„Prima mea învățătoare” – un bărbat
Două sute de învățătoare la un singur învățător. Astfel arată echilibrul de gen în învățământul primar în municipiul Chișinău. Deși în Spania, Finlanda sau Suedia în clasele primare sunt peste 20% bărbați pedagogi, iar în Japonia și Turcia chiar câte 30-40%, în R. Moldova „prima mea învățătoare” este o noțiune extrem de stereotipă, bărbații care predau în clasele primare fiind o raritate.
Cinci bărbați în învățământul primar municipal
Sunt cinci învățători bărbați în clasele primare în instituțiile din Chișinău, potrivit Direcției generale educație, tineret și sport.
Andrei Bargan este cel mai tânăr dintre pedagogii bărbați care îi instruiește pe bobocii claselor primare. În cei doar trei ani de activitate se arată optimist și pasionat: „Uneori ai parte de atâtea emoții în clasă, pe care în alte domenii nu le-ai avea”, zice dascălul.
Are 23 de ani și este absolvent al Colegiului pedagogic „Vasile Lupu” din Orhei. În prezent, își continuă studiile la Facultatea de Litere. În școală a venit cu un gând: să aducă o schimbare pornind de la generația mică.
Cel mai tânăr pedagog la clasele primare
Nu s-a visat din copilărie dascăl. Părinții săi, însă, au fost motivatorii care l-au ghidat spre ale pedagogiei. Crede că mama sa, fiind educatoare la grădiniță, ar fi avut o influență asupra fiului. Abia mai târziu, în febra pregătirilor la curs, a conștientizat că își dorește să continue anume acest traseu în cariera sa.
Are ochii mari, care redau emoții și licăriri în privire. Poartă o freză scurtă, proaspăt aranjată. Zâmbește în colțul gurii de parcă s-ar sfii. Are o statură robustă și umeri lați. Emană încredere în sine și multă deschidere pentru alții.
Tot mai puțini bărbați în învățământul primar și gimnazial
La întrebarea de ce tot mai puțini băieți aleg profesia de pedagog, Andrei Bargan spune că această discrepanță ar fi din cauza diferențelor de caractere și temperamente. Nu toți și-ar permite un lucru atât de migălos, care îți fură din timpul liber, atunci când te pregătești pentru ore. În opinia sa, munca de pedagog nu se consumă odată cu cele cinci sau șase ore predate în clasă, ea continuă și după ore, atunci când dascălul se închide în clasă sau în camera sa de acasă, la masa de lucru, muncind asupra planificării următoarelor lecții. Se lecturează câteva manuale, literatură de specialitate sau universală, se consultă enciclopedii, se planifică și se alcătuiește un proiect de lecție – sau, mai bine zis, patru sau cinci, zi de zi, se verifică caiete cu teme din clasă sau de acasă, se selectează materiale didactice, imagini.
Timpul nu stă în loc pentru un profesor, timpul are picioare lungi. Își aduce aminte de birocrația care există în școli, despre care crede că am auzit noi toți din presă sau de pe paginile rețelelor sociale ale altor colegi de-ai săi mai sonori și mai curajoși. Această birocrație le fură și mai mult din timp și îi face parcă neproductivi: se scrie în două registre, e nevoie de completat fel de fel de acte – formulare, fișe, chestionare, date statistice.
La Colegiul pedagogic au fost în grupă doar doi băieți printre fete. Acum cunoaște doar un singur fost coleg dascăl, dar, care nu mai activează în școală. În rest, nu a avut ocazia să întâlnească și alți învățători.
Ce îl supără cel mai mult pe un dascăl?
Tânărul specialist crede că cea mai supărătoare poate fi atitudinea părinților față de el ca și cadru didactic sau față de școală și față de procesul educativ în ansamblu. Atitudinea părinților o alimentează și pe cea a copiilor. Observă, cu regret, o atitudine indiferentă a părinților față de învățământ. Crede că unii părinți au încurcat stilul democrat cu cel permisiv, de aici și nereușita școlară a unor elevi.
În școală îl țin copiii buni și părinții care vor să coopereze cu învățătorul pentru sporirea cunoștințelor propriilor copii.
Este suficient salariul de profesor?
Salariul de acum doi ani a crescut, potrivit tânărului învățător. I se pare suficient dacă se limitează la unele lucruri. Fiind la început de cale, pregătirea pentru lecții îi ocupă mult timp de aceea alt salariu nu poate să-și permită.
Care este atitudinea colegelor?
Doamnele învățătoare, colegele lui Andrei, poate și au avut întrebări atunci când l-au văzut în mijlocul lor la început de an școlar, dar nu au dat pe față nici o privire diferențiată și nici o întrebare curioasă nu a sunat în adresa sa. Pentru început, Andrei s-a simțit oarecum deosebit, acum nu ar avea nici o stare care l-ar separa de colegele sale.
Este pentru prima dată în timpul discuției când domnul învățător deschide un zâmbet larg și pronunță cu sfială: „Așa îmi spun doamnele de aici că sunt o floare între flori, un trandafir între alte flori”.
Inga Apolschi, învățătoare la clasele primare la Liceul „V. Vasilache”, având un coleg învățător în școală, e de părere că prezența mai multor învățători bărbați ar spori gradul de promovare a profesiei. „Astăzi, când întrebi un copil ce vrea să devină, îți răspunde că numai nu profesor. Pentru generațiile de băieți ar avea un impact – ar dispărea clișeul că un bărbat este cel care are putere fizică, statură înaltă, mușchi voluminoși, ceea ce se infiltrează în mintea băieților. A avea un bărbat învățător ar putea să-i ajute să înțeleagă că un bărbat poate face analize și concluzii și poate oferi și altora din experiența sa, că profesia de învățător este demnă de un bărbat”.
Balanța de gen în domeniul educației
În învățământul primar și secundar (luați la un loc) din R. Moldova coraportul bărbați/femei pedagogi este de 13,3% la 86,7%, potrivit Biroului național de statistică.
Topul celor cinci țări ale lumii la coraportul bărbați/femei învățători la ciclul primar le ocupă Turcia – cu 42% bărbați, Japonia – 35%, Danemarca – 31%, Grecia – 30%, Elveția – 18%, potrivit băncii de date europene, EuroStat.
