„Eu NU am ales să fiu alcoolic”. Metode de tratare a alcoolismului – de la oameni care au învins maladia
În R. Moldova există multiple modalități de tratare a alcoolismului. La stat, tratamentul este gratuit. Acesta implică atât metode „clasice”, ca detoxifierea, codarea și alte proceduri medicamentoase, cât și lucrul împreună cu psihologi narcologi. Pe lângă stat, există câteva asociații obștești care ajută persoanele ce vor să scape de dependența de alcool, dar și mai multe clinici private specializate în acest domeniu.
ZdG a discutat cu mai multe persoane care au luptat cu dependența de alcool și au ieșit învingători, reușind să-și schimbe viața în bine. Toți spun că au încercat mai multe metode pentru a scăpa de dependență. Soluția? O schimbare psihologică, pentru că, spun ei, doar codarea și doar tratamentul medicamentos nu funcționează.
Conform ultimului raport global privind alcoolul și sănătatea, publicat în 2019, R. Moldova se menține printre țările cu cel mai înalt consum mediu de alcool pur pe cap de locuitor adult.
„Alcoolicii nu sunt oameni răi, ei sunt bolnavi și au nevoie de ajutor”
„Alcoolicii nu sunt oameni răi, ei sunt bolnavi și au nevoie de ajutor”, „Eu mă gândeam că sunt tânără, frumoasă și nu pot să fiu o alcoolică, dar asta e o iluzie”, „Soțul m-a pus să aleg: sau divorțăm, sau mă codez”, „Eu nu am ales să fiu alcoolic”, „Din cauza alcoolului am pierdut businessul și două familii”, „Am început să beau din durere, toate problemele le alungam cu alcoolul”, „E ușor să te lași de băutură, greu este să nu revii la ea”.
Acestea sunt câteva fraze care ne-au atras atenția, atunci când am asistat la o ședință a comunității „Alcoolicilor Anonimi” din Chișinău. În cadrul întâlnirii, persoanele participante povesteau despre experiențele lor cu alcoolul până a înțelege că au nevoie de tratament.
La ședința la care am asistat erau prezente în jur de 20 de persoane. Raportul pe sexe a fost practic egal, iar vârsta participanților – între 25 și 60 de ani.
„Am crescut cu viziunea clară că eu niciodată nu o să fiu alcoolică”
„Eu sunt dintr-o familie unde mama e alcoolică, tatăl vitreg a fost narcoman și am crescut cu viziunea clară că eu niciodată nu o să fiu alcoolică și eu niciodată nu o să mă ciocnesc cu această problemă. Dacă făceam ceva greșit, părinții țipau, eu simțeam frică. Toate aceste frici creșteau și treptat și fetița a crescut, a creat o familie în care găsește un soț narcoman și eu am devenit alcoolică. Problemele cu alcoolul, într-un final, m-au adus la comunitatea „Alcoolicilor Anonimi”. La început îmi era foarte frică să merg, înainte de prima ședință eu am servit, să am mai mult curaj”, își amintește Maria (nume schimbat, n.r.), o femeie de vreo 40 de ani, despre prima ei experiență cu comunitatea „Alcoolicilor Anonimi”.
„Odată ajunsă acolo, am fost atrasă de libertatea cu care oamenii discutau, deoarece eu credeam că e tabu să spui despre faptul că consumi mult alcool, că te-ai trezit într-un loc necunoscut etc. Ulterior, am găsit un mentor care m-a condus prin cei 12 pași, unde m-am întâlnit cu sine, m-am eliberat de greutatea sufletească care s-a acumulat la mine din copilărie”, povestește femeia.
„Alcoolicii Anonimi” (A.A.) este o comunitate de bărbați şi femei, care îşi împărtăşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a rezolva problema lor comună – alcoolismul. Singura cerinţă pentru participare în calitate de membru este dorinţa de a înceta consumul de alcool. Asociația nu percepe cotizaţii sau taxe de înscriere. „Ne finanţăm prin propriile contribuţii”, se menționează pe site-ul comunității. A.A. organizează întruniri la Chișinău, Basarabeasca, Bender și Bălți, dar și în regim online – pentru persoanele ce nu au posibilitatea să participe fizic. Comunități ale „Alcoolicilor Anonimi” sunt prezente în peste 170 de țări, toate având la bază programul „12 pași”, inventat cu mai bine de 100 de ani în urmă în SUA.
