Tuberculoza – boala societăţii tăcute

Tuberculoza este catalogată, încă din anii `90, drept o boală ruşinoasă care afectează doar deţinuţii. De aceea, chiar şi după avansarea tehnologiilor informaţionale şi a remediilor medicamentoase, oamenii continuă să tacă despre această boală infecţioasă, ce poate avea urmări grave în cazul în care este tratată cu întârziere.

Oamenii din satul Grozeşti, Nisporeni, trăiesc cu frica că s-ar putea infecta de tuberculoză (TBC). Panica a răbufnit atunci când consăteana lor, Lidia Savin, a fost diagnosticată cu tuberculoză în formă deschisă. Parcă nimic nou sub soare, dar mai mulţi săteni s-au alarmat, aflând că femeia renunţa la tratament, în timp ce trăia sub acelaşi acoperiş cu trei minori.

Copii născuţi într-o societate indiferentă

Într-o casă cu două camere trăiesc trei generaţii: Lidia Savin, cei doi feciori ai ei cu soţiile lor şi cei trei nepoţi ai bătrânei. Oamenii din sat sunt îngrijoraţi de faptul că, deşi suferă de o boală infecţioasă, femeia a refuzat să se trateze, nefiind izolată de ceilalţi membri ai familiei. „Copiii sunt expuşi riscului de a se infecta. Mai mult, copiii, care contactează cu bunica, vin zilnic la şcoală. S-ar putea să-şi infecteze colegii şi profesorii. Viaţa acestor copii este în pericol, iar ei nu sunt vinovaţi că s-au născut într-o societate indiferentă”, spune o săteancă.

Tatiana Iancu, sora medicală din Grozeşti, susţine că Lidia Savin a acceptat să se trateze la domiciliu. „Iniţial, refuza categoric tratamentul, dar, după repetate încercări de a o convinge, a acceptat. Tratamentul e de şase luni. I-am investigat şi pe copiii care contactează cu bătrâna. Am constatat că sunt sănătoşi. Despre acest caz a fost anunţat şi Ministerul Sănătăţii, care după verificarea stării de sănătate a copiilor a decis că aceştia pot frecventa şcoala, neprezentând vreun pericol pentru ceilalţi copii”, explică Tatiana Iancu.

Liliana Domente, directoarea Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” din Chişinău, susţine că deseori pacienţii sunt încurajaţi să se trateze şi la domiciliu. „Pacienţii sunt informaţi că se pot trata şi acasă, în familie, dacă urmează cu stricteţe recomandările medicului. Astfel este promovată reintegrarea socială a pacienţilor cu TBC”, explică Liliana Domente.

„La noi în sat acest subiect este închis”

„Trebuie să vorbiţi cu asistentul social. Suntem şi noi curioşi să vedem care-i situaţia din familia Savin. Ce face medicina şi asistenţa socială atunci când copiii sunt în situaţie de risc? Minorii stau în aceeaşi casă cu bătrâna pentru că nu au alt spaţiu locativ, fiind o familie socialmente vulnerabilă”, explică reprezentanţii Primăriei. Totodată, aceştia susţin că nu acordă niciun ajutor acestei familii, deoarece „Primăria nu are fonduri pentru astfel de ajutoare. Avem serviciul de asistenţă socială, aflat în subordinea asistenţei sociale din Nisporeni. Astfel, toate ajutoarele sunt acordate prin intermediul asistenţei sociale”, adaugă cei de la Primăria Grozeşti.

Aliona Marin, asistenta socială din sat, a refuzat categoric să vorbească cu noi. „Nu am ce să vă spun”, a zis aceasta când a aflat despre ce vrem să discutăm, sistând convorbirea. Am insistat în repetate rânduri, dar asistenta socială închidea telefonul.

„La mijloc de ianuarie, m-au sunat cei de la Primărie şi m-au anunţat că asistenta medicală de la şcoală va lipsi câteva ore pentru că va merge, împreună cu medicul de familie, asistentul social şi primarul, la casa Lidiei Savin, să o convingă să se trateze de tuberculoză. Abia atunci am aflat despre caz”, îşi aminteşte Elena Dobzeu, directoarea liceului în care învaţă şi nepoţii Lidiei Savin.

Vestea a îngrijorat-o pe directoare, care a cerut să se intervină, iar copiii să fie examinaţi, pentru a vedea dacă nu sunt infectaţi. „Tot atunci am auzit despre cazul educatoarei din Donduşeni care a infectat 65 de copii cu TBC. Am început să-mi fac griji şi mai mari, pentru că răspund de siguranţa copiilor care învaţă la liceu”, susţine Elena Dobzeu.

După controlul copiilor, medicii au constatat că aceştia sunt sănătoşi. „I-am cerut medicului de familie să-mi dea un certificat, în care să fie scris negru pe alb că aceştia sunt sănătoşi şi nu reprezintă vreun risc pentru colegi”, susţine directoarea. Potrivit ei, insistenţa sa a indispus medicul de familie, care a întrebat-o de ce face atâta zarvă şi divulgă acest secret? „Mă întreba de ce fac aşa tam-tam? De ce agit lumea? De ce am sunat la mai multe instituţii medicale? Doamne, Dumnezeule, doar nu e un secret de stat! De atâta am umplut Moldova cu această boală, pentru că nu se spune nimic, toţi tac. Dar cum să nu spunem? Noi doar trebuie să-i tratăm. Medicul a încercat să mă liniştească, spunând că femeia a acceptat tratamentul la domiciliu. Dar nu am primit încă niciun certificat, pentru că, ulterior, medicul de familie a avut probleme de sănătate şi a fost internat la spital”, susţine Elena Dobzeu. Directoarea mai spune că asistenta socială a refuzat să vorbească, deoarece „în sat acest subiect este închis”.

