Teze de licenţă. Comerţ deschis

An de an, studenţii ajunşi la etapa scrierii tezei de licenţă se pomenesc în faţa unui târg deschis: tezele se vând şi se cumpără ca la piaţă. Achiziţionarea acestora a devenit o procedură foarte simplă: poţi contacta persoanele de pe anunţurile afişate pe stâlpii din preajma universităţilor sau poţi găsi on-line zeci de oferte. Cele circa 60 de pagini procurate contra sumei de câteva sute de euro îi asigură studentului o notă de trecere şi lipsa oricărui efort intelectual. În diploma de studii obţinută ulterior nu va scrie niciodată: „Licenţiat cu o teză cumpărată”. Universităţile abia elaborează metode pentru contracararea fenomenului.parajumper

În aprilie-iunie, piaţa tezelor de licenţă devine efervescentă. E perioada în care studenţii pregătesc ultima dovadă că sunt specialişti în materia studiată timp de câţiva ani, prin elaborarea unei cercetări, care presupune săptămâni întregi petrecute în biblioteci. Cei care nu vor să facă acest efort… au alternative.

Metoda I: „Relaxează-te” pe Internet

„Dacă eşti student, te afli în faţa examenului de licenţă sau master şi nu ai avut timp să-ţi realizezi lucrarea, relaxează-te! Suntem aici pentru a te scoate din încurcătură, (…) pentru a te sprijini şi a beneficia de cei 6 ani de experienţă acumulată în realizarea de lucrări de licenţă şi disertaţie”, se spune pe una dintre paginile web, care oferă o listă de teze de licenţă deja „susţinute în anii anteriori cu succes maxim”. Deţinătorii acestui site explică: lucrările “sunt obţinute de la foşti absolvenţi, cumpărate sau realizate la comandă de către noi sau colaboratorii noştri”. ( Sursa: http://www.lucrari-de-licenta.info/ )

Alt site spune că realizează „lucrări de licenţă la comandăHYPERLINK “http://www.infospecialconsulting.ro/” (proiecte de diplomă) în funcţie de planul dumneavoastră sau în funcţie de un plan conceput de noi şi aprobat de profesorul îndrumător. Termenul de execuţie este de minim o săptămână, iar preţul variază în funcţie de complexitatea lucrării. De asemenea, realizăm studii de caz, eseuri, referate, proiecte, lucrări de disertaţie sau doctorat”, anunţă acest site, oferind şi reduceri pentru tezele la drept. (Sursa: http://www.lucrari-de-licenta.eu/)

Am contactat telefonic zeci de persoane care expuneau asemenea anunţuri. Practic peste tot se comunicau aceleaşi date, preţul solicitat variind de la 150 de euro până la 300 de euro. „Noi dăm garanţie! Nu s-a plâns nimeni până acum. Banii ni-i daţi după ce vă arătăm lucrarea”, îmi zice cu încredere unul dintre prestatori. Unii dintre studenţi însă spun că procurarea unei teze nu e atât de inofensivă.

Igor este absolvent al unei facultăţi de la ULIM şi spune că a fost „victima” unui astfel de site. Profesorul l-a dat afară când i-a văzut lucrarea. „Proful mi-a reproşat că nu am fost să-i arăt paşii de lucru, că nu i-am prezentat planul lucrării şi că, în genere, mă vede prima dată. Am fost nevoit să refac singur lucrarea, căci administraţia site-ului nu mi-a mai răspuns”.

Şi Alina, absolventă a unei facultăţi de la USM, a fost pradă a acestei momeli. „Mie mi-au cerut 200 de euro. Au zis că iau zece garantat. Am primit teza pe mail şi mi-au spus că ei pot modifica 23 de pagini, nu mai mult, asta în cazul în care coordonatorul meu are pretenţii. Ulterior mi-au făcut nişte modificări, dar într-un final am luat 7. Acum n-aş mai face prostia asta.”

Metoda 2. „Eu m-am înţăles cu un băiat de la partid”

Cea de-a doua metodă pe care o practică studenţii este să cumpere tezele direct de la foştii absolvenţi. Uneori, “vânzătorul”, pentru un preţ mai mare, actualizează informaţia.

Iulia, este în ultimul an de facultatea la USM şi a preferat să plătească 100 de euro unui coleg, absolvent deja, pentru teză. „Învăţătura nu este tocmai pentru mine. Eu mă mărit la vară şi ştiu că voi avea un trai asigurat. Logodnicul meu lucrează „la Magadan” şi o să-mi deie el bani. Am să refac doar ultimul capitol din teză şi un 8 am asigurat”, zice ea fără sfială.
Parajumpers Jacka Dam

Alexandru, student în ultimul an la ULIM, zice că este mai norocos decât ceilalţi colegi. „Eu m-am înţeles cu un băiat de la partid, unde suntem colegi. El mi-a dat lucrarea lui fără probleme. Trebuie să o prefac puţin. Oricum, nu cred că păţesc ceva. El a absolvit cu 3 ani în urmă IRIM, iar eu sunt la altă universitate. Nimeni nu se va pricepe!” spune cu încredere tânărul.

Metoda 3. „Comisia să nu mă gruzească”

Cea de-a treia metodă pe care o folosesc studenţii este să se înţeleagă direct cu coordonatorul tezei sau cu un intermediar care vorbeşte cu profesorul. Schema variază de la universitate la universitate.