„Eu pot să nu consum 10 ani, dar problema mea nu va dispărea, ea mă așteaptă după colț”
„La noi în program este un lucru important că „oferi și primești înapoi”. Pentru mine a fost la fel de uimitor că programul nostru este gratuit și eu mereu căutam care este șiretlicul și ce trebuie să dau. Mie atunci mi-au spus oamenii care au fost mai aprofundați în program că totul ce trebuie să fac este să-mi ofer experiența, cum m-am tratat. La noi, în „Cartea Mare” e scris „tratarea începe atunci când un alcoolic începe să vorbească cu altul”. Noi suntem oameni care ne focusăm pe propria persoană. Ascultând experiențele altor oameni începi să nu te mai simți singur”, relatează Maria.
„De ce e important să continui să participi la adunări? Să zicem că eu am diabet. Eu am nevoie să primesc insulină. Dacă nu voi mai primi insulină, eu nu voi mai fi. Așa și aici, eu sunt alcoolic pe viață, asta trebuie să înțeleagă fiecare. Eu pot să nu consum 10 ani, dar problema mea nu va dispărea, ea mă așteaptă după colț. Totuși, asta nu înseamnă că nu te schimbi deloc. Eu nu pot să mă judec singură pe mine, dar faptul că astăzi copilul meu se apropie de mine și își relatează lucrurile personale, asta deja ceva înseamnă, pentru că eu am fost dintre acele mame care țipă, mereu am fost nemulțumită. Astăzi, în societate, eu sunt primită ca un om normal”, explică femeia.
„Primul pas este să recunoști că ești alcoolic”
Persoanele care nu sunt membre ale comunității nu pot vorbi în cadrul întrunirilor, dar după ce ele se încheie, pot acorda întrebări. Membră a comunității poate deveni orice persoană care a participat la cel puțin trei întruniri. Comunitatea are un regulament de comportament. „Cartea Mare” este ca o „Biblie” pentru cei ce participă. Acolo sunt expuși cei 12 pași, în baza cărora persoana dependentă de alcool reușește să se „elibereze” de acesta.
„Am decis să încerc acești 12 pași. Primul pas este să recunoști că ești alcoolic. Astfel, am început așa, câte oleacă, să merg pe pași la rând. Programa asta e așa de ușoară și totodată grea. Trebuie să mergi la rând, nu poți să treci parleazul deodată. Nu poți să treci de la primul la al doisprezecelea pas. Pe urmă am început să înțeleg că, de fapt, în tot acest timp băutura nu e de vină, eu sunt de vină, problemele sunt în cap”, punctează Andrei (nume schimbat, n.r.), un bărbat care frecventează întrunirile comunității de un an. În această perioadă el susține că nu a mai consumat băuturi alcoolice.
Pe lângă recunoașterea faptului că ești alcoolic, programul prevede identificarea naturii problemelor cu care te confrunți. Un alt pas este întocmirea unei liste cu toate persoanele cărora le-ai făcut necazuri, aceste necazuri fiind necesar să fie reparate. Ultimul pas este să ajuți alte persoane dependente să se „elibereze de alcool”.
„Când eu am ajuns la un an de zile fără alcool, eu m-am simțit erou”
„Eu cred că la început, când eu simțeam că nu mai pot controla alcoolul, dădeam vina pe diferiți factori, pe persoane, situații, pe faptul că am pierdut părințiii tineri, soția mea a decedat și am rămas cu doi copii. La un moment dat, am înțeles totuși că ceva nu merge bine. Prietenii mei m-au sfătuit să merg la secția de narcologie. La secție am stat 26 de zile, am primit medicamente, m-am codat, dar nu mă simțeam eu alcoolic. Mă gândeam că n-am să mai beau un an de zile și tot normal. N-au trecut nici trei luni și eu am început a servi din nou. Am început cu bere zero, până la prima beție și situația din nou s-a agravat”, își amintește Andrei.