„Vai, toate-s pe capul meu…”

„Vai, toate-s pe capul meu… Eu sunt calică, mi-i ruptă mâna, picioarele, abia merg. Acum îmi lecuiesc mâna, dar şi tuberculoza”, se vaietă Lidia Savin.

„Iniţial, bătrâna a refuzat tratamentul, fiindcă se deplasează greu şi nu poate merge la spital. Iar pentru a merge la consultaţia medicală, trebuia să fie dusă la spital de feciori, ceea ce presupune anumite cheltuieli de transport, iar familia nu are bani. Bine că a fost vizitată de acel grup de medici, care i-au stabilit tratament acasă. Există, însă, o problemă – cei trei nepoţi ai săi, care trăiesc în aceeaşi casă”, crede Vasile Drăgan, vecinul familiei Savin.

Bărbatul îşi aminteşte că, vara trecută, Doina, nepoata Lidiei Savin, s-a îmbolnăvit de TBC. „Medicii au trimis-o la un centru, dar, în ultimele câteva luni, fetiţa are probleme cu picioarele.” „Doina este în clasa a 6-a. E o fetiţă bună, frecventează regulat şcoala. Nu avem probleme cu ea, dar e bolnăvicioasă. Pe la început de octombrie, un picioruş a început să i se alungească. Părinţii s-au grăbit să ajungă la medici, fiind nevoiţi să împrumute bani de la tot satul. Au mers dintr-un cabinet în altul, de la un spital la altul, dar – fără rezultate. Nimeni nu le spunea de ce suferă fetiţa. Aşa au umblat pe la spitale timp de trei luni. Eu şi profesorii am strâns bani să-i ajutăm să facă toate analizele”, spune directoarea liceului din satul Grozeşti.

În urmă cu câteva săptămâni, Doina a fost diagnosticată cu necroză a capului femural – o complicaţie la şold, care apare atunci când e întreruptă vascularizarea la nivelul şoldului. În lipsa sângelui, celulele osoase mor, provocând distrugerea articulaţiei şi artroză.

„Doina urmează să fie operată la Institutul Mamei şi Copilului. În urmă cu câteva zile, fetiţa a fost internată, dar medicii au trimis-o acasă, pentru că răcise. Cred că e mai mult frica de intervenţia chirurgicală, decât răceala”, e de părere vecinul familiei Savin, care se bucură că operaţia va fi gratis. „O duc foarte greu cu banii. Lidia Savin are grad de invaliditate, pentru care primeşte câteva sute de lei, bani pe care cumpără medicamente. Feciorii lucrează cu ziua, dar tot nu câştigă prea mult. Tot greul e pe umerii nurorilor bătrânei, care lucrează la Nisporeni, la o fabrică de încălţăminte. Vedem cât de greu le este şi câţi bani au cheltuit pentru analizele Doinei, pentru drumul la Chişinău, dus-întors, şi pentru multe altele. Noroc că oamenii din sat au strâns nişte bani ca să-i ajute”, constată Vasile Drăgan.

„Nu ar trebui să ne temem de tuberculoză”

Specialiştii au identificat câteva cauze care provoacă apariţia şi răspândirea tuberculozei: migraţia frecventă a populaţiei, modul nesănătos de viaţă, refuzul unor bolnavi de a se interna în spital şi de a se trata. Potrivit datelor Centrului de Management în Sănătate Publică, în 2013, incidenţa prin tuberculoză a fost de circa 102,7 cazuri la o sută de mii de locuitori. În 2015, aceasta s-a redus până la 80,7 cazuri. Totuşi, sunt raioane, precum Dubăsari, Ialoveni, Rezina, Ungheni, unde situaţia este mai îngrijorătoare. În 2015, în R. Moldova au fost atestate oficial 2870 de persoane cu TBC.

„Tuberculoza este o patologie de care nu ar trebui să ne temem. Oricine se poate îmbolnăvi, dar, un bolnav de tuberculoză nu este un sacrificat. El se vindecă, dacă boala e depistată la timp şi dacă este respectat tratamentul. Aceasta e cea mai vindecabilă boală infecţioasă”, explică Liliana Domente, directoarea Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc”.

Totodată, pacienţii care nu se tratează sunt principalii purtători ai acestei boli, care se răspândeşte pe calea aerului. Un bolnav de tuberculoză răspândeşte bacilii când tuşeşte, strănută, vorbeşte, iar persoanele din jurul său inspiră aerul cu microbi şi pot să se infecteze. Statisticile arată că o persoană care are TBC şi nu se tratează poate infecta într-un an aproximativ alte zece persoane cu care contactează. Tuberculoza nu se transmite prin mâncare, prin folosirea aceloraşi vase sau tacâmuri.

Menţionăm că diagnosticarea şi tratamentul tuberculozei în R. Moldova sunt gratuite. Totodată, în zece raioane, Străşeni, Orhei, Rezina, Criuleni, Cahul, Ialoveni, Hânceşti, Ungheni, Glodeni, Râbniţa, au fost deschise centre comunitare pentru susţinerea bolnavilor de tuberculoză. În R. Moldova activează 59 de laboratoare de microscopie a sputei pentru depistarea mycobacteriei tuberculozei. În afară de aceasta, în Chişinău, Bălţi, Bender şi Vorniceni funcţionează şi Laboratoare de Referinţă în microbiologia tuberculozei, unde se efectuează examene microbiologice pentru depistarea rezistenţei la preparatele medicamentoase.