Politicianului „Goşa” îi plăcea să fie lupul în şcoală

În beciul familiei Dodon, din satul Sadova, sunt păstrate pe rafturi peste 200 de sticle cu whisky, votcă, vin de colecţie şi sticle de şampanie personalizate încă de pe vremea când Igor Dodon deţinea funcţia de ministru al Economiei.

„Mulţi miniştri au trecut pe aici. De la Voronin n-am nicio sticlă”, spune Nicolae Dodon, tatăl liderului socialiştilor din R. Moldova. “Pe Igor îl strigam “Goşa”. Cu “limba moldovenească”, Igor spune că aşa este scris în Constituţie”, susţine mama lui Igor Dodon, profesoară de limba română.

În satul Sadova, raionul Călăraşi, mai mulţi localnici au numele Dodon. Primara poartă numele Dodon. Directoarea şcolii e Dodon. „În clasă eram 12 elevi cu numele Dodon”, ne spune funcţionarul cadastral de la Primăria din Sadova.

Mama l-a învăţat româna, el promovează „limba moldovenească”

Încă de la intrarea în localitate observăm un drum bine asfaltat, care duce spre biserică şi spre primărie. Moş Grigore vine de la câmp cu căruţa încărcată cu păpuşoi. “La deal şi calul merge cu a-ntâia. Drumul îi bun. De-ar fi ele toate aşa”, zice bătrânul zâmbind. Pe Andrei Strună, un alt localnic, îl întâlnim lângă primărie. “Cât a fost la conducere, Dodon a făcut drumul de la biserică şi gata. În partea cealaltă de sat e numai glod. Când ajung acolo, la guvernare, ar putea face şi ei mai mult”.

Aproape de primărie, este situat gimnaziul din Sadova. Aici o întâlnim pe mama lui Igor Dodon, care ţine cursuri de limba română, de limba rusă, lucrând şi la biblioteca şcolii. “Acum am ora de rusă cu elevii din clasa a 7-a. Cea mai grea clasă. Le dau de lucru şi vin la bibliotecă”, ne spune Galina Dodon.

Înainte de a discuta cu noi, ne-a întrebat dacă nu cumva avem intenţia să scriem ceva de rău despre Igor Dodon. “Cu ceva timp în urmă, au mai fost unii din presă şi au scris multe informaţii pe care noi nu le-am spus. Noi nici nu am vorbit asta. Câte probleme au fost! Când am citit, ne-am pus mâinile în cap”, spune Galina Dodon.

Ea a fost şi profesoara de limba română a fiului său, Igor Dodon. “L-am învăţat, dar puţin timp. De 30 de ani sunt profesoară. Atunci tot limba română predam”. Am întrebat-o cum explică faptul că ea l-a învăţat limba română, dar Igor Dodon promovează “limba moldovenească”. “În şcoală predăm limba română. Dar vedeţi că, în Constituţie, e limba moldovenească. Şi aici apar divergenţele acestea între politicieni şi noi”, explică mama liderului socialiştilor din R. Moldova.

„Goşa şi Şunea”

În copilărie, Igor era strigat de părinţi “Goşa”. “Acasă îi ziceam lui Igoraş – Goşa şi lui Alexandru – Şunea. În şcoală, lui Igor îi plăcea să îmbrace costumul. Avea freza aşa, într-o parte. Era şi părul mai bogat, acum îi pleş”, povesteşte cu zâmbetul pe buze mama lui Igor Dodon.

Într-un alt cabinet din şcoală o întâlnim pe Lidia Racoviţă, educatoarea de la grădiniţă a lui Igor Dodon. Entuziasmată, ne povesteşte despre copilul pe care l-a ţinut în braţe şi care, ulterior, s-a afirmat pe scena politică din R. Moldova. “Erau 30 de copii. Toţi erau plăcuţi. Igor era din grupa “Martinică”. Am remarcat la el că nu sărea cu vorba înainte. Tare se temea de lup. Într-o zi, veni şi îmi povesti că tatăl său a fost noaptea la livadă şi a văzut un lup. Eu l-am întrebat: dar tu te temi de lup? Tare-tare mă tem”, a fost răspunsul.

Cu tricolorul în ogradă – „ca în Germania”

Lidia Racoviţă îşi mai aminteşte că, dacă la grădiniţă Igor se temea de lup, în şcoală îi plăcea să fie lupul. “În activităţile culturale din şcoală fiecare avea un rol. Lui îi plăcea să fie lup. Avea un coleg, Tolea. Toţi îi ziceau “şoricelul mititelul”. Nu am văzut ca Igor să-l obijduiască pe Tolea. Sunt mândră că l-am educat. Acum, când vine pe la şcoală, ne întâlnim şi mai povestim. A făcut multe pentru şcoală, dar vreau să-l mai rog să cumpere o tablă. La mine în clasă tabla e de când eram eu şcolăriţă. Măi Igor, vreau o tablă”, se adresează profesoara Racoviţă.

