Politicile „sterile” condamnă visul fertilizărilor in vitro
Infertilitatea este o problemă la nivel global, recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În timp ce majoritatea statelor europene aveau deja politici de sprijinire a cuplurilor care îşi doreau, dar nu puteau avea copii, în R. Moldova, o lege în acest sens, declarată discriminatorie, a fost adoptată abia în 2012. După alţi cinci ani de stagnare, s-au finanţat 30 de proceduri de fertilizare in vitro (FIV), deşi au fost promise 100 de astfel de proceduri anual. Restul cuplurilor sunt condamnate la aşteptare – într-un stat unde rata mortalităţii o depăşeşte pe cea a natalităţii, iar salariul mediu nu permite economii ce ar facilita accesul la astfel de proceduri.
Infertilitatea este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca incapacitate a unui cuplu de a obţine şi a menţine o sarcină timp de peste 12 săptămâni, într-o perioadă de 12 luni sau mai mult. Aproximativ 140 de mii de cupluri (20%) din R. Moldova, din numărul total de cupluri de vârstă reproductivă, suferă de o formă sau alta de infertilitate, iar pentru trei mii (circa 2,5%) dintre acestea, fertilizarea in vitro poate fi singura posibilitate de a mai avea copii, arată datele estimative ale Centrului „Sănătatea Reproducerii şi Genetică Medicală”.
Prima Lege în sănătatea reproducerii – adoptată în 2012
În timp ce, anual, ponderea mortalităţii o depăşea pe cea a natalităţii cu cel puţin două mii de persoane, rata fertilităţii a fost redusă până la un copil de cuplu (datele Biroului Naţional de Statistică), iar indicatorul natalităţii rămânea cu 40% mai redus decât nivelul necesar pentru completarea numerică a noilor generaţii (datele raportului privind analiza situaţiei populaţiei în R. Moldova realizat de Fondul ONU pentru Populaţie), în R. Moldova, Legea privind sănătatea reproducerii a fost adoptată abia în 2012. Aceasta prevedea că, în condiţiile respective, „Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) ar trebui să ofere resurse financiare femeilor care suferă de infertilitate, veniturile cărora sunt mai mici decât 50% din salariul mediu în sfera de activitate”.
Întrucât s-a constatat că nu sunt cunoscute veniturile pe ramura de activitate, ci doar veniturile generale pe economie, şi legea nu prevedea planificarea bugetului CNAM şi pentru procedurile de fertilizare in vitro, nu a fost alocat nici un leu pentru procedurile respective.
„Vă imaginaţi cum e să aduni 50 de mii de lei dintr-un salariu de 5 mii?”
Tot în 2012, Elena (nume modificat din motive de confidenţialitate) împlinea un an de când demarase zeci de analize, investigaţii medicale şi tratamente în speranţa conceperii unui copil. Urmase stimularea ovariană şi două proceduri de inseminare artificială. Toate s-au soldat cu eşec. Diagnosticul care confirmase infertilitatea şi fertilizarea in vitro ca singura oportunitate de a mai deveni mamă veni ca o sentinţă definitivă şi irevocabilă.
„Am luat o pauză. Am început să ne gândim ce facem, la care clinică mergem, dacă avem sau nu bani. Nu e simplu să adopţi aşa o decizie, când trebuie să aduni vreo 50 de mii de lei, care nu sunt puţini. Aceştia reprezintă un an de lucru. Vă imaginaţi cum aduni aşa bani cu un salariu lunar de 5000 de lei? Chiar dacă lucrăm în doi, câţi ani trebuie să strângem, să adunăm aceşti bani? Economiseşti şi speri că va fi bine, dacă nu, nimeni nu dă garanţii. Şi te gândeşti: dacă nu reuşeşti, ce faci? Minuni există, dar trebuie să fim realişti. E o decizie complicată. E vorba de sacrificii şi putere”, ne povesteşte Elena.
