Punctul pe i în relaţiile persoanelor LGBT cu familia, biserica şi poliţia

Potrivit unui sondaj realizat de Institutul de Politici Publice în 2014, în care respondenţii erau solicitaţi să spună ce le vine prioritar în minte atunci când aud cuvintele homosexual sau lesbiană, 7,9% din cetăţenii R. Moldova au răspuns cu „boală psihică”, 6,3 % – cu „anormal”, iar 6,1 % – cu „persoane bolnave”. Ceilalţi participanţi la sondaj au utilizat următoarele calificative: „trebuie nimiciţi”, „prostie”, „păcat”. Directoarea executivă a Centrului Genderdoc Moldova (GDM), Anastasia Danilova şi coordonatoarea pentru programe Lobby şi Advocacy la GDM, Angela Frolov, consideră că aceste atitudini vin din neştiinţă şi din frica de necunoscut. Anastasia Danilova şi Angela Frolov ne-au răspuns la 8 întrebări legate de stereotipurile care există în societate în raport cu persoanele LGBT.

Despre homosexualitate: mă nasc aşa sau devin?

Angela Frolov: Savanţii nu au încă un răspuns ferm privind cauzele homosexualităţii. Sunt mai multe teorii, dar nu există una singură care ar răspunde cu exactitate la această întrebare. Pentru mine, ca persoană homosexuală, această întrebare este una care chiar nu prea contează, pe mine nu mă interesează care sunt cauzele sexualităţii mele – m-am născut eu sau am devenit aşa, pentru că este vorba de viaţa mea, despre alegerile mele în viaţă, este vorba despre libertatea mea de a-mi trăi viaţa exact aşa cum vreau. Eu nu cred că poţi alege de cine te îndrăgosteşti. Eu cred că acest lucru vine din interior şi noi nu-l putem controla şi dacă e să ţinem minte că orientarea sexuală e în primul rând despre dragoste, atunci nu ştiu dacă putem vorbi aici despre o alegere. Chiar nu ştiu.

Despre poligamie: înseamnă numaidecât a fi homosexual cu a fi poligam?

Anastasia Danilova: Cred că monogamia sau poligamia sunt alegerile personale ale fiecăruia. În principiu, cel mai important e ca omul să se regăsească în relaţia în care lui sau ei îi este confortabil. Printre homosexuali, sunt foarte multe relaţii stabile şi de lungă durată – e vorba de oameni care locuiesc împreună ani la rând, sunt şi cupluri care au în educaţie copii, dar şi dintre cele care aleg să trăiască fără copii, sunt şi persoane poligame, care consideră acest mod de viaţă ca fiind o normă. Fiecare decide ce e potrivit şi ce nu pentru sine. Personal cred că dreptul la alegere trebuie mereu să rămână la discreţia persoanei. Nu putem spune cu siguranţă dacă toţi homosexualii sunt monogami sau poligami. Asta nicicum nu e legat de orientarea sexuală a omului, ci e legat de preferinţele sale – cineva vrea relaţii de lungă durată, familie şi parteneriat, cineva îşi doreşte pentru sine mai multă diversitate. E alegerea fiecăruia şi nu are nimic în comun cu orientarea sexuală.

Despre „nu-mi atinge copilul”: poate fi transmisă homosexualitatea?

Anastasia Danilova: Evident, orientarea sexuală nu poate fi transmisă în vreun fel, nu te poţi infecta în vreun fel de aceasta şi nu o poţi impune cuiva. E important cum se simte omul în interior. Dacă orientarea sexuală ar putea fi educată în vreun fel, atunci nu ar exista homosexuali, pentru că majoritatea homosexualilor sunt crescuţi şi educaţi în familii heterosexuale şi, să spunem, dacă sora mea este căsătorită şi are trei copii, şi eu am fost crescută în aceeaşi familie, după aceleaşi reguli şi de aceiaşi părinţi, dar nu sunt căsătorită, nu am copii şi sunt lesbiană, asta despre ce ne vorbeşte? Homosexualitatea nu poate fi transmisă pe cale aeriană, iar oamenii care-şi pun această întrebare ar trebui să se întrebe, bunăoară, dacă e atât de uşor de schimbat orientarea lor sexuală.

Angela Frolov: Copiii se îndrăgostesc, în principiu, încă de la grădiniţă, încă de la creşă aleargă unii după alţii. Deci, noi avem orientare sexuală încă de când începem să ne percepem. Nu e ceva ce putem înţelege, conştientiza, schimba. E ceva natural, care vine din interior. Şi nu ştiu dacă îşi poţi dicta de cine anume să te îndrăgosteşti sau care este sexul persoanei de care te poţi îndrăgosti.

Despre poliţie: cât de receptivă este aceasta atunci când e vorba despre tratarea cazurilor LGBT?

