VIDEO Persoanele cu nevoi speciale vs accesibilitatea

Un trotuar distrus le poate pune viața în pericol, iar indiferența autorităților la problemele cu care se confruntă zilnic îi descurajează. Persoanele cu nevoi speciale constituie aproximativ 7% din totalul populației R. Moldova, acestea reprezentând  cele mai vulnerabile categorii sociale. În lipsa condițiilor de accesibilitate la nivel național și local, dar și din cauza nivelului redus de incluziune socială, viața persoanelor cu dizabilități este zilnic periclitată. 

În contextul situației epidemiologice din R. Moldova, problemele persoanelor cu nevoi speciale s-au acutizat, iar în procesul de elaborare a actelor normative menite să le faciliteze viața, autoritățile deseori au neglijat vulnerabilitățile acestor oameni, fapt ce le-a prejudiciat anumite drepturi și libertăți fundamentale.

Aproape 50% dintre persoanele cu dizabilități declară că nu au avut acces la informații despre pandemie, iar 51% susțin că s-au simțit în mare măsură mai nervoși în această perioadă, arată un studiu realizat de Alianța Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități (AOPD). Totodată, criza economică, pierderea veniturilor, carantina, sistemul medical care poate să nu facă față solicitărilor și pierderea unei persoane dragi se numără printre fricile cu care s-au confruntat peste 70% din persoanele cu dizabilități pe timp de pandemie.

Pentru a le cunoaște grijile și nevoile cu care se confruntă, Ziarul de Gardă a discutat cu mai multe persoane cu nevoi speciale și am identificat împreună principalele probleme. 

„Acum nu mai văd nimic, 0%”

„De mic copil, de la naștere nu vedeam nimic. Am avut mai multe intervenții chirurgicale, aici în țară și peste hotare, după care vederea a apărut puțin, ulterior însă s-a pierdut tot ceea ce a mai fost. Acum nu mai văd nimic, 0%, și nu disperăm, mergem înainte”, relatează cu optimism Gheorghe Staver.

Are 45 de ani. Este originar din satul Scoreni, raionul Strășeni, însă începând cu anii ‘90 a locuit, alături de familia sa, în partea stângă a Nistrului. În anul 2016, fiind ales în calitate de președinte al Federației Sportivilor Nevăzători din R. Moldova, Gheorghe Staver a luat decizia de a se stabili cu traiul în Chișinău. Deși au trecut șase ani, bărbatul susține că deplasarea și orientarea prin oraș constituie o provocare atât pentru el, cât și pentru majoritatea persoanelor cu deficiențe de vedere, pentru că, spune el, orașul nu este accesibil și prevăzut pentru necesitățile persoanelor cu nevoi speciale.

„Pentru noi orientarea tare mult înseamnă”

„Îmi pare bine, da, strada Ștefan cel Mare, cu greu, dar s-a făcut, pe unde se termină este pavaj tactil, se cunoaște că acuș o să fie drumul și asta este foarte bine. Dar ce să vorbim de alte străzi, e foarte problematic, pentru nevăzători, asta e prima. A doua, ar fi de dorit să fie semafoare sonorizate cât mai multe și ar fi bine să fie sonorizate corect. Și instituțiile publice, totuși, ar fi bine să fie mai adaptate pentru persoane cu dizabilități”, enumeră bărbatul.

Trotuarele distruse din oraș sunt principalul impediment al nevăzătorilor de a se putea orienta pe străzile din Chișinău. „Tare mult ne afectează trotuarul, dacă trotuarul e rău, cum o să meargă nevăzătorul, fie el cu bastonul, fie fără baston?”, întreabă retoric Gheorghe, menționând că numeroasele solicitări adresate primăriei au rămas fără răspuns.

