut prin mai multe stări emoționale.  

„Primele zile era nervos, agitat și închis în sine. Apoi a început să se manifeste altfel, să deseneze, să coloreze, să empatizeze cu cel mic”.

Între timp, părinții au pregătit toate actele pentru ca Daniel să fie transferat la altă grădiniță

și au depus o plângere la poliție, în urma celor întâmplate, dar le este frică ca nu cumva cazul să fie mușamalizat.

„Nici directoarea, nici educatoarea nu au revenit să afle de ce Daniel nu vine la grădiniță de mai bine de o săptămână. Indiferență totală și toleranță față de violență, asta trebuie să înțelegem?”, se întreabă Ana, mama lui Daniel.    

„L-am anunțat pe Daniel că urmează să mergem în altă grădiniță. S-a bucurat, dar a întrebat:

Mama, acolo tot o să avem lecții de muzică?”

„Îmi trimit copilul într-o instituție de stat, considerând că se află în siguranță, de fapt însă, se confirmă contrariul. Copiii noștri sunt în nesiguranță și se tem să vorbească despre ceea ce se întâmplă acolo”, mai spune mama.

Potrivit Anei, în acea zi, conducătoarea muzicală ar fi adoptat același comportament violent și față de un alt băiat. Băiatul i-ar fi spus mamei sale despre aceasta. La fel ca și Ana, mama celuilalt băiat i-ar fi cerut socoteală educatoarei și a cerut ca aceasta să nu se mai repete, dar pentru a-și proteja copilul de eventuale consecințe, nu a dorit să vorbească cu jurnaliștii despre cele întâmplate.

Reprezentanții grădiniței evită să discute cu ZdG

Zile la rând, ZdG a încercat să ia legătura cu educatoarea, Natalia Vîjîilă, precum și cu directoarea grădiniței, Tamara Fetco, dar acestea nu răspundeau la telefon.

Joi, 11 noiembrie am mers la grădiniță. Din cauza restricțiilor impuse de pandemie, nu ni s-a permis accesul în instituție. Am telefonat directoarea, dar din nou – nu a răspuns la telefon. Natalia Vîjîilă, într-un final a răspuns, însă discuția nu a durat prea mult. Imediat cum ne-am prezentat ca fiind jurnaliști de la ZdG, educatoarea a și închis telefonul.

Am revenit și în alte zile, dar am primit același răspuns – nedorința de a discuta. ZdG le-a trimis câte un mesaj text pentru a le oferi dreptul la replică, dar nici după aceasta nici educatoarea și nici directoarea instituției nu au răspuns.

……….

În ultimii ani, opinia publică a fost scandalizată de câteva cazuri de violență din grădinițele din capitală.

În 2017, o mama semnala despre cazurile de violență verbală și fizică de la grădinița nr.55 din Chișinău. Drept dovadă a fost o înregistrare audio făcută pe ascuns. Datorită dispozitivului de înregistrare, ascuns într-un ceas de mână, mama a aflat și a putut demonstra că în cadrul instituției educatoarele îi insultă pe micuți, iar uneori se auzeau și lovituri:   

„Parcă e nenormal (lovitură). Sârbu! Mă doare gâtul (lovitură) Stați, măi, în picioare!”, rise.md. 

Ulterior, în 2018, prin aceeași metodă au ieșit la iveală și faptele de violență din cadrul instituției 185 din sectorul Buiucani al capitalei. Descoperirea a fost făcută de mama unei fetițe de doar 3 ani care frecventa grădinița respectivă.

Mama copilului postase pe o rețea de socializare mai multe înregistrări audio, unde copiii erau insultați, fiind numiți „debili”, „animale” și „dubine” (prostănaci, n.r.), iar părinții copiilor care frecventează grădinița erau calificați drept „niște râsuri și cozi de câine”.

„Dacă un părinte reclamă o problemă într-o anumită instituție de învățământ, fie de violență, fie de alimentație, fie de colectări de bani, se începe un adevărat război”

Fenomenul violenței asupra copiilor în grădinițe rămâne unul ascuns și subraportat, susține Ala Revenco, mamă, dar și fondatoarea asociației „Părinți Solidari”.  