Anastasia Danilova: Sunt cazuri diferite. În ultimul timp, totuşi, putem spune că atitudinea poliţiei se schimbă în bine, întrucât beneficiază de instruiri. Poliţia începe să înţeleagă ce înseamnă orientarea sexuală şi identitatea gender, pentru că, de obicei, o atitudine negativă apare din cauza lipsei de informaţie. Cred că există şanse de îmbunătăţire a situaţiei, deşi sigur că asta depinde de om. E important ca poliţiştii să se comporte profesionist la locul lor de muncă, poate chiar în pofida unor atitudini personale.

Despre explicaţii: cum îi povestesc copilului meu de ce doi bărbaţi sau două femei se ţin de mână?

Angela Frolov: În genere, noi avem o problemă extrem de mare legată de educaţia copiilor şi de discuţiile pe care ar trebui să le avem cu ei. De obicei, noi credem că, până la majorat, copilul nu este capabil să înţeleagă nimic, iar educaţia noastră se rezumă la „nu fă asta”, „nu te băga”, „nu merge”, „nu te duce” , deci sunt toate aceste nesfârşite interdicţii. De fapt, părinţii ar trebui să perceapă că, de la cea mai fragedă vârstă, copiii sunt capabili să te înţeleagă, e suficient să găseşti cuvinte potrivite. Copilul e capabil să înţeleagă o explicaţie, dacă tu vrei să o faci şi e foarte simplu să îi explici relaţiile homosexuale – îi spui simplu că, în această lume, sunt situaţii în care bărbatul poate iubi un bărbat şi femeia poate iubi o femeie. Punct. Copilul nu are homofobie în el, el nu va înţelege acest lucru diferit de ceea ce i-ai spus tu. E atât de simplu să îi explici – prin dragoste, prin comunicare. Altfel, cum vorbeşti cu copilul tău despre sex, despre alte lucruri care i se vor întâmpla, cum îi explici să îşi protejeze corpul, să nu permită cuiva să-l atingă?

Despre pedofilie: homosexual egal cu pedofil?

Anastasia Danilova: Aici este vorba mai degrabă de o manipulare a opiniei publice. Această chestiune se foloseşte destul de des, pentru că copiii pentru noi toţi reprezintă ceva foarte important şi ei sunt cea mai fragilă categorie de populaţie, astfel că orice om matur are dorinţa de a-şi proteja copilul de violenţă, de presiune psihologică, de abuz sexual şi această temă într-atât de mult atinge inimile oamenilor, încât pentru a le instiga sentimentul de ură faţă de un anumit grup social, e foarte la îndemână să raportezi acest grup la pedofilie, să-l prefaci într-un duşman, să-l demonizezi în ochii societăţii în întregime. Este clar că homosexualitatea şi pedofilia nu au nimic comun. Ultima este o infracţiune asupra copilului, iar homosexualitatea este legată de relaţia a doi oameni maturi, conştienţi şi care au un acord comun, ceea ce este absolut contrar pedofiliei, unde copilul nu percepe şi nu înţelege nimic.

Despre lipsuri: ce lacune există în legea R. Moldova privind respectarea drepturilor persoanelor LGBT?

Angela Frolov: Pe lângă faptul că nu există nimic din ce ar reglementa crima de ură şi care sunt pedepsele pentru aceasta, avem probleme şi cu Legea privind asigurarea egalităţii, în care, până în prezent, nu sunt clar stipulate orientarea sexuală sau identitatea de gen. Noi avem probleme şi cu împuternicirile Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării, care nu poate în niciun fel să-i pedepsească pe cei care instigă la discriminare, ci poate doar constata faptul discriminării, persoanele fiind nevoite să meargă în instanţă pentru a-l determina pe discriminator să plătească o amendă sau unele daune morale sau materiale. Mai avem o problemă cu schimbarea sexului pentru persoanele transsexuale, pentru că nu există o lege care ar reglementa asta, niciun organism care ar stipula care este pachetul de documente pe care ar trebui să-l adune o persoană transsexuală, cum şi unde ar trebui să solicite schimbarea actelor de identitate, pentru a le adapta la alt sex şi la alt nume.

Despre credinţă: merg homosexualii la biserică, sunt credincioşi?

Anastasia Danilova: Eu nu merg la biserică, dar sunt persoane LGBT care celebrează sărbătorile religioase şi merg la biserică. Sunt oameni LGBT evlavioşi, care citesc şi acceptă Biblia aşa cum este ea scrisă, care aleg pentru ei ca fiind cel mai important postulat, pe cel care spune că Dumnezeu e iubire. Ei nu au probleme cu Dumnezeu, nu consideră că sunt păcătoşi sau sodomiţi. Cred că aceasă întrebare e mult mai simplă: poate fi Dumnezeu împotriva iubirii? Şi, de fapt, propaganda urii pe care o fac în societate cei care ar trebui să promoveze iubirea şi înţelepciunea, pentru mine personal, e un paradox. Eu sunt pentru libertatea de a-ţi alege credinţa, este dreptul absolut al fiecărui om. Dar, să impui cuiva ideile tale, deja e o încălcare a dreptului său la libertatea de a-şi alege religia.