O scurtă plimbare cu Gheorghe prin oraș a scos la vedere toate neajunsurile infrastructurii, care periclitează viața de zi cu zi a nevăzătorilor. În lipsa semafoarelor sonorizate, a pavajului tactil pe trotuare, a marcajelor pentru persoanele cu deficiențe de vedere, aceștia se orientează greu doar cu bastonul și sunt nevoiți să apeleze la însoțitori pentru a face față activităților și necesităților zilnice. Bărbatul relatează că pentru nevăzători orientarea „tare mult înseamnă” și mărturisește că i-ar bucura foarte mult, dacă ar avea posibilitatea să se plimbe singuri „măcar în preajma casei”.

„Asta vreau să fie la nivel de stat, să fie accesibil, măcar acolo unde sunt majoritatea nevăzătorilor, să fie făcute aceleași trotuare, aceleași magazine să fie accesibile pentru nevăzători, farmaciile, instituțiile de stat, măcar ceea ce e necesar”, explică bărbatul.

„Principala problemă pentru mine sunt scările, bordurile”

„Sunt în scaun cu rotile deja de 32 de ani”. Este realitatea pe care o trăiește Marina Vechiu, tânăra care la vârsta de numai doi ani, din cauza problemelor cu coloana vertebrală, a rămas țintuită în scaunul rulant. În pofida circumstanțelor, Marina este optimistă, duce un mod de viață activ, confecționează diverse broderii și în calitate de voluntar învață acest meșteșug copiii cu nevoi speciale.

„Sunt un om obișnuit, diferența o fac roțile, dar am aceleași mâini, aceeași minte ca și ceilalți oameni. De multe ori e greu, pentru că oamenii mă privesc cu milă, doar că ei nu știu că eu sunt cea mai fericită, ei nu înțeleg viața activă din interiorul meu”, povestește Marina cu zâmbetul larg pe buze, mărturisind cu entuziasm că în ultimii ani a reușit să viziteze opt țări.

Acum 8 ani, Marina Vechiu s-a stabilit cu traiul în Chișinău. Deși susține că, între timp, orașul a devenit ceva mai accesibil, totuși, acesta continuă să fie adaptat insuficient pentru persoanele care utilizează scaunul rulant. Trotuarele și bordurile sunt o adevărată provocare, iar farmaciile, magazinele, dar și alte instituții nu sunt dotate cu rampe de acces.

„Principala problemă pentru mine sunt scările, bordurile. Câteodată când vrei să ieși undeva, mașinile sunt parcate acolo unde e făcut pentru noi ca să trecem cu scaunul rulant. Rampele, desigur, nu sunt prea bine făcute, dar sunt în unele locuri în care sunt potrivite, dar în altele este greu. Iată, eu recent am mers la oficiul poștal să achit facturile, păi eu nu am putut să cobor, chiar și omul nu a vrut să mă ajute, pentru că spune: „Am încălțămintea lunecoasă. Scuzați””, povestește tânăra.

„Pe ploaie, pe ninsoare…”

Marina închiriază un apartament din sectorul Râșcani al capitalei și relatează că drumul până acasă de fiecare dată este o aventură, doar că în sensul riscant al cuvântului. Pentru că trotuarele sunt distruse, este nevoită să se deplaseze pe carosabil. „Merg pe stradă, pentru că pe trotuar e greu. Mașinile merg și desigur ei încearcă să se oprească, fie ca ei să treacă, fiecare ca eu să trec. Și asta e periculos, în special noaptea, adică seara”.

Însoțind-o până la scara blocului, tânăra își argumentează alegerea de a merge pe stradă și precizează că cel mai mare pericol pentru ea îl presupun gropile cu care sunt împânzite trotuarele. „Dacă roata va cădea în gaură, atunci scaunul cu rotile se va răsturna și eu pot să cad. Sau atunci când plouă, eu nu o să văd unde e gaura și pe unde pot să trec. Altceva sunt bordurile. Deși se fac trotuare noi, oricum bordurile rămân înalte”, povestește Marina în timp ce se deplasează spre casă.

Ajunși în fața blocului, descoperim că la intrare lipsește o rampă de acces, astfel, este imposibil ca tânăra să intre sau să iasă singură din casă.

