„Îmi recunosc vina!” Agresorii domestici – calea spre recuperare
O mamă îi aplică mai multe lovituri fiicei sale în vârstă de un an, care stă liniștită în pătuțul ei. În noiembrie curent, această înregistrare video a devenit virală. Ulterior, s-a aflat că tatăl fetiței a fost cel care a depus plângere la poliție.
Un bărbat în vârstă de 39 de ani a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru violență domestică care a provocat moartea victimei. Potrivit actului de acuzare, în noaptea de 28 februarie 2024, inculpatul a lovit-o pe concubina sa de mai multe ori cu pumnii, picioarele și cu un obiect metalic. Violența a avut loc mai întâi în mijlocul de transport și apoi în stradă. Câteva ore mai târziu, femeia a decedat.
Aceste acte șocante de violență au provocat un val de indignare în societatea moldovenească. Oamenii au fost îngroziți de ceea ce s-a întâmplat și au cerut pedepse aspre pentru cei vinovați. Pe de altă parte, aceeași societate „normalizează” adesea violența domestică în cazurile în care aceasta nu are consecințe deosebit de grave. Potrivit statisticilor, 65 la sută din familiile R. Moldova se confruntă cu violența. Acești agresori, precum și victimele lor, se află printre vecinii, rudele și prietenii noștri. O pedeapsă cu închisoarea nu este răspunsul la fiecare act de violență. Este posibilă reabilitarea acestor agresori? Cum îi ajută programele de asistență psihologică pe agresorii familiali citiți în materialul ZdG.
Autorii violenței în 95% din cazuri sunt bărbați
Numai în primele șase luni ale anului 2024, poliția a înregistrat 7559 de apeluri legate de comportamente inadecvate și relații problematice în familie, inclusiv cazuri de vătămare corporală, violență psihologică, hărțuire sexuală, viol, crimă sau tentativă de crimă.
Conform statisticilor, violența are loc în cel puțin 65% din familii, iar în 95% din cazuri, autorii acestor acte sunt bărbați. Victimele lor sunt de obicei soțiile sau concubinele. Cea mai mare parte a violenței comise de femeile agresoare este violența împotriva copiilor. Trei mame și unul din zece tați recurg la pedepse fizice atunci când își cresc copiii. Acest lucru este cauzat de faptul că, în conformitate cu rolurile familiale tradiționale, mama este cea care se ocupă de creșterea copiilor, potrivit raportului „Violența împotriva copiilor în Republica Moldova”.
„Am ajuns să fac probațiune pentru recuperare”
„Au fost vreo trei vărgi peste fund” – astfel își descrie Alexandru violența aplicată împotriva fostei sale concubine. Cu toate acestea, potrivit procurorilor, bărbatul folosea violența fizică și verbală împotriva femeii de mai mulți ani. După ultimul conflict, aceasta l-a denunțat la poliție.
În consecință, bărbatul în vârstă de 32 de ani a fost condamnat la închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probă de doi ani. În plus, instanța a dispus ca bărbatul să urmeze consiliere privind reducerea comportamentului agresiv. „A chemat poliția, a sunat la 112 și am ajuns aici să fac probațiune pentru recuperare”, spune Alexandru.
O mare parte dintre subiecții probațiunii care au comis acte de violență în familie sunt obligați prin hotărâre judecătorească să urmeze orele de consiliere în sistemul de probațiune sau la Centrul de Asistență și Consiliere pentru Agresorii Familiali „Artemis”.
„Subiecții probațiunii care au comis acte de violență sunt condamnați de instanța de judecată și se stabilește un termen de probă, în baza art. 90 din Codul penal al Republicii Moldova. Această sentință este deja transmisă spre executare Inspectoratului Național de Probațiune în structura sau teritoriul X.
…Aproape toți agresorii domestici condamnați beneficiază în sistemul de probațiune de consiliere, iar unii sunt obligați de instanță să urmeze consiliere specială privind reducerea comportamentului agresiv. Pentru alții, această obligație nu este stipulată în sentință, dar sistemul de probațiune îi încurajează să urmeze acest program probațional”, menționează Elena Andronic, șefă de secție la Biroul de probațiune Hîncești.
„Mi s-a explicat… despre starea cu care mă confruntam înainte să ajung aici. Facem diverse teste. Eu citesc de pe o foaie și însemn ceea ce este adevărat, bifez în căsuțe. Apoi analizăm totul împreună. Și totul merge foarte bine”, spune bărbatul.
Programul include atât ședințe individuale, cât și de grup, în care consilierul și agresorul încearcă împreună nu doar să înțeleagă cauza, ci și să identifice modalități de a face față izbucnirilor agresive.
„Cinci sesiuni sunt individuale. Consiliul de Probațiune efectuează câteva teste de familiarizare cu beneficiarul. Se face o evaluare inițială a participantului, care motivează persoana să participe la acest program.