Directoarea gimnaziului din Sadova, Ludmila Dodon, a vorbit doar de bine despre Igor Dodon, deşi a ţinut să precizeze că nu există grad de rudenie între ei. “A reparat şcoala. A cumpărat mobilier în cantină. A făcut multe pentru noi. Oamenii nu ştiu să aprecieze”, crede Ludmila Dodon.

Din faţa şcolii, observăm că peste câteva case flutură tricolorul. “Acolo nu este nicio instituţie. Locuieşte Fima lui Bocan”, spune un trecător. Ne apropiem de poartă. Efimia Bocan mătură frunzele din ogradă. S-a arătat încântată să ne povestească de unde vine ideea de a arbora tricolorul în gospodăria sa.

„Încercăm să fim mai patrioţi, cu toate că, uneori, ne descurajăm. Am fost în Germania şi am văzut că nemţii chiar sunt patrioţi. Aveau drapelul lor în curte. Am văzut şi steagul echipei de fotbal a Bavariei. Am stat noi şi ne-am gândit: de ce să nu avem şi noi mândrie pentru ţara noastră, cu toate că-i săracă?”, ne spune femeia, care ne invită la o farfurie de zeamă. “Nu? Haideţi repede. Aşa e la noi. O să vă căiţi dacă nu mâncaţi o zeamă de casă”.

„Să spăl jeepul. De dus flori lui Igor…”

Părinţii lui Igor Dodon locuiesc la vreo 2 km de centrul satului, pe drumul care duce spre tabăra din Sadova. Au o casă frumos amenajată, cu termopane, cu ogradă pavată şi cu un garaj etajat. „Am garaj deasupra. Jos e pentru tractor. E şi beciul. Mai sus, automobilul de oraş şi o sală de biliard”, ne spune Nicolae Dodon, tatăl liderului socialiştilor din R. Moldova.

Acesta ne povesteşte că, în copilărie, cei doi fii ai săi, Igor şi Alexandru, munceau în rând cu părinţii. „În familie a fost tot timpul democraţie. În fiecare săptămână, făceam un mic careu, unde planificam lucrul ce trebuia făcut. Prietenii îmi zic că sunt un fel de dictator. Nu sunt eu dictator, dar îmi place disciplina, omenia şi dreptatea. Copiii, când erau mici, lucrau şi învăţau”, mai spune Nicolae Dodon.

Galina Dodon ne prezintă câteva fotografii din albumul familiei. Între timp, Nicolae Dodon s-a dus să aducă listele unde planifică zilnic activităţile pe care treuie să le îndeplinească. “Vedeţi, în partea de sus a foii scriu ce am de făcut”. “Ce am de făcut mâine, 13.11.2012. Să spăl djipul. Să ridic în pod cosîlca. Să aşez sculele de peşte. Să aşez pe perete stenka. Să cultiv la deal în vie. Să duc gunoiul. Să văd la Călăraşi de cărbune. Să dăm florile la dos”, acestea sunt doar unele dintre punctele enumerate în planul de familie. Într-o altă listă, citim alte activităţi, printre care este trecut şi punctul: “De dus flori lui Igor”. Nicolae Dodon ne povesteşte că această planificare există în familie de mulţi ani.

Miniştrii care au intrat în beciul lui Dodon

După ce am tot vorbit despre viaţa de familie şi carieră, Nicolae Dodon ne invită să ne arate o cameră mai specială. “Aici e barul. Vodcă, vin, whisky, şampanie. Fiecare sticlă are o istorie. De exemplu, sticla aceasta e semnată de Mejinschi. Ai auzit de Mejinschi Valera, fostul ministru de Interne? De la Voronin nu am. Iată o sticlă şi de la Gaiciuc, fostul ministru al Apărării. Sampania asta mare e de la Cricova, când Igor era ministru al Economiei. Aici sunt sticle şi din Gruzia, Armenia. Oamenii care au fost pe aici au adus câte un cadou”, povesteşte tatăl lui Igor Dodon.

Nicolae Dodon e fost secretar PCRM în Sadova. Susţine că atât el, cât şi fiul său au făcut multe pentru sat. Dar printre oameni tot timpul se vor găsi dintr-acei care scot vorbe rele. De la casa familiei Dodon ne îndreptăm spre primărie. Afară se întunecă uşor. La câţiva paşi de primărie, rezemată de o barieră metalică, Iulia Dodon aşteaptă să-i vină vaca de la cireadă. “Nu sunt eu neam cu ei. Noi suntem cu sărăcia şi problemele noastre, ei cu ale lor. Piaţa a fost stricată. Acum ştiţi cine ne ajută? Copiii noştri care sunt plecaţi în străinătate, fără ei nu ştiu ce ne-am face”.