„Atunci când vreau să ies undeva, dacă vecinii nu sunt acasă, sunt nevoită să aștept fie ca cineva să vină sau să treacă prin fața blocului ca să mă ridice pe scări sau să mă coboare. Pe ploaie, pe ninsoare…”, relatează Marina deja împăcată cu această situație.

„În comparație cu oraș, la sat este destul de greu”

„În comparație cu oraș, la sat este destul de greu”, relatează Dionisie Cucovici, un tânăr de 35 de ani care, în urma complicațiilor din timpul nașterii, s-a ales cu deficiențe locomotorii. Bărbatul locuiește în satul Fîrlădeni, raionul Căușeni, localitate în care s-a născut, a copilărit, a studiat și s-a maturizat. Deși au trecut mai bine de trei decenii, baștina sa a rămas aproape neschimbată sub aspectul accesibilității pentru persoanelor care utilizează scaunul rulant. 

„Problema nr. 1 care este la moment în localitatea Fîrlăden, este practic lipsa totală a accesibilității instituțiilor. Din toate instituțiile avem doar două instituții parțial accesibile, restul – zero accesibilitate. Aici mă refer la liceul „Mihail Sadoveanu”, Primăria, Casa de Cultură, magazinele și supermarketurile – zero accesibilitate. Parțial accesibile este o grădiniță din localitate și Centrul medical. Autoritățile locale de nivelul doi zic că de fiecare dată „nu există bani”, facem la anul, facem peste cinci ani, facem, nu știu, peste câți ani”, povestește Dionisie.

„Problema primordială: lipsa transportului public adaptat”

Totuși, cea mai mare problemă cu care se confruntă persoanele din mediul rural care utilizează scaunul cu rotile o constituie lipsa transportului public adaptat. Dionisie susține că de fiecare dată când are nevoie să părăsească localitatea e nevoit să apeleze la servicii de taxi sau chiar să închirieze o mașină, ceea ce prevede cheltuieli mari.

„Problema primordială din punctul meu de vedere este lipsa transportului public adaptat. Elementar, cum să iasă persoana cu nevoi speciale din ogradă, să plece la centrul raional, oraș? Nu are cum”, punctează bărbatul cu indignare.

În pofida greutăților prin care trece, Dionisie este activ civic și luptă pentru o viață mai bună a persoanelor cu nevoi speciale. Activează în cadrul a două ONG-uri, fiind implicat activ în activitățile Consiliului de Participare Căușeni, dar și făcând parte dintr-un grup de inițiativă, bărbatul cere doar ca drepturile persoanelor cu dizabilități să fie respectate.

„În genere, categoria asta de persoane, persoanele cu nevoi speciale, se creează impresia în popor că noi mereu cerem, noi mereu vrem ceva, dar noi nu cerem nimic. Ce putem să cerem noi? Doar să ne fie respectate drepturile”, afirmă tânărul.

Pandemia doar a agravat problemele cu care se confruntă persoanele cu nevoi speciale

Persoanele cu nevoi speciale constituie aproximativ 7% din întreaga populație a R. Moldova, acestea însă rămân a fi categoria cea mai vulnerabilă, iar pandemia de coronavirus doar a agravat probleme cu care acestea se confruntă.

Gheorghe Staver susține că persoanele cu deficiențe de vedere pe timp de pandemie au fost afectate, în special, din punct de vedere psihologic. În contextul restricțiilor impuse și a activităților sistate, nevăzătorii au fost puși în situația în care nu au putut să-și părăsească locuința. „Un nevăzător și așa prea mult stă închis, dar luând în considerare și pandemia, încă și mai rău”.

„Sigur că din motivul pandemiei, când transportul public a fost sistat, a fost foarte greu pentru nevăzători. Pe jos să mergi atât de mult asta e imposibil pentru nevăzători. Mai dificil a fost acest caz, din motiv că și însoțitorii au avut frică să meargă cu nevăzătorii. Cunosc cazuri când însoțitorul mergea cu nevăzătorul și li se spunea că voi nu aveți dreptul să mergeți așa unul lângă altul, dar cum nevăzătorul poate să meargă fără însoțitor, dacă el trebuie să-l însoțească? Trebuie totuși cei care răspund de astea să se gândească că un nevăzător are nevoie un însoțitor”, punctează bărbatul.

