[UN TUR ÎN JURUL ROMÂNIEI: BULGARIA] România este şi acolo unde e un singur român
Românii din Bulgaria susţin că guvernul de la Sofia le încalcă drepturile în mod fragrant. Politica de deznaţionalizare a românilor, manifestată activ de către statul bulgar, este mult mai accentuată decât lupta pe care o duc românii din sudul Dunării pentru păstrarea şi promovarea limbii şi culturii româneşti.
Bulgaria a aderat la Uniunea Europeană în 2007 fără a acorda drepturi depline comunităţii româneşti din acest stat. Constituţia nu recunoaşte minorităţile naţionale, astfel, românii din Bulgaria sunt incluşi doar în categoria grupurilor etnice. Conform datelor oficiale de la recensământul din anul 2011, numărul vorbitorilor de limbă română nu depăşeşte cifra de 6 mii („vlahi” – 1964, romi – 1837, români – 822, bulgari – 733).
«Un tur în jurul României»
De cealaltă parte, reprezentanţii românilor din Bulgaria susţin că ultimul recensământ a fost falsificat şi că cifra reală a românilor ar fi de peste 50 de mii doar în regiunea Vidinului. Totodată, pe pagina web a instituţiei guvernamentale române, Departamentul Românilor de Pretutindeni, se arată că în Bulgaria trăiesc în jur de 150.000 de vorbitori de limbă română, localizaţi mai ales în valea Dunării, Varna, Veliko Târnovo, Burgas, Silistra şi în regiunea Rodopi.
Fobia faţă de români
„La recensământ m-au întrebat ce naţionalitate am? Le-am răspuns: român. M-au întrebat – cum român? şi a notat cu un creion, ca ulterior să se poată de făcut modificări. I-am zis: nu, doamnă, cu pixul însemnaţi, pentru că e uşor de şters român şi de scris bulgar”, spune Nicolay Marinov Patchev, membru al Uniunii Scriitorilor Liberi din Bulgaria.
Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria – AVE, afirmă că în Bulgaria există o fobie faţă de români, mai ales faţă de termenul de – român. „Se duce o politică de deznaţionalizare şi în special chestia cu „vlahii” e băgată aşa cum este introdus în mod intenţionat şi termenul de „moldoveni şi limbă moldovenească” în R. Moldova. Acum nu ştiu R. Moldova ce orientare are, dar aici, noi toţi suntem români sută la sută. Numai că unii se recunosc ca fiind români. Alţii, sub influenţa unor structuri de stat şi în special cu susţinerea unor organizaţii antiromâneşti, se denumesc vlahi”. Reprezentantul românilor din Bulgaria a mai spus că se creează această confuzie între român şi „vlah” pentru că se vrea neamul dezbinat, să nu fie uniţi toţi sub denumirea de român.
Sofia. Diplomaţie de faţadă
Guvernul de la Sofia îi lipseşte pe români de dreptul de a învăţa în limba maternă. Astăzi, în Bulgaria mai există o singură şcoală românească. În anul 1999 Liceul „Mihai Eminescu” de la Sofia şi-a reluat activitatea după o întrerupere de 51 de ani. Această instituţie de învăţământ românesc, care funcţionează mai mult pe bază de reciprocitate între statul bulgar şi român, este un „liceu de faţadă”, susţin mai mulţi români din Bulgaria. „Liceul a fost deschis la Sofia, acolo unde sunt 100 de români, în loc să fie amplasat în regiunea Vidinului, unde este o masă compactă de români, în număr de 50 de mii”.
Pe 13 iulie curent am efectuat o vizită la liceul românesc din Sofia. Sediul se află în aceeaşi clădire cu o şcoală bulgară. Astfel, din cele patru etaje ale instituţiei, liceul românesc activează pe un singur etaj. La etajul 4. Am încercat să discut cu directoarea liceului, care mi-a răspuns în limba bulgară că am nevoie de permisiunea Inspectoratului şcolar de la Sofia pentru a purta orice discuţie cu ea.
