Primul sunet pentru 12 copii rămaşi fără ocrotire părintească

Circa 1400 de copii sunt în evidenţa Direcţiei municipale pentru protecţia copilului. Dintre aceştia, unui număr de 1273 de copii le-a fost instituită forma de protecţie de tip familial (431 adoptaţi, 790 – în serviciul de tutelă/curatelă, 52 – în asistenţă parentală profesionistă), iar alţi 126 de copii se află în servicii de tip rezidenţial.

La 19 august, curent, s-a desfăşurat tradiţionala întâlnire a copiilor rămaşi fără ocrotire părintească care la 1 septembrie vor merge în clasa I-a cu reprezentanţii autorităţilor publice locale. Cei 12 copii au primit mai multe cadouri şi un ajutor bănesc în valoare de patru mii de lei pentru procurarea rechizitelor şi hăinuţelor, ca să păşească cu mândrie în prima lor clasă, la prima lor lecţie.

„Voi munci mult ca să-i fac fericiţi”

În urmă cu aproape jumătate de an, Liviu a rămas fără părinţi. Băiatul şi surioara lui mai mică îşi găsesc alinarea în braţele bunicii Adriana, care-şi face griji şi munceşte din greu pentru un viitor frumos pentru ei. „Îi spun lui Liviu că trebuie să înveţe bine, pentru că aşa îi va fi mai uşor în viaţă”, ne spune Adriana Bălăţel, din satul Băcioi. Femeia îngrijeşte de copii de când aceştia s-au născut. „Ei au fost întotdeauna alături de mine, au locuit cu mine. Tatăl lor i-a părăsit şi o ajutam pe fiică să îi crească, dar în urmă cu jumătate de an ea a decedat şi eu le-am devenit tutore”, ne spune femeia, ştergându-şi lacrimile.

Liviu are şapte ani şi zice că aşteaptă cu nerăbdare să meargă în clasa I-a, unde îşi va face prieteni noi. „Vreau să învăţ şi să mă joc cu ceilalţi colegi”, spune entuziasmat băieţelul, răsfoind albumul de desenat pe care l-a primit în dar. Totodată, el se laudă că poate citi şi scrie. „Am emoţii pentru el şi sper să ne descurcăm… El nu a frecventat grădiniţa, pentru că nu erau locuri, dar am lucrat cu el: am învăţat poezii, să numărăm, să citim”, menţionează Adriana, aranjând şuviţele rebele ale lui Liviu. Femeia ne mai spune că a reuşit să cumpere rechizitele necesare pentru ca Liviu să poată merge la şcoala din sat, în clasa I-a. „O să muncesc mult şi am să mă strădui să-i fac fericiţi, deşi simt că le este greu fără mămica lor”, conchide Adriana.

Tot acolo, în clădirea Direcţiei municipale pentru protecţia copilului, am întâlnit-o şi pe Nadejda Donici, care îngrijeşte de doi copii. „Cristi urmează să meargă în această toamnă în clasa întâi. El este nepotul soţului meu, aşa că îi sunt ca o bunică”, ne explică cu sfială femeia, a cărei voce prinde viaţă atunci când începe să vorbească despre băieţelul care îi zâmbeşte. „Este un băieţel cuminte, curios şi îi place să înveţe lucruri noi. Pentru el fiecare detaliu este ca o nouă lume, care-l impresionează şi-l bucură”, adaugă femeia.

„Copiii au nevoie de iubire părintească”

Maria Ţurcan, din satul Băcioi, a devenit tutore pentru doi nepoţi ai săi. „Tutore am devenit anul trecut, dar îi cresc de când erau mici. Părinţii i-au lepădat. Nora şi ficiorul meu s-au despărţit, unul s-a dus într-o parte, altul în altă parte, iar pe copii i-au lăsat. Şi acum nu vin să-i vadă, măcar să le sune, să le spună un cuvânt dulce şi să ne ajute măcar cu ceva…”, ne spune cu tristeţe femeia.

Potrivit ei, feciorul şi-a întemeiat o familie în Ucraina şi nu mai vrea să revină în Moldova. „Acolo el are alţi doi copii, iar la aceştia a venit o singură dată cu câţiva biscuiţi şi nimic mai mult. Dulciurile se mănâncă într-o zi-două, dar copiii au nevoie zilnic de mâncare, de haine şi multe altele. Dar cel mai mult, copiii au nevoie de iubire părintească… Am devenit tutorele lor de-abia anul trecut, pentru că tot speram că poate se vor întoarce, dar nu au mai făcut-o”, ne spune Maria Ţurcan, care este o femeie uscăţivă, cu mâinile bătătorite de munca pe câmp. Femeia spune că îi este greu, dar încearcă să se descurce cu puţinul pe care-l are. „Lunar primesc câte 700 de lei pentru fiecare copil, plus pensia mea de 700 de lei. Mai am o fată care lucrează peste hotare, are şi ea trei copii şi-i este greu, dar ne mai ajută, le mai trimite hăinuţe şi tot e înainte”, ne spune femeia. Maria mărturiseşte că banii pe care i-a primit ca ajutor (4000 de lei) pentru Vasile, care va merge în clasa întâi, îi va folosi şi pentru Maria, nepoţica de 12 ani de care îngrijeşte. „Doar nu pot să-i iau unuia tot, iar alt copil să ducă lipsă de ceva”, adaugă Maria. Îi este greu, la vârsta pe care o are, să îngrijească de copii, dar spune că: „M-am obişnuit cu ei şi nu-mi pot imagina viaţa departe de ei”.

„Strategia noastră este de a lua copiii din orfelinate şi de a-i plasa în familii. Studiile arată că dezvoltarea micuţilor care cresc în orfelinate este diferită de cea a copiilor crescuţi în familie. Primii se integrează mai greu în societate, au abilităţi limitate pentru un trai independent, iar cei crescuţi în familii de tutori sau asistenţi parentali sunt deschişi şi se dezvoltă bine”, susţine Rodica Terehovschi, şefa interimară a Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului.

Până în 2020, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale îşi propune ca în R. Moldova să nu mai existe copii fără familii.