„Eram într-o sărăcie lucie și credeam că așa e bine, că așa se trăiește”. O asociație din R. Moldova învață familiile vulnerabile să vadă viața cu alți ochi
Suntem pe drumul spre s. Geamăna, Anenii Noi. De o parte și alta a microbuzului încărcat cu tot felul de lucruri – de la pepeni verzi până la costume, vedem peste fereastră cum se ridică praful, iar ceva mai departe – porumbul ars de soare. „The Moldova Project”, cei cu care mergem în această „expediție”, este o asociație fondată în 2008, ce are grijă de familiile vulnerabile din R. Moldova, iar la sfârșit de vară, organizează anual o zi de distracții la Chișinău, pentru copiii din aceste familii. Doar că, în acest an, pandemia a dat totul peste cap, respectiv, veselia este mutată în curțile acestor familii.
Potrivit statisticilor, aproape un sfert din populația R. Moldova trăiește la limita sărăciei. Totodată, conform Biroului Național de Statistică, 7 din 10 femei din mediul rural pe parcursul vieții lor au suferit de cel puțin o formă de violență cauzată de soț/partener. Potrivit UNICEF, aproximativ 75% dintre copii au fost supuși unor forme de violență fizică și psihologică. La sfârșitul anului trecut, în R. Moldova se aflau sub supraveghere medicală peste 46 de mii de persoane bolnave de alcoolism cronic.
„The Moldova project” încearcă să ofere susținere familiilor care vor să iasă din acest cerc al abuzurilor și sărăciei, având grijă mai ales de copiii din familiile respective, astfel încât ei să nu ajungă ulterior în instituții rezidențiale specializate.
„Un om flămând nu are abilitatea să asculte…”
Victoria Morozov povestește că a fondat asociația împreună cu alte două colege din Marea Britanie, iar inițial aceasta se ocupa de voluntarii veniți de peste hotare, care organizau diverse activități pentru copiii din orfelinatele R. Moldova. „După care, noi am înțeles că vulnerabilitatea copiilor din aceste instituții este foarte mare, iar consecințele instituționalizării asupra personalității și viitorului unui copil sunt destul de grave, așa că am început să lucrăm cu aceste familii pentru a preveni abandonul în instituțiile rezidențiale”, susține Victoria.
Odată cu anii, echipa asociației s-a mărit cu diverși specialiști și a învățat mai multe despre ce înseamnă să reabilitezi oamenii vulnerabili. Astfel, în această zi, microbuzul a oprit la porțile a trei case din Geamăna, unde copiii, ghidați de un animator, au participat la diverse jocuri și, împreună cu un art terapeut, au pictat, iar părinții au fost descusuți despre modul în care se descurcă.
Aliona Ababii are 26 de ani și crește de una singură doi copii – un băiat și o fată. Spune că, până să afle despre asociație, cu trei ani în urmă, o ducea mult mai greu. „Singurică, nu aveam putere de unde să adun să fac ceva. Ei m-au ajutat foarte mult, am făcut reparație în casă, m-au ajutat la acoperiș, cu produse alimentare, cu lemne, cu multe altele”, mărturisește femeia.
Alte două familii cărora „The Moldova Project” le oferă suport sunt cele ale Nataliei Croitor și Auricăi Negru. Natalia are 26 de ani, 6 copii și de un an și jumătate e parte a proiectului. „Noi mai înainte locuiam într-o casă mică, fără condiții, ei ne-au ajutat și ne-am procurat o altă casă și ne ajută cu produse în fiecare lună. E bine cu dânșii”, zice Natalia.
Asociația a ajutat-o și pe Aurica cu reparația casei. Ea are 29 de ani și trei copii. „Ne-au ajutat și cu produse, dar mai ales cu operația copilului – Alex, care a costat foarte scump, că am schimbat cristalinul”, punctează Aurica.
Dincolo de acestea, însă, Victoria subliniază că este foarte important ca familiile vulnerabile să nu primească doar donații. „Un om flămând nu are abilitatea să asculte, poți tu să-i povestești nu știu ce despre cum e să fii sustenabil și să nu depinzi de cineva. Aceste donații trebuie combinate cu participarea unor specialiști. Eu nu recomand nimănui să facă pur și simplu donații materiale, pentru că de multe ori ele nu fac bine. Acestea trebuie să fie însoțite de un plan sustenabil, logic, etapizat. Tu nu poți să cauți o familie care nu are unde trăi și pur și simplu să le cumperi o casă. Acești oameni sunt frânți și ei trebuie reabilitați multidisciplinar”, afirmă Morozov.
