Societatea rămâne intolerantă faţă de femeile decidente

La Biblioteca Municipală „B.P. Haşdeu” din Chişinău a avut loc inaugurarea expoziţiei mobile „Expuse? Portretele femeilor puternice”. În acest context, s-au discutat prognoze şi viziuni privind implicarea tinerelor femei în viaţa socială a R. Moldova.

Studenţii programului de masterat „Didactica limbii germane şi strategii de comunicare“ de la Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” s-au întrebat care sunt problemele cu care se confruntă femeile din Moldova în viaţa lor profesională şi personală. Tinerii au avut sarcina de a identifica câte o femeie activă în cadrul societăţii civile şi de a discuta cu ea despre viaţa şi preocupările ei. Astfel, pe lângă portretele din cadrul expoziţiei, a apărut şi o broşură cu portretele acestor femei creionate în şase interviuri.

„Noi nu vorbim despre femei la subiecte ca istoria…”

Polina Ceastuhina este una dintre femeile expuse. Are 28 de ani, a făcut studii în Marea Britanie, este project manager într-o agenţie creativă şi activează, totodată, în cadrul Grupului de Iniţiative Feministe din Moldova. Ea consideră că societatea noastră are nevoie de schimbări radicale în ceea ce priveşte atitudinea faţă de tinere.

„De mici, fetele sunt educate prin prisma aşteptărilor de la părinţi. Societatea se aşteaptă ca o tânără să devină o mamă bună, o soţie bună, nimeni nu spune că o fată ar putea fi preşedinte. Eu n-am auzit nicio mamă sau un tată să spună asta”, explică Polina, adăugând că, în şcoală, rolul este iarăşi divizat: „felul în care noi nu vorbim despre femei la subiecte ca istoria… Eu nu ştiu dacă aţi văzut vreodată un portret de femeie într-o şcoală. Când intri într-o asemenea instituţie, vezi portrete de bărbaţi. Cum putem avea mai multe femei în politică, mai multe femei active, când noi nu le socializăm şi nu le creştem de mici cu aceste idei?”, se întreabă activista.

Nici statul nostru, nici noi nu înţelegem ce înseamnă egalitatea de gen

Totodată, Polina se referă şi la legea „care le oferă bărbaţilor două săptămâni de concediu, care nici nu este obligatoriu, pe când femeile au patru luni de concediu de maternitate şi, ulterior, au posibilitatea să îngrijească de copil timp de trei ani. Luând în considerare faptul că în R. Moldova bărbaţii primesc un salariu mediu cu 12% mai mare decât femeile, în momentul în care o familie trebuie să decidă cine revine la serviciu, sigur, problema se rezolvă ţinând cont de aspectul financiar – dacă bărbatul face mai mulţi bani, evident, femeia rămâne acasă. Statul, dar şi noi nu înţelegem ce înseamnă egalitate de gen şi pe noi nu ne interesează, de fapt, ce este aceasta. Noi nu avem o problemă cu femeile, avem o problemă cu societatea”, afirmă tânăra.

Polina Ceastuhina crede că este foarte important ca fetele, femeile să aibă sprijin din partea oamenilor apropiaţi, „în caz contrar, te dai bătută, într-un fel. Fetele sunt văzute mai mult ca o povară, ceea ce este parte din gândirea patriarhală. Pe de altă parte, băieţii sunt văzuţi ca cei care vor aduce bani, se vor implica în politică, ei stau la masă când adulţii vorbesc despre politică. Şi fetele, şi băieţii sunt de mici inferiorizaţi de faptul că băieţii, de exemplu, n-au dreptul să plângă, să-şi exprime emoţiile. Noi facem o treabă foarte urâtă, ca părinţi, prin faptul că punem aceste limite, punem povara acestor aşteptări şi nu lăsăm spaţiu ca ei, copiii, să-şi descopere potenţialul, indiferent de sexul lor. Cred că e vorba de educaţia noastră ca părinţi. Un părinte care este el însuşi frustrat şi a absorbit toate aceste stereotipuri nu poate fi diferit faţă de propriii copii, reproduce mai departe aceste stereotipuri”, crede Ceastuhina.

Pe de altă parte, jurnalista Marina Şupac vorbeşte despre necesitatea de a cita mai des în mass-media femeile experte. „Avem atâtea fete la Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative, dar nu le vedem în calitate de analişti politici la TV”, se arată nedumerită Marina. Ea e de părerea că, pentru a schimba percepţia asupra femeilor în societate, e nevoie de o cooperare cu mass-media, dar şi cu întreaga societate.

Nivelul de acceptare a femeilor din grupurile vulnerabile este foarte scăzut

Xenia Siminciuc, o altă femeie expusă, este ofiţer de comunicare la Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului, iar în cadrul evenimentului s-a referit la dificultăţile pe care la întâmpină femeile cu dizabilităţi din R. Moldova. „Totul începe de la un sistem care te mănâncă. Când naşti un copil cu dizabilităţi, eşti încurajat să-l laşi într-o instituţie specială. Ţi se spune că o să mai naşti copii sănătoşi”, povesteşte Xenia. Ea adaugă că nivelul de acceptare a femeilor şi, mai ales, a femeilor din grupurile vulnerabile este foarte redus, „pentru că sunt deja impuse anumite roluri în societate, însă studiile au demonstrat că dacă femeile din grupurile vulnerabile sunt incluse în colectiv ca angajatori, ca stagiari, ca elevi, ca studenţi, atunci creşte, respectiv, şi nivelul de acceptare, şi nivelul de înţelegere în cadrul acestuia”, conchide Siminciuc.

Altă tânără activă, Kristina Răducan, foloseşte propriul exemplu pentru a motiva femeile rome să se implice în politică şi nu numai. Ea este singura persoană din familia sa care are studii superioare, iar visul său e ca, într-o zi, în Parlament, reprezentarea femei-bărbaţi să fie de 50/50, „după merit”.

„După căsătorie, destul de devreme – pe la 12-13 ani, fetele rome, în marea lor majoritate, nu se întorc la şcoală. Despre universitate nici nu mai poate fi vorba. Până la urmă, nu cred că există o formulă unică pentru promovarea femeilor în luarea deciziilor, dar este clar că e nevoie să investim mai mult în creşterea capacităţilor personale ale lor”, opinează Răducan.

Prezentă la eveniment, Victoria Boţan, stagiară UN Women, ne-a spus că unul dintre proiectele la care lucrează acum este bugetarea sensibilă. „Noi am realizat succese destul de mari în această sferă. Începând cu viitorul an academic, la ASEM va fi creat un curs pentru masteranzi legat de bugetarea sensibilă. Este important ca din familie, şcoală, societate să fie create premise egale atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Ca o femeie şi să-şi dorească, şi să poată deveni şi preşedintă, şi ministră, şi orice îşi doreşte”, susţine Victoria. Şi adaugă că un factor decisiv în acest context este şi personalitatea tinerelor, „mai ales că nu sunt profesii numai pentru femei şi numai pentru bărbaţi. Există şi trebuie să existe dreptul la alegere”, conchide Boţan.

Un studiu recent al BNS arată că 27% dintre femeile ocupate au studii superioare, în timp ce bărbaţii – în proporţie de 22%. Totuşi, femeile câştigă, în medie, cu 12,4% mai puţin faţă de bărbaţi. Diferenţele de salarii sunt de circa 543 de lei. Tot femeile sunt cele care ocupă şi posturi de muncă inferioare, majoritatea funcţiilor de conducere fiind ocupate de bărbaţi, femeile continuând să fie subreprezentate în procesul de luare a deciziilor.