Viaţa piersicilor din Republica Moldova, pe ultima sută de metri

Delicioase. Colorate şi pline de savoare. Aşa arată piersicile, fructele din Moldova care miros a vară. Din păcate, însă, o bună parte dintre acestea nu vor ajunge pe mesele consumatorilor, deoarece fie se alterează la transportare, fie sunt prea multe şi sunt lăsate să se strice printre rândurile mari de livezi. Exportul ar fi o soluţie, spun producătorii, nu însă în condiţiile actuale de dezvoltare economică a ţării.

Unul dintre cei mai mari producători din Hagimus, Căuşeni, Timofei Novac, a reuşit să recolteze aproape 50 de tone de piersici de pe cele şapte hectare de livadă pe care le deţine. Doar o parte le-a comercializat şi exportat. „Fructele le-am vândut şi pentru ţuică, şi pe piaţa ucraineană, şi chiar pe traseu. Preţul angro pentru 1 kg de piersici este 4—4,5 lei. Motorina s-a scumpit, tariful la energie creşte, dar preţurile la produsele autohtone continuă să scadă”, povesteşte fermierul, care practică această activitate de 20 de ani. „Am târâit sute de butoaie cu apă ca să udăm copacii, iar astăzi soţia, fiica şi ginerele vând zilnic la traseu. Strângem seara şi dimineaţa ne ducem şi vindem piersicile cu 3 lei. Tot ce ne dorim e să scoatem un ban din munca depusă, dar, din păcate, suntem dezamăgiţi”, spune Timofei Novac.

Câştiguri puţine pentru recolte bogate

Întrebat dacă a încercat să exporte şi în alte state decât Ucraina, producătorul argumentează că Rusia a impus embargo, iar unele soiuri sunt intransportabile. „Pentru a exporta pe piaţa europeană, avem nevoie de condiţii pentru sortare şi depozitare. Avem producţie bună, dar nu suntem pregătiţi pentru piaţa UE”, spune producătorul. Pe lângă livada de piersici, fermierul mai deţine şi o livadă de pruni, de 10 hectare, fructele din care le comercializează cu 2 lei.

Anatol Iepure, din Hagimus, are 2,25 hectare de piersici şi, din cauza supraproducţiei, a pierdut şansa de a recolta circa 40 de tone. „Am recoltat vreo 20 de tone, dar am comercializat doar o treime, deoarece piersicile sunt netransportabile. Nu strângem mai mult, că nu avem unde vinde. Strângem cât putem vinde. Piersica nu o poţi aduce acasă de la piaţă. Stai şi noaptea în piaţă, dar trebuie să o vinzi. Să scuturi roada de pe copaci – ţi-i jale şi nici mâna nu mi se dă să scutur. Dacă piersica are de trăit, o las să trăiască până la urmă”, spune livădarul. Fructele din livada lui Anatol Iepure au ajuns în piaţa din Căuşeni, în tarabele de pe marginea traseului şi la Bender. „La noi totul e anapoda. În loc să te bucuri de roadă, eşti liniştit când anul e rău”, spune el.

Seceta din acest an a distrus mai multe culturi agricole: „Unde s-a mai văzut ca strugurii să se vândă cu 5 lei? Strugurii se usucă pe butuc”, spune Anatol. Tot el consideră că, la anul, vom avea mai puţină producţie de caise, grâu şi mere. „Ca urmare a faptului că mai mulţi fermieri şi-au găsit pieţe de desfacere în CSI şi chiar în ţările arabe, nu cred că e cazul ca Ministerul Agriculturii să ofere compensaţii, aşa cum s-a întâmplat în 2014, în urma embargoului impus de Rusia”, ne asigură viceministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Vladimir Loghin. Totuşi, statul urmează să acorde ajutor financiar nerambursabil între 15 – 30 mii lei pentru un hectar de livadă pentru susţinerea investiţiilor efectuate de producătorii agricoli, se arată în Hotărârea Guvernului nr.352 din 10 iunie 2015.

În Moldova sunt peste 7300 de hectare de livezi de piersici, dintre care 161 de hectare de livezi pe rod doar în raionul Căuşeni. Pentru anul curent, Ministerul Agriculturii estimează o recoltă de piersici de aproximativ 10,87 mii tone.

Condiţii de calitate moldovenească, o piedică în calea exportului de fructe

Anatol Iepure are şi o plantaţie de viţă-de-vie, o livadă de meri şi pruni. Pentru a-şi exporta producţia, el trebuie să respecte cerinţele exportatorilor, care deseori, în opinia sa, sunt exagerate. „Dacă aranjaţi prunele cum vreau eu, vă pot da cu un leu mai mult, adică 2,5 lei. Ultimul rând din ladă de sus să fie cu cozi şi acestea să fie îndreptate în aceeaşi direcţie. Dacă nu vei face cum vreau, nu cumpăr nimic”, i-a zis lui Anatol Iepure un agent economic.

Din cauza lipsei condiţiilor de sortare şi păstrare a fructelor, producătorii din R. Moldova îşi reduc semnificativ şansele de a ajunge pe pieţele UE: „Capacitatea de a creşte piersica şi de a face să fie atractivă e tot ceea ce pot eu oferi ca fermier. Nu avem nici ambalaj, nici unde să depozităm fructele, respectiv, şansele de export se reduc la zero”, susţine Anatol Iepure.