„Despre comunitatea A.A. am auzit prin filme, cărți, dar nu știam că la noi este așa ceva. Eu mă rușinam să vin, mă temeam că o să mă cunoască, cum o să se uite la mine, nu știam ce oameni sunt aici. Chiar aveam o frică mare. Totuși, ajuns acolo, am observat persoane foarte diferite. Tineri sau mai în vârstă, femei și bărbați, toți erau la egal. Pur și simplu te prezinți și spui de cât timp ești abstinent. Am rămas șocat că sunt și zeci de ani fără alcool. La moment am un an de când nu mai consum. Pentru noi, alcoolicii, fiecare zi e o victorie, mai ales la început. Trebuie să trăiești cu ziua de azi, azi să fiu treaz. Și așa a mers o zi, o lună. Când eu am ajuns la un an de zile, eu m-am simțit erou, sincer, chiar erou, mândru de mine că m-am ținut treaz”, relatează membrul „Alcoolicilor Anonimi”.
La stat, tratamentul este gratuit: „Uneori, tratamentul alcoolismului poate fi gestionat pe toată perioada vieții”
Eudochia Paciu este medic psihiatru narcolog în cadrul Dispensarului Republican de Narcologie. Specialista menționează că statul oferă tratament gratuit persoanelor care se adresează benevol pentru ajutor sau care sunt aduse de urgență de ambulanță.
„Când vorbim despre alcoolism, vorbim despre un proces de recuperare, în cazul acestei maladii este un proces de lungă durată. Uneori el este gestionat pe toată perioada vieții. Tratamentul, în primul rând, este unul garantat de stat, deci indiferent dacă pacientul deține o poliță de asigurare medicală sau nu, el este contingent social vulnerabil și dispune de un tratament minim garantat de stat, gratuit. Tratamentul este pe principii benevole și este un tratament de lungă durată. Tratamentul la noi, în condiții de staționar, este de la 21 până la 30 de zile. Majoritatea pacienților neagă că ar avea o problemă cu consumul de băuturi alcoolice. În cazul acesta este foarte important ca pacientul să se întâlnească cu un medic psiholog, care să facă o evaluare și mai apoi, printr-o consiliere și o discuție, să-i formeze o motivație către tratament. Este necesar ca pacientul să accepte starea sa. Să accepte că are o problemă cu consumul abuziv, nociv de băuturi alcoolice”, punctează specialista.
„Inițial, medicul face faza de dezalcoolizare, detoxifierea organismului, apoi, pe parcurs, sunt implicați medicii psihologi și este etapa psihoterapeutică. Codificarea (codarea, n.r.) nu este o metodă de tratament strictă pentru toți pacienții. Codificarea este o metodă de tratament alternativă, ea nu se aplică la toți pacienții, ea se aplică la pacienții care sunt conștienți și ea se aplică la pacienții care sunt în primele etape ale maladiei. Codificarea, de asemenea, poate fi atât medicamentoasă, care formează aversiune și poate fi psihoterapeutică, care formează o atitudine negativă față de produsele de alcool”, menționează Eudochia Paciu.
„Oamenii pleacă la muncă, da eu mă duc la bar”
Vlad Iacoban, un bărbat în vârstă de 41 de ani, a reușit să iasă învingător din lupta cu alcoolismul, după ce a trecut reabilitarea în cadrul Asociației Obștești „Inițiativa Pozitivă”.
„Eu probabil că înțelegeam că erau probleme cu mult mai devreme de programul de reabilitare, dar pur și simplu eram încrezut în sine. Probleme serioase s-au început la vârsta de 28 de ani. Am plecat la un medic narcolog psihoterapeut și am aprobat metoda clasică, așa numitul „cod”, pe cinci ani. Au mers cu succes acești cinci ani, nu serveam, dar moral, eu eram aceeași persoană dependentă, care pur și simplu nu consuma. Astfel, am ajuns la un moment când totul s-a înrăutățit, s-a început de la o bere, iar timp de jumătate de an totul a devenit foarte grav”, relatează Vlad.