Totodată, pandemia de coronavirus a afectat și situația financiară a persoanelor cu deficiențe de vedere. Gheorghe Staver relatează că și până la pandemie acest aspect al vieții era unul complicat pentru nevăzători, dar pandemia doar a acutizat situația.

„Din pensie e foarte greu să supraviețuiești”

„Este imposibil să le faci persoanelor cu dizabilități vizuale un salariu mai decent, pentru că concurența e foarte mare pe republică. Aceeași alocație care se dă de la stat, pensie să zicem, nu e atât de mare, e foarte mică.  Eu personal, în afară de funcția pe care o dețin acum, mai am ocupații, muzica e ocupația mea, dar acum nici asta nu e posibil, pentru că nu se organizează petreceri. Vă zic, din pensie e foarte greu să supraviețuiești”, mărturisește bărbatul, menționând că cel mai mult își dorește ca „cu pandemie sau fără, persoanele cu dizabilități să nu fie ignorate, să nu simțim noi ignoranța aceasta”. 

Cu aceeași situație se confruntă și Dionisie care susține că cel mai mult pe timp de pandemie îl afectează „reducerea bugetului familial, dar și lipsa comunicării”. Marina spune că odată ce purtarea măștii de protecție a devenit obligatorie, s-a accentuat problema accesibilității farmaciilor.

„Dintr-o parte, desigur e greu, pentru că eu trebuie mereu să nu uit masca să o iau de acasă, dacă ai uitat, atunci trebuie să mergi la farmacie, dar în farmacie nu este acces. Sunt nevoită de multe ori să rog pe cineva”, afirmă tânăra.

„Toate problemele, pe timp de criză, doar s-au agravat”

Galina Climov, directoarea executivă a AOPD susține că toate problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități pe timp de criză doar s-au agravat, pentru că, spunea ea, „Ne-am pomenit că nici specialiștii, nici autoritățile nu au fost pregătite pentru o astfel de situație. Nu au avut resurse umane și nu au dispus de acele surse financiare ca să asigure suportul necesar persoanelor cu dizabilități”.

Un studiu al AOPD arată că printre cele mai mari dificultăți cu care se confruntă persoanele cu dizabilități pe timp de pandemie sunt: accesarea transportului public – 76%, frica, izolarea – 73%, accesarea serviciilor medicale – 68%, reducerea/pierderea veniturilor – 64% și accesarea serviciilor sociale – 60%.

În acest context, AOPD a venit cu mai multe apeluri către autoritățile locale și naționale ca acestea să includă în procesul de definitivare a bugetelor, resurse financiare care să poată fi utilizate pe timp de criză.

„Din situația pe care o avem acum înțelegem că nu se finalizează, o să mai fim în această situație, respectiv, lecțiile învățate trebuie să fie o bază pentru acele acțiuni/măsuri pe care autoritățile trebuie să le ia în vedere. Măsuri pe care autoritățile trebuie să le includă în planurile și bugetele pentru anul viitor și chiar să elaboreze mecanisme de asigurare cu suport, cu servicii specializate pentru grupului cel mai vulnerabil”, precizează Galina Climov.

Directoarea executivă a AOPD explică că problemele cu care se confruntă persoanele cu nevoi speciale sunt complexe și greu de soluționat, de aceea este nevoie „de o abordare și de o viteză mai mare de acțiune” din partea autorităților, pentru ca situația acestor persoane să nu se agraveze. 

„Nu putem să nu vorbim despre schimbările care deja au survenit, pentru că vedem la multe clădiri și rampe și tot, doar că ele se întâmplă încetișor, dar oamenii nu au o a doua viață să aștepte schimbările mâine. Ei au nevoie astăzi să meargă la medic, astăzi să meargă la un magazin să procure produse alimentare, astăzi să meargă și să se deplaseze cu transportul public. În Chișinău noi avem transport public adaptat, în localități, în raioane el lipsește”, explică Climov.