Celelalte 30 de sesiuni sunt de grup. Grupul de agresori învață sau încearcă să-și demonstreze abilitățile, comportamentul respectuos, onestitatea, empatia față de victime, schimbarea comportamentului”, explică șefa de secție a Biroului de probațiune Hîncești.
„Se ucideau ca în «бои без правил»”
Violența a făcut întotdeauna parte din viața lui Alexandru. Încă de când era copil, a fost martor la comportamentul agresiv al concubinului mamei sale.
„Părinții mei au divorțat când încă nu mergeam la școală. Eram mic. Apoi m-au dus la un internat și am învățat acolo până în clasa a treia. Apoi am fugit de acolo și am venit în sat. Mama avea un concubin. Se ucideau ca în «бои без правил» (lupte libere, n.r.). Se băteau, se băteau tare, și el o bătea… Avea vânătăi sub ochi și în alte locuri. Iar sora mai mare avea grijă de noi… Era ca o mamă. Dar eu nu o ascultam și ea mă ciupea”, își amintește Alexandru.
Potrivit psihologilor, un copil care a fost martor la acte de violență riscă să devină fie victimă, fie agresor în viitor, ca în cazul lui Alexandru, deoarece aceste modele de comportament au fost mereu în fața lor.
„Violența trăită în copilărie afectează psihicul și dezvoltarea ulterioară, cu consecințe și mai grave în cazul când aceasta are loc repetat. Există riscul de preluare a acestui model și de inversare deja a rolurilor: persoana care a fost abuzată preia acest comportament și devine, la rândul său, purtătoare a unor astfel de modele comportamentale”, explică Oxana Șevcenco, psihologă-supervizoare la Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii.
Consilierea cu un specialist îl ajută pe Alexandru să-și echilibreze starea emoțională.
„Starea emoțională se schimbă. Ai o altă gândire, altfel judeci, altfel reacționezi la aceste momente…. Eu, când simt că deja încep să tremur (de furie), mă retrag. Nu vreau să privesc acea persoană în ochi sau să o văd lângă mine și mă duc, ies”, spune Alexandru.
Bărbatul susține că consilierea, de asemenea, l-a ajutat să conștientizeze greșelile și să-și recunoască vinovăția pentru cele comise.
„Omul din greșeli învață… Îmi recunosc vina pentru tot.”
Comportamentul agresiv: masculin vs. feminin
Bărbații agresivi și femeile agresive au percepții diferite asupra propriilor impulsuri agresive, precum și asupra agresivității pe care au experimentat-o sau la care au asistat în copilărie. Potrivit Elenei Andronic, șefă de secție la Biroul de probațiune Hîncești, bărbaților le este mai greu să conștientizeze comportamentul agresiv pe care îl manifestă sau pe care l-au experimentat în trecut în comparație cu femeile, care mai lesne recunosc și acceptă trecutul, când au fost victime sau când s-au transformat în agresoare.
„Din experiența mea, niciun bărbat-agresor din programul nostru nu recunoaște că s-a confruntat cu violența în copilărie. De asemenea, agresorul de sex masculin nu conștientizează că un comportament violent-agresiv este, de fapt, o infracțiune sau este cu adevărat un comportament violent față de el însuși și față de familia sa”, explică Elena Andronic.
Un exemplu în acest sens este Petru, în vârstă de 45 de ani, care, după ce a aplicat violența fizică împotriva soției sale, a fost condamnat la 2 ani de probațiune, cu obligațiunea de a participa la sesiuni de consiliere la Biroul de Probațiune. Cu toate acestea, bărbatul prezintă situația drept o simplă ceartă în timpul căreia i-a dat soției sale „vreo două palme”.
„Am avut o ceartă cu ea, cu femeia. Ea a fost la o vecină, a băut niște vin, a început să se certe și din cauza asta, ne-am lovit vreo două palme… Mi-a spus niște cuvinte murdare și pentru asta am lovit-o… Totul a pornit de la un pahar de vin… Am băut și înainte câte un pahar de vin, dar nu ne-am certat așa, dar atunci s-a întâmplat acea ceartă. Suntem împreună de peste 20 de ani. Dacă ne băteam așa în cei 20 și ceva de ani, de mult ne-am fi despărțit”, spune bărbatul.
Deși își recunoaște doar parțial vinovăția, după părerea lui Petru, consilierea îl ajută și, într-o oarecare măsură, îl calmează.
„Am pus mâna pe cuțit și…”
Maria, în vârstă de 37 de ani, spune că timp de mai mulți ani a fost supusă abuzurilor verbale și fizice din partea concubinului său, care, folosind amenințări și alte forme de violență, a obligat-o, printre altele, să facă abuz de alcool împreună cu el. Rudele și vecinii știau despre acest fapt și o tot convingeau să-l părăsească. Dar, când femeia începea discuția despre aceasta, el o amenința sau chiar o bătea și ea din nou se vedea nevoită să tacă. Într-una din zile însă, evenimentele au luat o întorsătură neașteptată.