„Am încercat încă de două ori să mă codez, dar fără succes, am divorțat și mi-am pierdut serviciul. Problema e că eu deja înțelegeam că am trecut la altă etapă. Oamenii pleacă la muncă, da eu mă duc la bar. Aș spune că aceasta a fost o problemă spirituală și, probabil, deja chimic s-a schimbat ceva în organism. Aveam tremur de mâini, foarte serios, adică dacă aveam 2-3 zile de când serveam alcool în cantități mari, nu puteam cu o mână să duc paharul la gură. Întâmplător am făcut cunoștință cu un psiholog din organizația „Inițiativa Pozitivă”, am avut o mică consultație timp de jumătate de oră și ea îmi spune: „Uite că se poate de încercat o altă metodă, programul de reabilitare. Nouă luni de zile în afara orașului, într-un loc așa liniștit”. Ce m-a impresionat pe mine cel mai mult la „Inițiativa Pozitivă”, asta e că toți beneficiarii se află într-o permanentă etapă de schimbare. Permanent, începând de la 6:30 dimineața până la orele 22:30 seara, suntem în oarecare activități”, menționează bărbatul.
„Voința te ține pe un timp departe de alcool, dar oricum o să revii la el. Din acest motiv este nevoie de o reabilitare psihologică”
Acum, Vlad continuă să activeze în cadrul acestei asociații, la Centrul de Reabilitare din Anenii Noi, împărtășindu-și experiența prin care a trecut.
„Codarea, probabil, lucrează pentru un anumit termen, când reușești să nu servești. Înăuntru nu se schimbă absolut nimic, tu rămâi aceeași persoană dependentă. Pentru a nu servi, nu este de ajuns doar voința. O analogie e cu pumnul strâns, cât de puternic nu ai fi, odată și o odată o să-i dai drumul. Așa și aici, voința te ține pe un timp departe de alcool, dar oricum o să revii la el. Din acest motiv, este nevoie de o reabilitare psihologică”, este sigur Vlad.
Asociația Obștească „Inițiativa Pozitivă” a fost înființată în 2011. „Asociația este formată din 68 de membri și 36 de angajați. În ultimii 5 ani, peste 200 de voluntari au sprijinit activitățile asociației”, se menționează pe site-ul acesteia. „Inițiativa Pozitivă” are un centru de reabilitare situat în Anenii-Noi. Persoanele care optează pentru un curs de reabilitare sunt cazate și locuiesc în centru pe perioada tratamentului.
„Eu când m-am codat, peste jumătate de oră mergeam într-un loc unde consumam din nou alcool. Asta nu funcționează deloc”
Mihail Romanic, în vârstă de 31 de ani, a trecut și el reabilitarea la Asociația Obștească „Inițiativa Pozitivă”. Bărbatul crede că nu funcționează codarea, iar cea mai importantă metodă de a stopa consumul de alcool este lucrul cu psihologii și cu alte persoane care au fost dependente.
„La mine este o experiență destul de mare de consum. La început au fost droguri, în jur de 15 ani, ultimii 2-3 ani am devenit dependent de alcool și a fost foarte greu. Unde nu m-aș fi dus în căutarea unui serviciu, mă întrebau „Tu bei?”. Eu le spuneam că nu, dar cu timpul se scotea la iveală acest lucru. Ulterior eram concediat, apoi eram în căutarea unui nou serviciu, concediere, căutarea unui nou serviciu. Au apărut și probleme în familie, luam bani pe ascuns. Când am înțeles că situația e gravă, m-am adresat la Narcologia din Bălți, acolo ție îți fac detoxifiere, încearcă să te codifice, însă fără succese. Eu când m-am codat, peste jumătate de oră mergeam într-un loc unde consumam din nou alcool. Asta nu funcționează deloc, doar în cazul persoanelor credule”, susține bărbatul.