„În contextul în care copiii din grădiniță sunt destul de mici și ei nu pot relata concludent, nu poți demonstra aceste fapte. Dacă nu ai astfel de probe care să demonstreze expres faptele de violență fizică și verbală, este nevoie doar să fie o comisie de la centrul socio-pedagogic ca să stabilească că a avut loc acest act de violență verbală sau fizică”, susține Ala Revenco.

Iar în lipsa probelor, părinții ezită să clarifice cazurile de pretinsă violență, căci se tem pentru siguranța copiilor. Faptul este confirmat și de mai multe mame cu care am discutat și au recunoscut că micuții lor au relatat despre cazurile de violență fizică și verbală, dar nu au dorit să vorbească în fața camerei de luat vederi, pentru a-și proteja copiii.

„Dacă un părinte reclamă o problemă într-o anumită instituție de învățământ, fie de violență, fie de alimentație, fie de colectări de bani, se începe un adevărat război. Și atunci se încep presiuni: „ia-ți copilul”. Totodată, pot să se înceapă tratamente rele față de copil, se începe hărțuirea, acestea fiind fenomene foarte des întâlnite atunci când părintele reclamă unele nereguli. Și în Chișinău, să spunem, este soluția că iei copilul de la o instituție și să-l muți la altă instituție, cu atât mai mult atunci când sesizezi o problemă, Direcția de învățământ merge în întâmpinare și asigură acest schimb de grădiniță, de grupe. Mai rău este în localitățile rurale, unde există o singură grădiniță și dacă sesizezi o problemă, nu prea ai unde să-ți duci copilul, din păcate”, spune Revenco.

O altă problemă, consideră Revenco, este faptul că acest fenomen ar fi moștenit și tolerat.  

„În cazul în care administrația instituției nu vrea să elibereze cadrul didactic din funcție și permite acestuia să plece din proprie dorință, la cerere, atunci ea, de fapt, tolerează astfel de situații, fiindcă educatoare mâine va merge în alte instituții și va repeta aceleași practici”, justifică Revenco.

Astfel, Ala Revenco susține că singura cale de a soluționa aceste acte de violență este de a investiga mediul în care se află copilul.

„Părinții trebuie să știe să se documenteze. Încurajăm să procure anumite dispozitive, să găsească, să le împrumute, să monitorizeze ce se întâmplă cu copilul pe perioada aflării lui în instituție. Pentru a se asigura că copilul este bine, nu pentru că am căuta cuiva ceva, pentru a se asigura că copilul este bine”, susține Revenco.

„Nu există o statistică reală”

Tot în acest sens, în 2018, asociația obștească „Părinți solidari” a lansat o petiție online prin care solicitau o educație non-violentă în grădinițe. Semnatarii cereau instalarea camerelor de supraveghere în toate instituțiile de învățământ preșcolar și asigurarea accesului părinților la înregistrările video, dar și alte măsuri. Inițiativa nu s-a soldat cu succes.

„Sistemul nostru educațional refuză instalarea camerelor de supraveghere. Se invocă protecția datelor cu caracter personal și plus la aceasta mai există și anumite probleme de costuri, de instalare, de mentenanță și se găsesc mai multe scuze pentru a nu le instala”, explică Revenco.

„Vreau să reiterăm: nu spunem că toți educatorii sunt violenți. La noi, la asociație se adresează părinții când e vorba de cazurile urâte de violență și în spațiul public tot acestea apar, dar evident, cele care sunt frumoase nu se adresează că este totul bine. Din păcate, nu știm cât de dese sunt prezente actele de violență,  fiindcă nu există o statistică sau, cel puțin, o statistică reală. Și asta pentru că nu putem să cunoaștem și să demonstrăm toate cazurile de violență, pentru că micuții nu întotdeauna sunt crezuți, dar încurajăm părinții să se adreseze, să sesizeze, să investigheze, ca  să se vadă că fenomenul există și trebuie să se ia măsuri la acest nivel”, mai adaugă Ala Revenco.