„Am văzut că se poate trăi și mai bine”
Beneficiarii „The Moldova Project” sunt părinți care au crescut și ei în condiții dificile, astfel că asociația îi învață să aibă grijă, inclusiv de ei înșiși.
„De fapt, vulnerabilitatea unui om nu reprezintă sărăcia acestuia. Sărăcia este o consecință. Oamenii ajung la momentul când nu se pot descurca, pentru că ceva s-a întâmplat în viața lor – că a fost o traumă, că a fost o pierdere, că a fost violență. Respectiv, dacă în momentul când a fost frântura aceasta, oamenii nu au fost ajutați, încetul cu încetul, ei își schimbă viețile spre aspecte și mai negative”, adaugă Victoria.
Larisa Paslicenco este mama a șase copii. Își amintește că cei de la „The Moldova Project” au găsit, de fapt, familia lor, cu mai bine de șase ani în urmă, împreună cu asistentul social din localitate, și s-au oferit să vină cu ajutor.
„Au văzut cum trăim și au început să ne ajute. Eram într-o sărăcie lucie și credeam că așa e bine, că așa se trăiește. Prin acești oameni minunați, am văzut că se poate trăi și mai bine. Ei ne-au ajutat cu operația copilului, au contribuit la creșterea și dezvoltarea copiilor. Dar și pe noi, maturii, ne-au ajutat să trăim altfel, să ne comportăm altfel, să vedem viața cu alți ochi. Pentru noi contează enorm și acest suport sufletesc – ai cu cine vorbi, pe orice temă, la orice oră, ai cui te plânge și știi că nu trăiești singur cu problema ta”, spune Larisa.
„Atunci când lucrăm cu ei, copiii uită de tot”
Din echipa asociației face parte și psihologul Tatiana Silistraru. Ea spune că majoritatea familiilor vulnerabile din R. Moldova au nevoie de acest fel de suport, întrucât o bună parte din ele au în spate o istorie de abuz.
„Noi mergem săptămânal în deplasări la aceste familii. Un psiholog este un specialist foarte important în lucrul cu persoanele vulnerabile. Pe lângă munca de scoatere a familiei din sărăcie, desigur este nevoie de lucrat și psihologic. Familiile social-vulnerabile au foarte multe probleme legate de abuz, abuz de tot felul – abuz de alcool, abuz fizic, abuz moral social, cred că în cazul lor persistă toate tipurile de abuz. Este foarte important să existe o echipă multidisciplinară care să lucreze cu aceste familii, în mai multe direcții”, susține Tatiana Silistraru.
De asemenea, din echipa asociației mai face parte un art-terapeut, care lucrează în special cu copiii din familiile beneficiare ale proiectului. Elena Crețu spune că atunci când copiii desenează sau pictează, ei pierd teama de eșec, iar pasivitatea lor se transformă în deschidere spre comunicare.
„Pentru noi contează nu produsul final, ci acest proces de creație prin care trece copilul. Atunci când lucrăm cu ei, copiii uită de tot, uită de toate problemele, ei se deschid, noi devenim prietenii lor și atunci noi putem să-i ajutăm, le descoperim nevoile și necesitățile. Uneori, descoperim și lucruri mai sensibile.
Copiii adesea sunt afectați emoțional acasă și atunci când creează, ei pătrund în lumea asta fermecată a poveștilor. Atunci când lucrează cu plastilina, își creează personajul lor, încep să comunice, într-un alt fel încep să ne transmită informația de acasă și nouă ne este mai ușor să ajutăm familia, să lucrăm cu părinții. Cu ceea ce descoperim noi mai apoi lucrează psihologul, medicii, logopezii, profesorii”, adaugă Crețu.
Odată cu declararea stării de urgență, „The Moldova Project” au lansat o linie violetă, unde persoanele din familii vulnerabile aflate în raioanele unde lucrează echipa să se poată adresa pentru ajutor material și informațional. Astfel, numărul beneficiar s-a dublat de la circa 50 de familii inițial la 100 de familii acum.
Asociația punctează că impactul pandemiei în cazul familiilor sărace este unul destul de semnificativ, întrucât pe timp de criză, de obicei, cei mai afectați sunt oamenii aflați deja în situații vulnerabile. O bună parte din aceste familii nu sunt pregătite pentru perioada de iarnă, iar „The Moldova Project” spune că încearcă, între timp, să identifice aspectele unde pot interveni cu suport.