Nicolay Marinov Patchev, din oraşul Kozloduy, profesor de limba română, spune că la liceul „Mihai Eminescu” din Sofia se duc mai mult copii bulgari care vor să înveţe cât de cât limba română, ca ulterior, să obţină o bursă de studii în România. „Locul acestui liceu trebuie să fie în regiunea Vidin. Acolo se află cuibul românismului din Bulgaria. şi aşa am avea posibilitatea să trimitem la un liceu românesc şi copii din satele mai îndepărtate, unde nu există nicio şcoală românească”.
Dacă vreţi să învăţaţi româneşte, duceţi-vă la Sofia
De aceeaşi părere este şi Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, care afirmă că amplasarea liceului român la Sofia a fost o politică intenţionată a statului bulgar şi, totodată, este vorba de slăbiciunea politicianului român. Liceul român de la Sofia s-a făcut mai mult în baza orgoliilor din spatele biroului şi în niciun caz nu a fost făcut pe bază de reciprocitate.
„Dacă în Bucureşti există o comunitate bulgară prin care Liceul bulgar „Hristov Botev” serveşte această comunitate, la Sofia nu există comunitate românească. La Sofia sunt câţiva aromâni. Pe noi ne deranjează că există acest liceu la Sofia, pentru că oricând statul bulgar ne scoate ochii cu acest liceu. Ne spune: «Dacă vreţi să învăţaţi româneşte, duceţi-vă la Sofia». Lucru imposibil. Masa compactă de români este aici, la Vidin. Noi vrem liceu românesc la Vidin”.
Fără şcoală românească, merge în clasa I la un liceu bulgar
Oficial, la Vidin nu există şcoală românească. Lucica Gheorghiev, profesoară de limba română, în mod voluntar mai ţine cursuri de limba română la o bibliotecă din Vidin. Cursurile de limba română sunt frecventate de 12 – 15 tineri. „Am început să ţinem cursuri de limba română în regiunea Vidinului atât timp cât s-a desfăşurat un proiect susţinut din partea guvernului României. Acum nu ne mai finanţează. S-a stopat totul. De un an am început să ţin cursurile în mod voluntar, ca să nu se piardă ceea ce am început”.
Luni, 16 iulie, am asistat la cursurile de limba română. Cea mai tânără elevă se numeşte Ioanna şi are 7 ani. Acasă a învăţat să vorbească în română. „Nu ştiu să scriu româneşte şi am venit la cursuri. Am început cu abecedarul. Deja pot să scriu puţin. Mă uit după litere şi le unesc ca să obţin un cuvânt. Din toamnă merg la şcoală. Aş vrea la un liceu românesc. Şi pentru că nu avem, trebuie să merg la o şcoală bulgară”, spune Ioanna, care în timp ce vorbeşte cu noi îşi scrie numele în limba română.
Daria are 19 ani şi este din localitatea Kapitanovtsi (Căpitănuţ), situată la 6 km de Vidin. În fiecare zi de luni şi miercuri vine la cursurile de limba română. „Sunt din familie vlahă şi nu vorbesc bine româneşte. Aici la fiecare lecţie avem gramatică. Facem dialog şi avem teme pentru acasă”, spune Daria, care deja a învăţat să scrie şi să citească în limba română.
La poliţie i-au cerut listele cu elevii care învaţă în limba română
Florin este elev în clasa VI la şcoala bulgară nr. 8 din Vidin. Ştie să vorbească în română de la părinţi şi bunici. „Eu sunt român din Bulgaria. Ştiu să citesc şi să scriu în limba română. Vreau să mă fac arheolog şi să învăţ în România”.
Nicolay Marinov Patchev, 72 de ani, din oraşul Kozloduy, a început să ţină cursuri de istorie încă din anul 1983. „Noi, românii din Bulgaria, am văzut că ne topim şi am început să ţin ore de istorie cu 17 copii. Le predam istoria graiului matern”. În anul 2007–2009 profesorul de istorie a organizat şi cursuri de limba română la casa de cultură din oraşul Kozloduy, dar şi în satul vecin Harlets. Au fost grupe de copii şi de adulţi, inclusiv un bătrân de 74 de ani, care vrea să scrie în limba străbunilor.