„Dacă Moldova are exporturi, atunci eu sunt rudă cu Isus Hristos. Ce fel de export e acesta, că mărul ba se porneşte la Moscova, ba se întoarce? E ca la calea ferată: dacă vrea, îţi dă drumul să treci, dacă nu – îţi închide accesul. Exportatorii ar trebui să ne caute pe noi, nu noi pe ei”, spune revoltat Anatol Iepure, dând vina pe conducerea statului, care nu ar acorda suficientă atenţie zonei de Sud: „Atitudinea Guvernului faţă de zona noastră e una neutră. Îşi aduc aminte doar când au nevoie. Am eu aşa o închipuire că cei de la guvernare, care spun că vor în Europa, de fapt, nu vor nicăieri. Şi ei înţeleg că noi ne dăm seama că ei, de fapt, nu doresc integrarea europeană”.

Piersici călcate cu tractorul? Doar o alarmă nefondată

La Ursoaia, Căuşeni, urmau să fie călcate sute de tone de piersici scuturate din pomi, lucru care nu s-a întâmplat şi nici nu se va întâmpla. Adevărul e că piersicile au fost vândute la un preţ simbolic în pieţele din raion sau la fabricile de sucuri. „Nu-i adevărat că piersicile au fost călcate de tractoare. Mai mult, prin sat umblă un tractor care vinde piersici, iar livădarii încearcă să vândă fructele la un preţ simbolic, de 3-4 lei pentru 1 kg, nu chiar pe degeaba, cu 1 leu, cum se vehiculează în presă. Mai problematic e cu piaţa de la Bender, pentru că trebuie de programat din timp”, spune Zinaida Bacalu, secretara Primăriei Ursoaia. Printr-o hotărâre a autoproclamatei rmn, în această regiune a fost introdusă taxa vamală sezonieră de 0,25 dolari/pe kilogram la importul piersicilor, fapt care împiedică producătorii din partea dreaptă a Nistrului să-şi extindă piaţa. Totodată, potrivit Primăriei Ursoaia, crescătorii de piersici au vândut aproape 6 tone de fructe către „Orhei – Vit”, cu 70 de bani pentru 1 kg, fapt confirmat şi de reprezentanţii companiei.

Din cauza supraproducţiei, crescătorii de piersici aplică diverse măsuri pentru a-şi comercializa fructele: „Am vândut ultimele piersice la un preţ foarte mic, pentru că erau prea multe. Celelalte – le-am dăruit”, povesteşte Gheorghe Ţăran, producător din Căuşeni.

Mătuşa Valentina vinde piersicile la piaţa din Căuşeni cu 4 lei şi spune că nu are niciun profit din asta. „Nu-mi iese nimic. Plătesc apa, lumina, medicamentele şi rămân în minus. Cu ce să trăiesc? Cu piersicile pe care nu le putem vinde facem ba compot, ba gem, le dau la rude, dar nu le arunc, că-i păcat”, spune femeia.

„Nu se vinde o zi, două, trei, o aruncăm. Producţia asta stricată nici caii nu o mănâncă”, spun comercianţii de la piaţa din Căuşeni.

Viorel Chivriga: „Instituţiile publice trebuie să fie mult mai flexibile şi mai rapide pentru a facilita exportul”

De asta are nevoie R. Moldova pentru a deveni o ţară exportatoare, consideră expertul IDIS „Viitorul”, Viorel Chivriga. „În UE există un surplus mare de producţie vegetală din cauza interdicţiilor impuse de Rusia. Ai noştri ar trebui să se înveţe. Totodată, nu toate soiurile de piersici sunt pentru consum. Mai trebuie să ţinem cont şi de calitate, de aspect, de perisabilitate. În acelaşi timp, foarte puţini producători au abilităţi de a-şi comercializa produsele pe nişte pieţe mai moderne, mai civilizate, cum sunt cele europene. Aici trebuie să ai mai întâi parteneri buni, oferte stabile şi viteză în procesul de recoltare şi transportare”.

Pentru sporirea exportului, expertul recomandă asocierea producătorilor şi anume „Lucrul în comun al câtorva producători care vor să devină exportatori având ca obiectiv comercializarea producţiei pe piaţa externă. Şi statul trebuie să-i pregătească pe oameni, trebuie să-i adune, să-i motiveze şi să le creeze condiţii, ca drumul de pe câmp până la consumatorul final să fie mai scurt, fără bariere. Instituţiile trebuie să fie cu mult mai flexibile, mai rapide şi mai debirocratizate”, e de părere Viorel Chivriga.

La rândul său, Sergiu Ţirigan, şeful Direcţiei marketing şi relaţii internaţionale din cadrul Ministerului Agriculturii, consideră că lipsa infrastructurii este principala barieră în calea dezvoltării exporturilor pe pieţe potenţiale noi: „Pentru a exporta, producătorul trebuie să aibă toate condiţiile, începând de la recoltarea fructelor şi până la infrastructura post-recoltare, care presupune depozitarea la temperaturi speciale. Din păcate, însă, producătorii de la noi sunt mici şi nu au această infrastructură. Deci, riscurile sunt mai mari cât priveşte exportul, mai ales dacă-i vorba de fructe cu o perioadă de păstrare redusă, cum sunt piersicile”.

Potrivit Ministerului Agriculturii, din ianuarie până la 16 august 2015, R. Moldova a exportat 2260 tone de piersici în valoare totală de 900 mii USD. Cea mai mare cantitate a fost exportată în Belarus (1267 tone), Rusia (651 tone) şi Ucraina (252 tone), în timp ce în România au fost exportate doar 3,5 tone de piersici.

Ana-Maria VEVERIŢA