ZdG a încercat să găsească o statistică a cazurilor de violență reclamate în instituțiile de învățământ preșcolar, dar Ministerul Educației nu prezintă astfel de date. Deși am trimis solicitare de informații și am telefonat la mai mulți consultanți ai Direcției învățământ general din cadrul Ministerului Educației, mai multe întrebări au rămas fără răspuns: 

Există statistici privind fenomenul violenței în instituțiile preșcolare (din partea cadrelor didactice către copii)? Care ar fi statisticile pentru ultimii ani?

Cu ce s-au soldat aceste situații? Demisii, mustrări, terapie?

Ce se întreprinde la nivel de minister pentru a preveni, soluționa, opri astfel de cazuri?

Ce prevede legislaţia R. Moldova pentru cazurile de violenţă psihologică şi fizică?

„Conform Codului Muncii, orice cadru didactic, care a admis situații de violență în raport cu copiii, poate fi eliberat din funcție doar pentru o singură situație. Este suficient o anumită situație să fie documentată, să fie demonstrată și deja cadrul didactic este pasibil de eliberare din funcție. Pentru vătămări corporale se aplică Codul Penal. În funcţie de situaţie, poate fi aplicat şi Codul Contravenţional”, afirmă Ala Revenco, fondatoarea „Părinți solidari”.

Ministerul Educației prezintă date despre cazurile de abuz asupra copiilor în instituțiile școlare. Astfel, în semestrul II al anului de studii 2020-2021 au fost raportate 3 595 de cazuri de violență asupra elevilor, printre care, inclusiv violență fizică – 1 416 copii, violență psihologică – 1 071, abuz sexual – 17, exploatare prin muncă – 28 de cazuri și un caz – trafic/ prostituție.

„Oamenii devin violenți cu cei mici atunci când au dezechilibre psiho-emoționale”

În fiecare an, la 20 noiembrie este marcată Ziua Internațională a Drepturilor Copilului.

„Dreptul la protecție împotriva violenței este un drept fundamental al tuturor copiilor, însă, cu regret, acest drept nu este întotdeauna respectat”, declară Natalia Țurcanu de la Centrul Național de prevenire a abuzului față de copii (CNPAC), instituție nonguvernamentală care promovează dreptul copiilor la protecție de orice formă de violență.

Natalia Țurcanu susține că o cale de prevenire a violenței este implementarea responsabilă a politicii de protecție a copilului în fiecare instituție de învățământ.

„Orice instituție de învățământ trebuie să aibă o politică internă de protecție a copilului. Adică, un act intern, elaborat participativ (angajații instituției, prestatorii de servicii și chiar părinții) pentru a se asigura că instituția previne violența și protejează copiii de acest fenomen”, relatează Natalia Țurcanu.

Paraschiva Topada-Coroi, psihologă, susține că oamenii devin violenți cu cei mici atunci când au dezechilibre psiho-emoționale.

„Când ne simțim copleșiți, vom simți mediul ca fiind ostil, iar când simțim că mediul e ostil, noi vrem cu toată puterea noastră să preluăm reacția de luptă ca să scăpăm de acest mediu, ca să minimalizăm această ostilitate. Și vom aplica și ridicarea vocii și lovitul, și multe alte comportamente care nu sunt potrivite în instituție”, enumeră psihologa.

Psihologa recomandă să se urmărească stările interioare ale cadrelor didactice, chiar de la angajare.

„Copiii petrec 8-10 ore la grădiniță, de aceasta trebuie să observăm oamenii pe care-i angajăm, cât de echilibrat sunt ei emoțional, dacă ei cunosc foarte bine regulile care sunt în instituția respectivă. Totodată, este nevoie să acordăm servicii de supervizare a personalului, pentru că toți suntem oameni, ne ardem profesional, ne mai simțim copleșiți și trebuie să avem o strategie de răspuns în situațiile în care un angajat este copleșit emoțional”.