„După 2009 nu am avut posibilitatea să mai facem nimic. Suntem persecutaţi. Aici există naţionalismul balcanic. Pentru că am predat limba română, nu sunt alungat. Sunt azvârlit cu copitele. M-au lăsat fără lucru şi sunt invitat cu degetul la poliţie. Mi-au cerut listele elevilor care veneau la cursurile de limba română. M-am adresat la ambasada României de la Sofia cu problema dată şi mi-au răspuns să nu le dau nicio listă nimic. Se vorbeşte de mine că sunt românizator. Eu nu sunt românizator. Eu sunt român”.
Profesorul de română a fost chemat la inspectoratul şcolar din regiune şi i s-a spus «nicio limbă română să nu se mai studieze». Nicolay Marinov Patchev spune că limba sa maternă este – limba română. „Mie mama mi-a cântat în română: nani-nani, puiul mamei, şi nu în bulgăreşte. Aşa că, acolo unde este scânteie de românism, noi trebuie să o facem flacără, şi nu să o lăsăm să piară”.
În instituţii se vorbeşte bulgara, la piaţă – româneşte
În zona Vidinului nu contează că sunt 50 de mii de români sau 100 de mii, pentru că în instituţii oricum se vorbeşte bulgăreşte, îmi spune un trecător pe care l-am întâlnit lângă gara de trenuri din Vidin. Acesta mi-a spus că, dacă vreau să aud vorbindu-se româneşte, să merg la piaţa agricolă. „La bazar toţi vorbesc româneşte”.
Slaviana Neofidova este din localitatea Slanotran, situată la 15 km de Vidin. Zilnic, vinde la piaţă pepeni galbeni. Ea spune că în localitate toţi vorbesc româna. „De aici, de la Dunăre, şi până la Marea Neagră numai româneşte se vorbeşte. Vorbim româna, cântăm în română. Bătrânii mei n-au ştiut niciunul bulgăreşte. Vorbesc doar pe româneşte. Copiii deja vorbesc româna mai greu, pentru că învaţă la şcoală bulgărească”.
Violeta Traianova din localitatea Kapitanovtsi susţine că în toate satele din jurul Vidinului se vorbeşte româneşte. „Limba română am pomenit de la moşi-strămoşi. La recensământ, mai sunt unii care vorbesc pe româneşte, dar se declară bulgari pentru că aici s-au născut. Dar una este etnia şi alta cetăţenia”, explică bătrâna, care a împlinit vârsta de 70 de ani.
„Eu vorbesc română. Nu pot să spun ce etnie am pentru că lucrez la primărie şi să nu fie probleme”, mi-a spus un bărbat la piaţă, care mi-a cerut să nu-i public numele.
O singură biserică românească – tot la Sofia
Reprezentanţii românilor din Bulgaria spun că după anii 2000 au primit un sprijin din partea României. S-au ţinut cursuri de română printr-un proiect pilot. Au fost deschise câteva ziare româneşti. Apoi acest sprijin a devenit tot mai vag, pentru că românii din Bulgaria nu au şi cetăţenie română, iar astfel, „noi nu aducem voturi României. Am primit mesaje clare din România. Banii vor fi redirecţionaţi către cei care dau voturi. Până în acest an, tot ce a venit ca sprijin din partea României a fost atât de vag şi atât de puţin, încât cei care ni l-au acordat au vrut să-şi spele faţa şi să spună doar că ni-l dau. Până la momentul actual, noi considerăm că nu am primit sprijinul necesar. Din partea Bulgariei cu atât mai mult. Bulgaria sprijină „vlahii”, pentru că ei sunt puntea de dezbinare şi de rupere a românilor”, afirmă Ivo Gheorghiev.
Dacă comunitatea românească din Bulgaria nu are parte de şcoli româneşti, în ceea ce priveşte presa şi biserica românească – e jale, îmi spune un român din Vidin. „Biserica este încă la etapa în care se salvează pe ea însăşi. Am avut o biserică într-o localitate aflată la 20 km de Vidin unde părintele a slujit în limba română. Acum nu mai slujeşte. O face uneori doar la cerere”.