Cinci ani de stagnare în susţinerea cuplurilor infertile
Pauză a luat şi statul, din 2012 până în 2016, perioadă în care niciun cuplu nu a beneficiat de finanţare din bugetul de stat pentru reproducere asistată. Tocmai în 2016 au fost propuse modificări la legea din 2012, excluzând principiul discriminării cuplurilor în baza venitului acestora, stipulându-se că vor beneficia de o fertilizare in vitro pe gratis „cuplurile în care ambii parteneri sunt asiguraţi medical şi corespund criteriilor medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii”.
Proiectul de lege a fost aprobat de parlament, iar în februarie 2017, Ministerul Sănătăţii a aprobat ordinul cu privire la acordarea serviciilor de reproducere umană asistată, cerând de la CNAM finanţarea a 100 de proceduri FIV anual.
Potrivit regulamentului, comisia a cărei componenţă a fost aprobată de minister, având atribuţia de a evalua dosarele cuplurilor care au depus o cerere, urma să se întrunească o dată la două săptămâni. Pachetul de acte trebuie să conţină certificatul medical despre sănătatea cuplurilor, inclusiv informaţii despre maladiile concomitente şi investigaţii medicale care confirmă infertilitatea. Procedura de fertilizare in vitro urma să fie efectuată la una dintre cele patru clinici private din ţară, care prestează astfel de servicii medicale (Centrul Medical Repromed, Clinica New Med Life, Clinica TerraMed şi Spitalul Internaţional Medpark).
„Câţi ani vom fi nevoiţi să mai aşteptăm?”
CNAM a alocat peste 951 mii de lei pentru cele 30 de proceduri FIV efectuate în 2017, preţul unei proceduri fără costuri pentru medicamente ajungând la 31 739 lei. Potrivit şefei comisiei de evaluare din cadrul Centrului de sănătate a reproducerii şi geneticii medicale, Alla Spinei, din cele 30 de cupluri care au beneficiat pe gratis de o procedură de fertilizare in vitro, doar opt femei au rămas însărcinate.
„Când am văzut ordinul Ministerului Sănătăţii, am decis să aplicăm, ei au anunţat despre asta în februarie, noi ne-am adresat la medic în octombrie. Am adunat o parte din acte până în decembrie şi ne-am înscris, dar mai sunt câteva analize pe care trebuie să le facem. Dacă erau finanţate 100 de proceduri anual, în 2018 ar fi fost şi rândul nostru, iar acum cine ştie câţi ani vom fi nevoiţi să mai aşteptăm?”, se întreabă dezamăgită Elena, după ce CNAM a finanţat doar 30 de proceduri.
În limita bugetului disponibil
„Numărul procedurilor de fertilizare in vitro se aprobă în fiecare an în limita bugetului disponibil, în conformitate cu legislaţia în vigoare. În 2017, au fost aprobate 30 de proceduri. În 2018, am cerut de la CNAM identificarea surselor pentru a fi dublat numărul acestora. În 2019, se intenţionează dublarea numărului fertilizărilor”, susţine Cristina Stratulat, reprezentanta Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, responsabilă de comunicare.
Cele mai frecvente cauze ale infertilităţii
Veaceslav Moşin, directorul Clinicii „Repromed”, unul dintre medicii care au realizat primele proceduri de fertilizare in vitro în R. Moldova, declară că una dintre cauzele principale ale infertilităţii este amânarea perioadei de concepere a unui copil. „Dacă majoritatea femeilor ar concepe copii la vârsta de 20 de ani, rata fertilităţii ar fi mai mare. Multe dintre femei practică metodele de contracepţie sau amână conceperea după 30 de ani”, explică specialistul. Alte cauze care duc la infertilitate sunt infecţiile cu transmitere sexuală. „E suficient să fie o infecţie ca Chlamydia, Micoplasmoza, Gonoreea, care fac trompele impermeabile şi împiedică conceperea. Consecinţele avortului, factorii de mediu, apa poluată, alimentarea, inclusiv consecinţele exploziei de la Cernobîl, de asemenea influenţează asupra fertilităţii”, declară medicul.