„Pe timp de pandemie, persoanele cu nevoi speciale se confruntă cu încălcarea drepturilor omului”

Odată cu declanșarea Stării de Urgență în Sănătate Publică, autoritățile au elaborat un șir de hotărâri și decizii care au cauzat îngrădirea anumitor drepturi și libertăți ale cetățenilor, deseori fiind neglijate vulnerabilitățile persoanelor cu nevoi speciale. 

„Din start, atunci când ne-am confruntat cu problema asta, și nu numai statul nostru, dar și tot globul, Guvernul și-a reorientat atenția către sistemul medical mai mult, pentru că a fost o presiune enormă pe sistemul medical și nu s-a prea atras atenția la faptul că persoanele cele mai vulnerabile din societate, cum sunt persoanele cu dizabilități, s-au pomenit într-o situație în care nimeni nu îi aude și nu-i vede”, susține Elena Cernăuțeanu, consultant superior, Oficiul Avocatul Poporului.

Monitorizările Avocatului Poporului arată că, mai stringent, pe timp de pandemie, persoanele cu nevoi speciale se confruntă cu încălcarea drepturilor omului. 

„Chiar la începutul epidemiei, Ombudsmanul a sesizat autoritățile și a atenționat asupra faptului că aceste persoane trebuie să aibă acces la informații. Dreptul la sănătate a fost grav afectat, pentru că odată cu declararea pandemiei au fost brusc sistate toate internările planificate în instituțiile medicale, spitalicești. Dreptul la Asistență Socială și Protecție Socială, pentru că în această perioadă multe persoane cu dizabilități s-au confruntat cu scăderea veniturilor. Între timp, autoritățile care s-ar face responsabile de a organiza, a controla și de a asigura acest drept social, nu prea au făcut față din păcate”, enumeră Cernăuțeanu. 

Consultanta susține că pentru a proteja și a asigura respectarea drepturilor persoanelor cu nevoi speciale, R. Moldova are nevoie de politici bine elaborate care să excludă discriminarea indirectă și încălcarea drepturilor acestor persoane. Totodată, precizează aceasta, este important ca principiul: „Nimic pentru persoanele cu dizabilități fără ele” să fie respectat, iar la elaborarea politicilor să fie solicitată și consultată opinia persoanelor cu nevoi speciale. 

„E clar că sunt pe alocuri și nemulțumiri”

Dificultățile pe care le întâmpină persoanele cu nevoi speciale pe timp de pandemie nu sunt o noutate pentru reprezentanții Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS) care susțin că au intervenit în soluționarea celor mai stringente probleme cu care se confruntă aceste persoane. 

„E clar că sunt pe alocuri și nemulțumiri, dar în mare parte ne-am străduit ca să soluționăm problemele cele mai stringente, cele mai majore cu care se confruntă persoanele cu nevoi speciale și alte categorii de cetățeni care au nevoie de suport din partea statului”, precizează Vasile Cușcă, șeful Direcției Politici de Protecție a Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, MSMPS.

Deși începând cu anul 2010, odată cu ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, problemele cu care acestea se confruntă au început a fi soluționate, dificultățile pe care le întâmpină zilnic persoanele cu nevoi speciale rămân actuale.

„Toate măsurile care se fac, se intervine, ele se realizează etapizat. Ne-am dori și noi ca ele să se soluționeze mai repede, dar asta este iarăși o situație când ziceam că în domeniul social, protecția socială, majoritatea intervențiilor, majoritatea suportului pe care noi îl oferim cetățenilor, el implică cheltuieli financiare și asta trebuie să conștientizăm că trebuie să avem niște planificări în timp, trebuie să bugetăm acești bani, trebuie să îi identificăm și treptat, treptat, prin intervenții, prin alocarea mijloacelor financiare să soluționăm aceste probleme”, susține Vasile Cușcă.