Biserica ortodoxă română „Sfânta Treime” din Sofia este singura biserică românească din Bulgaria care ţine de Patriarhia Română. Preotul Neluţ Oprea spune că această biserică este frecventată atât de români, cât şi de bulgari. Slujba se ţine în două limbi. „În mod normal şi principial este să se ţină slujba în limba română. Dar în varianta în care la ora nouă dimineaţa, când începe Sfânta Liturghie, sunt numai bulgari în biserică, mi se pare absolut normal să încep în limba bulgară şi după aceea, când vin românii noştri de la Ambasada României sau de la Ambasada R. Moldova la Sofia, să continui în limba română”.
La Biserica „Sfânta Treime” se oficiază anual în jur de cinci cununii. „Când avem o cununie mixtă între bulgari şi români mai chemăm câte un preot bulgar, bineînţeles la voinţa mirilor”. Părintele Oprea mai spune că românii din satele româneşti vin mai rar pe la biserică, doar când sunt în trecere prin Sofia.
Vizita ministrului de Externe la Sofia şi memorandumul
Pe 13 iulie curent, Andrei Marga, ministrul de Externe al României, a efectuat o vizită de lucru la Sofia, la invitaţia omologului bulgar, Nickolay Mladenov. Marga s-a întâlnit şi cu reprezentanţi ai oamenilor de afaceri români şi ai comunităţii româneşti din Bulgaria. La dorinţa ministrului de Externe al României, presa nu a fost prezentă la această întâlnire. Însă, imediat după vizita la Sofia, presa românească a titrat: „În timpul vizitei în Bulgaria, Marga a uitat de românii din ţara vecină”. Asta am auzit şi de la alţi români din Bulgaria. „Politicienii vin, ne salută şi ne spun la revedere. Dar problemele rămân aceleaşi”, mi-a spus un participant român la întâlnirea cu ministrul de Externe.
Tot la 13 iulie curent, Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria, i-a transmis la Sofia un memorandum ministrului de Externe, Andrei Marga. În acest memorandum privind drepturile românilor din Bulgaria, conform convenţiei-cadru pentru apărarea drepturilor minorităţilor, ratificată de ţările membre, se solicită implicarea urgentă şi un sprijin acordat de guvernul României în domeniul învăţământului şi al culturii româneşti din Bulgaria.
„Limba română să fie studiată în şcoli ca limbă maternă. Oficierea slujbei religioase să se facă în limba maternă în parohiile cu populaţie majoritar românească. Un liceu cu predare în limba română şi engleză la Vidin. Presă în limba română. Un ansamblu folcloric reprezentativ” – sunt doar câteva dintre punctele din memorandumul adresat ministrului Afacerilor Externe, Andrei Marga.
Ivo Gheorghiev, reprezentantul românilor din Bulgaria, susţine că nu este posibil să se păstreze un neam fără istorie, fără învăţământ, fără limbă, fără tradiţii. „Ne-am păstrat până acum pentru că am avut tradiţii, muzicieni buni care cântau istoria neamului românesc. Aşa ne-am păstrat ca neam. Însă nu-i mai avem nici pe aceştia. Au murit. Acum am rămas orfani, din orice punct de vedere. Şcoală nu avem. Copiii noştri nu mai vorbesc româneşte, tocmai de aceea că niciodată n-au învăţat corect să vorbească. Bulgarii spun despre noi că românii sunt ţigani, românii sunt mămăligari, şi asta creează o jenă într-o persoană”, afirmă Ivo, care a ţinut să mai sublinieze că România este şi acolo unde e un singur român. Dacă e pe lună, şi acolo e România.
Iurie SANDUŢA
Acest articol a fost realizat cu sprijinul Institutului Cultural Român în cadrul proiectului „Burse pentru jurnalişti culturali din străinătate”, care propun proiecte de lucru vizând România şi cultura română.
PS. Citiţi în numărul următor cum cei 3 000 de români stabiliţi în Republica Sud-Africană au mai multe drepturi decât acei 250 de mii de români din Valea Timocului. Serbia, stat candidat la Uniunea Europeană îngrădeşte dreptul românilor la o şcoală şi la o biserică românească.