„Mă bătea… Eu sunam la poliție, dar poliția nu rezolva nimic… Într-o zi, m-am trezit cu el trăgându-mă de cap… Când m-am pomenit, m-am pomenit cu prostia deja făcută… Am pus mâna pe cuțit și l-am înfipt”, spune Maria.
Femeia spune că nu și-a dat seama la momentul respectiv ce a făcut.
„Nici nu mi-am dat seama, de moment, sincer vă spun… Eu, cu toate că am făcut prostia asta, nu știu ce caracter aveam în momentul ăla, că eu ca și când nu mă temeam de nimic, parcă așa trebuia să fac”, își amintește femeia.
Instanța a condamnat-o pe Maria la 5 ani de închisoare într-o instituție penitenciară semiînchisă pentru femei, însă, în conformitate cu prevederile art. 90 din Codul penal al Republicii Moldova, executarea pedepsei privative de libertate a fost schimbată în pedeapsă cu suspendare pe un termen de probă de 4 ani. La fel ca și Alexandru, aceasta este obligată să participe la ședințe de consiliere pentru reducerea comportamentului agresiv ca parte a programului de probațiune.
„Elena (șefă de secție la Biroul de probațiune Hîncești) îmi punea permanent întrebări despre cazul dat, îmi punea filme – tot despre agresivitatea prin care am trecut. A fost și în familia mea. Au fost cazuri că am plâns chiar. Și după aceea am râs împreună…”, spune femeia.
Maria s-a despărțit de partenerul ei agresor, iar aceste cursuri, spune ea, au ajutat-o să-și reevalueze viața, însă este îngrijorată de viitorul copiilor ei.
„După cursuri întotdeauna ieșeam bucuroasă și fericită, îmi părea că mi s-a umplut inima, parcă m-am întărit și spuneam: «Doamne, am să mă schimb». Dar cea mai mare teamă a mea este pentru copiii mei, să nu-mi repete soarta. Le spun deseori copiilor: «Ce ați văzut la noi în casă niciodată în viața voastră să nu faceți».”
7% dintre femeile aflate după gratii au fost condamnate pentru uciderea sau agresarea soților sau concubinilor. Majoritatea au depus anterior plângeri la poliție din cauza violenței domestice.
Agresivitatea se transmite din generație în generație
Oxana Șevcenco, psihologă-supervizoare la Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, recunoaște că în societatea moldovenească violența este adesea transmisă dintr-o generație în alta.
„Cel care își permite să utilizeze manifestările acestea de comportament, dacă nu este stopat, atunci modelele astea comportamentale se preiau și se transmit din generație în generație.”
Pentru a rupe acest lanț, în 2012 a fost înființat la Drochia Centrul de Asistență și Consiliere pentru Agresorii Familiali „Artemis”. Centrul funcționează pe baza unui program adoptat de la partenerii din Duluth, Minnesota, unde reprezentanții centrului au fost instruiți timp de aproximativ doi ani.
Ulterior, au fost înființate alte trei astfel de centre, însă acestea nu au reușit să găsească finanțare pentru a continua activitatea.
În 2024, mai mult de 140 de agresori au participat la program, care durează între 4 și 6 luni. Potrivit directorului de la „Artemis”, Simion Sîrbu, majoritatea agresorilor care au făcut consiliere nu recidivează.
„Dintre cei care participă la program, aproximativ 70% nu recidivează. Unii dintre ei, care au tulburări psihice, dar nu le-am văzut atunci sau care, de exemplu, consumă droguri, nu se schimbă. Există un tip de oameni care nu se vor schimba niciodată, indiferent dacă vin la program sau nu, și atunci singura opțiune pentru ei este să meargă la închisoare”, notează Simion Sîrbu.
Pe baza experienței acestui centru, la nivel național activează în prezent 38 de birouri de probațiune, care sunt subordonate Inspectoratului Național de Probațiune
În cazul în care instanța decide că agresorul domestic este obligat să participe la un program de probațiune, persoana trebuie să depună „toate eforturile pentru a participa la aceste sesiuni”. Dacă subiectul probațiunii nu are mijloacele financiare necesare pentru a participa la sesiuni și locuiește undeva în suburbii, acesta poate obține ajutor de la agențiile de stat.
În cazul în care agresorul nu participă la sesiuni, consilierul de probațiune trebuie să depună o acțiune în instanță pentru anularea sentinței de probațiune și o cerere de impunere a unei pedepse privative de libertate.
Potrivit Raportului de evaluare a Strategiei naționale de prevenire și combatere a violenței împotriva femeilor și a violenței în familie pentru anii 2023-2027, în R. Moldova aproximativ 73% dintre femei au fost supuse cel puțin unei forme de violență din partea partenerului lor la un moment dat din viață. Numai în primele șase luni ale anului 2024, au fost ucise 22 de femei, acestea fiind victime ale violenței domestice.
Potrivit Inspectoratului General al Poliției, în 2023, victime ale violenței în familie au devenit 1035 de femei, 288 de copii și 187 de bărbați, iar 1339 de bărbați și 171 de femei au fost agresori/agresoare.