De exemplu, după spusele lui Ion, student în anul III la ASEM, o lucrare de licenţă o poţi cumpăra direct de la coordonator, doar că foarte discret. „Înţelegi, eu plătesc mai scump, dar nu risc. Adică, dau 350 de euro, dar în preţul dat mă înţeleg, deodată, şi pentru nota finală. Şi sunt asigurat: comisia nu o să mă „gruzească”, pentru că proful meu ori va fi şi el în comisie, ori va vorbi pentru mine”, zice Ion.

Ecaterina a absolvit anul trecut facultatea şi zice că a dus „tratativele” cu privire la teză prin intermediul unui bărbat, Petru. „Petru a terminat universitatea cu vreo 4 ani în urmă, dar vine pe aici şi ne ajută să avem acces la profi. Ei nu vor să ieie banii direct de la noi. Eu nici nu ştiu ce profesor mi-a făcut lucrarea. Am dat banii şi gata. Cu 300 de euro, am obţinut un 9 frumos şi fără mare bătaie de cap.”

Olga Plotnic, este doctor în drept şi conferenţiar universitar la ASEM. Ea zice că în fiecare an are de a face cu studenţi mai şmecheri. „Anul trecut, de exemplu, a venit un băiat, pe care îl consideram bun, capabil, şi îmi zice cu tot tupeul să-i scriu eu teza. Am rămas şocată. L-am refuzat, iar drept replică îmi spune: „Păi cum, doamnă profesoară, asta, doar, e o tradiţie la noi în universitate. Ce vă încurcă să mergeţi într-un Porsche?!” M-am simţit umilitor de tot”, mărturiseşte profesoara.

Metoda IV: Copiatorul copiază sau fură?

O altă faţă a monedei e că şi studenţii sârguincioşi pot fi victime în businessul cu teze. Fiecare teză trebuie xeroxată în câteva exemplare, iar unii administratori ai aparatelor de copiat au găsit noi căi de a face bani. În timp ce studentul aduce teza ca să fie xeroxată, aceasta este memorizată de copiator, după care – vândută. Este şi cazul lui Ştefan Grigoriţă, absolvent al Facultăţii de Relaţii Internaţionale a USM, care peste o săptămână după printarea lucrării şi-a găsit teza postată pe Internet. „Am găsit un xerox mai ieftin lângă Universitatea de Medicină. Vreo 30 de bani foaia. Peste o săptămână găsesc teza mea pe site-ul scribd.com. Am contactat persoana care a făcut postarea, dar nu mi-a mai răspuns nimeni. Şi astăzi tot acolo stă”, povesteşte, indignat, tânărul.

Am încercat să mă dau drept studentă care caută o teză de masterat pe la secţiile de xerox. Andrei, un angajat la un copy centru, mi-a mărturisit că „aşa ceva se practică, cred, la fiecare gheretă de xeroxare. Şi după asta le punem în vânzare pe site-uri sau pe makler”, recunoaşte Andrei.

Lupta cu tezele „de vânzare” e grea

Tudor Lazăr a absolvit anul trecut cu brio Facultatea de Economie Generală şi Drept, ASEM. „Am o atitudine negativă faţă de cei care cumpără tezele, dar nu-i numai vina lor. Mediul formează omul şi este foarte greu ca un cetăţean de la noi să nu folosească aceste metode, când trăim într-un mediu unde se tolerează cumetrismul, corupţia, lenea, minciuna şi prostia”, zice Tudor.

Unii profesori universitari reuşesc să descopere cu uşurinţă tezele contrafăcute. Galina Pogreb, profesoară universitară la USM, spune că se luptă an de an cu aceste practici. „Eu cer studentului lucrarea în format electronic. Copiez un paragraf, îl pun pe Google şi văd imediat de unde a fost copiat. În acest caz, ori studentul se apucă de lucru, ori nu vede diploma!” zice ea.

La Academia de Studii Economice există chiar un soft anti-plagiat, care depistează lucrările identice. Fiecare absolvent este obligat, cu trei săptămâni înainte de examene, să-şi plaseze lucrarea pe site. Autorul acestui proiect, Constantin Sclifos, zice că de doi ani încoace lucrurile s-au schimbat în bine. „Există factorul psihologic, în primul rând. Studenţii, dar şi profesorii se tem să nu fie depistaţi. Din păcate, softul nu monitorizează şi coordonatorii, ci doar lucrările studenţilor.”

Iar dacă o lucrare coincide cu alta în volum de 40–48%, atunci se constituie un juriu al facultăţii, care examinează lucrarea, intervievează şi studentul, dar şi coordonatorul, după care se ia o decizie. „Softul nu este judecător. Se poate întâmpla ca lucrările din domeniul contabilităţii să se asemene mai mult una cu alta, pentru că sunt folosiţi aceeaşi termeni, debit, credit, cifre. Până acum nu am sancţionat pe nimeni, chiar dacă am depistat corespundere în mărime de 38%”, a declarat Ion Cotelnic, doctor habilitat la catedra de “Cibernetică şi Informatică Economică” la ASEM.

Cristina Ţărnă, vicedirector CNA, spune că problema s-ar putea rezolva dacă studenţii ar vrea să colaboreze, aşa încât vânzătorii sau hoţii de licenţe să fie prinşi în flagrant delict. „Noi acţionăm dacă cineva sună la linia fierbinte şi depune o plângere. Mai ales dacă studentul este gată să colaboreze, folosind banii marcaţi, delictul ar putea fi uşor demonstrat.”Parajumpers Jacka Herr

Corina OPREA, ŞSAJ