„Deja când m-am decis să trec reabilitarea la „Inițiativa Pozitivă”, eu deja eram la margine, nu aveam ce să mai fac. Am venit aici, m-au trimis să dau analize, fluorografie, HIV/SIDA și hepatită. Respectiv, fără proceduri chimice sau medicamentoase. Mi-au luat țigările și mi-au zis «Fii sănătos». Am ajuns la Centrul de Reabilitare. Acolo, în primul rând e lucrul cu psihologii, cu curatorii centrului. Totul e concentrat pe faptul că trebuie să îți înțelegi propriile probleme, care le cari ca pe un sac în spate după tine, ce fapte ai făcut și ce ai de gând să faci cu toate acestea. Perioada completă de reabilitare durează nouă luni. Ea este împărțită în trei cursuri a câte trei luni. Primul curs, atunci când tu doar deschizi ochii, revii la normalitate. La a doua etapă tu începi să ai o responsabilitate față de ceva, orice, cât de mic. Cursul trei este o programă de adaptare, tu o săptămână te afli în oraș, o săptămână – la staționar. Reabilitarea pentru nouă luni complete a costat 62 de mii de lei.” menționează Mihail.
Un curs de reabilitare complet durează nouă luni, iar costul a crescut în comparație cu anii precedenți, ajungând în martie 2023 la 90 de mii de lei.
„Prima etapă este cu siguranță dezintoxicarea organismului de la substanțele psihoactive”
În R. Moldova există și zeci de clinici private care ademenesc persoanele ce doresc să scape de dependența de alcool. Dumitru Cobîleanschi, coordonatorul procesului terapeutic în domeniul dependenței la clinica „Adomed”, susține că persoanele care trec un curs de reabilitare trebuie să găsească o alternativă cotidiană care să implice o schimbare a obiceiurilor acestora.
„La început trebuie să înțelegi cât de gravă este problema persoanei. Prima etapă a tratamentului este cu siguranță dezintoxicarea organismului de substanțele psihoactive. După aceasta, când la persoană cât de cât starea emoțională după perioada consumului excesiv s-a stabilizat, se recomandă trecerea reabilitării psihosociale deja în centrul nostru. Tratamentul presupune programul de 12 pași, lucrul psihosocial, lucrul cu psihologul, lucrul în terapia de grup, terapia individuală, cu profilaxia abstinenței. La o reabilitare e obligatorie îndeplinirea unui anumit grafic, regim, pentru a crește în sine o constanță, a învăța a face ceva, a învăța să gândești altfel”, a punctat Cobîleanschi.
Clinicile private au prețuri diferite pentru consultații sau tratamentul alcoolismului. Prețul unei consultații variază de la 400 la 600 de lei. Codarea, indiferent de perioada pentru care este făcută, variază între 1800 și 2000 de lei, iar un curs de reabilitare de o lună într-un centru poate costa între 12 și 18 mii de lei.
Conform ultimului raport global privind alcoolul și sănătatea, 2019, R. Moldova se menține printre țările cu cel mai înalt consum mediu de alcool pur per persoană adultă (cu vârsta de 15+ ani) – de 12,9 litri (bărbați – 20,6 litri; femei – 5,9 litri), în comparație cu consumul mediu de 9,8 litri de alcool pur per persoană adultă din regiunea europeană a Organizației Mondiale a Sănătății. Drept consecință, rata mortalității cauzate de consumul nociv de alcool în Moldova constituie 26,1%, depășind media regională de 10,1% în 2016.”, se menționează într-un comunicat al Agenției Naționale pentru Sănătate Publică.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), alcoolul este a treia cauză de boală și moarte prematură pentru populația generală, fiind responsabil de apariția a peste 200 de boli. Cele mai frecvente maladii provocate de consumul excesiv de alcool sunt tulburările mintale, afecțiunile gastro-intestinale, cardiovasculare, pulmonare, reproductive și cancerul.