„Și să nu uităm, copilul învață prin joc. Prin joc cu reguli trebuie să-l învățăm și să-i impunem anumite reguli de comportament și conduită”, adaugă Paraschiva Topada-Coroi.

UPDATE:

După ce informația a fost preluată și de alte portaluri de știri, la 26 noiembrie, aproape la o lună de la cele întâmplate, cei responsabili au anunțat că au inițiat desfășurarea unei anchete interne în scopul examinării faptelor expuse. 

Printr-un comunicat de presă, Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consililui municipal Chișinău (DGETS) anunță că a intervievat deja pe cei vizați în petiție: Tamara Fetco, directoarea grădiniței, Natalia Vîjîilă, educatoarea, Svetlana Pelin – educatoarea de muzică, precum și pe Daniel, dar și pe copiii ce au fi fost martori la cele întâmplate. DGETS nu oferă informații despre cele relatate de către directoare și cele două educatoare, ci doar despre rezultatele intervievării copiiilor. 

„Copiii martori, participanți la interviul semistructurat, nu au confirmat cele relatate de petiționar”, se arată în comunicatul emis de DGETS. 

Totodată, DGETS precizează că presupusa victimă s-a prezentat doar la prima ședință a anchetei. Pentru ZdG, mama lui Daniel a menționat că a refuzat să meargă la ședința cu psihologul din cauza că ar exista un conflict de interese. 

„Surse din interiorul grădiniței ne-au comunicat că directoarea ar fi în relații mai apropiate cu psihologul și asta ar putea influența asupra elucidării celor întâmplate”, a declarat Ana, mama lui Daniel. 

ZdG a încercat repetat să ia legătura cu Tamara Fetco, directoarea grădiniței, dar nici de această dată, directoarea nu a răspuns mesajului și apelurilor insistente ale redacției.

De această dată, telefonând de pe un alt număr, Natalia Vîjîilă a răspuns la telefon. A menționat că nu are ce declara.

„Eu am declarat ce aveam de declarat în cadrul comisiei. Altceva nu am ce să adaug. Vă rog să nu mă mai deranjați. Vă rog să mă înțelegeți și pe mine”, a precizat Vîjîilă pentru ZdG. 

În cadrul reportajului, Ala Revenco, mamă, dar și fondatoarea asociației „Părinți solidari”, declara că fenomenul violenței asupra copiilor în grădinițe este unul ascuns și subraportat. 

„Din păcate, nu știm cât de dese sunt prezente actele de violență,  fiindcă nu există o statistică sau, cel puțin, o statistică reală. Și asta pentru că nu putem să cunoaștem și să demonstrăm toate cazurile de violență, pentru că micuții nu întotdeauna sunt crezuți”, preciza Ala Revenco. 

ZdG a încercat să găsească o statistică a cazurilor de violență reclamate în instituțiile de învățământ preșcolar, dar Ministerul Educației nu prezintă astfel de date.

ZdG a consulat site-ul Ministerului Educației și a identificat date despre cazurile de abuz asupra copiilor în instituțiile școlare. Astfel, în semestrul II al anului de studii 2020-2021 au fost raportate 3 595 de cazuri de violență asupra elevilor. 

La 29 noiembrie, și Ministerul Educației a dat curs solicitării de informații pentru ZdG și a precizat că în statistica cazurilor de abuz asupra copiilor în instituțiile școlare se încadrează și cazurile de violență asupra preșcolarilor. 

„Din numărul total de cazuri, categoria de vârstă a preșcolarilor are o pondere de mai puțin de 10%”. 

Totodată, Ministerul Educației recunoaște că în instituțiile de educație timpurie, cazurile de abuz se mușamalizează sau se tolerează din mai multe considerente.

„Și doar când mass-media reflectă un caz grav de abuz asupra copilului, unele autorități locale se întreabă care este situația în instituțiile din subordine”, se arată în răspunsul Ministerului Educației către ZdG. 

„Prevenirea și protecția copilului față de violență este o prioritate pentru Ministerul Educației”, se mai arată în răspunsul expediat către ZdG.