Costul şi rata de sarcină pentru reproducerea asistată
Veaceslav Moşin afirmă că, în R. Moldova, suma alocată pentru o procedură de fertilizare in vitro variază de la 15 mii până la 35 de mii de lei. Valoarea totală a resurselor financiare necesare pentru conceperea copilului se stabileşte în funcţie de protocolul ales pentru stimulare, de vârstă şi de medicamentele folosite. Suma care include procedura şi medicamentele necesare poate varia între 50-60 de mii de lei.
Medicul susţine că, în comparaţie cu alte state, în R. Moldova se înregistrează preţuri mai mici. La clinicile din Kiev, de exemplu, preţurile pot ajunge la 4-5 mii de euro. În Europa, procedura fără medicamente porneşte de la 5 mii de euro. Cea mai mare sumă, totuşi, se înregistrează în SUA – 18 mii USD, constată medicul, precizând că, deşi unele oferte de peste hotare ar părea accesibile, pe site-uri, cel mai des se indică suma pentru procedură, fără costuri suplimentare.
„La noi, în preţul acesta sunt incluse şi cheltuielile pentru tehnologia ce urmează a fi utilizată, iar în Ucraina, de exemplu, dacă iniţial propun un preţ mai mic, când se calculează toate cheltuielile, reiese o sumă mult mai mare”. Medicul mai spune că, anual, doar la instituţia unde activează, apelează până la 500 de cupluri. Reuşita unei proceduri de fertilizare in vitro depinde de numeroşi factori. Eficienţa primei proceduri la femeile cu vârsta de până la 35 de ani este de 45-50%, după trei proceduri – e de 75-80%. Totodată, după 40 de ani, indicele e mai redus.
„La noi în clinică rata a crescut, cu embrioni proaspeţi, la 47-48%, iar cu utilizarea embrionilor congelaţi – la 68%”, spune Moşin, indicând că folosirea embrionilor congelaţi are o rată mai mare de succes, întrucât pot fi preluaţi şi 10 embrioni pentru o singură încercare. Medicul practică această metodă deja de trei ani.
Raportul privind analiza situaţiei populaţiei în R. Moldova din 2016, realizat de Fondul ONU pentru Populaţie, pune accentul pe necesitatea implementării politicilor pentru încurajarea tinerilor şi cuplurilor infertile în vederea creşterii ratei de fertilitate şi reducerii dimensiunilor declinului demografic.
Dacă în 1992 în R. Moldova erau înregistraţi peste 72 de mii de nou-născuţi anual, în 2016 numărul acestora a fost redus aproape în jumătate, până la 37 de mii. Şi rata fertilităţii a scăzut de la trei-doi copii per cuplu în anii ’90 până la un copil în anii 2000, arată datele Biroului Naţional de Statistică.
Susţinerea cuplurilor infertile în statele europene
Dacă în R. Moldova cuplurile care nu pot, dar îşi doresc copii trebuie să suporte din propriul buzunar analizele şi tratamentele de stimulare a fertilităţii, în alte ţări statul a luat măsuri pentru creşterea numărului de nou-născuţi prin intermediul politicilor de susţinere a cuplurilor infertile care îşi doresc copii de mai bine de zece ani.
Belgia, Danemarca, Olanda şi Slovenia au cele mai generoase politici de rambursare în Europa, cu o acoperire completă de până la şase proceduri de reproducere umană asistată. Belgia, Slovenia şi Danemarca sunt considerate singurele state care acoperă necesitatea procedurilor de fertilizare in vitro pentru cuplurile infertile. În Franţa, statul decontează 4 cicluri de proceduri de reproducere umană asistată pentru femeile cu vârsta de până la 45 de ani, iar în Germania politicile implementate contribuie la rambursarea a 50% din costurile FIV pentru până la trei cicluri, arată datele raportului privind finanţarea publică FIV în Europa din 2013.
Austria oferă suport financiar ce acoperă 70% din costurile tratamentelor de infertilitate încă din 2000. Pe lângă medicamente, cetăţenii austrieci mai pot beneficia de patru proceduri de fertilizare in vitro finanţate din bugetul de stat, demonstrează datele Centrului medical Vivaneo.
