Pentru „al nostru” și împotriva lui Sandu vs. influența lui Șor: de ce în Găgăuzia aproape 100% din voturi au mers către Stoianoglo?

În turul doi al alegerilor prezidențiale, 97% din alegătorii Găgăuziei au votat pentru Alexandr Stoianoglo. Există multe paradoxuri în acest sens: Stoianoglo este originar din Găgăuzia, dar susține parcursul european al R. Moldova și deține pașaport românesc, ceea ce este inacceptabil pentru majoritatea cetățenilor din autonomie. În același timp, el a fost susținut de Partidul Socialiștilor, cunoscut pentru retorica sa pro-rusă.

În interviurile acordate Ziarului de Gardă, câțiva reprezentanți ai autonomiei și-au împărtășit gândurile privind motivul pentru care voturile din Găgăuzia au fost distribuite în așa mod. Există mai multe versiuni: pentru că Stoianoglo este „al nostru”, pentru că „a fost un protest împotriva lui Sandu”, dar și pentru că „rețeaua” lui Șor i-a influențat.

„Rusia este prietenă” – fenomen istoric

Aproape toți interlocutorii au declarat că Alexandr Stoianoglo a obținut un procent atât de mare de voturi în autonomie datorită faptului că Găgăuzia este din punct de vedere istoric o regiune pro-rusă, iar Stoianoglo a fost nominalizat de Partidul Socialiștilor, care este unul pro-rus.

„Găgăuzia sprijină în mod tradițional forțele politice de stânga, care în Moldova sunt asociate cu sentimente pro-rusești. În acest context, nu este de mirare că rezultatele alegerilor pe nimeni nu au surprins. Găgăuzia votează din punct de vedere istoric pentru partidele care au o ideologie și o identitate mai apropiată de populația din regiune. Pornind de la aceasta, putem spune că rezultatele actuale sunt o continuare a unei tendințe de lungă durată, care a fost demonstrată clar și în alegerile precedente”, a declarat Vitali Gaidarji, jurnalist, director al portalului de știri „laf.md”.

„Găgăuzia a fost întotdeauna o regiune orientată spre vectorul estic și respectiv, candidații care aderă la vectorul vestic obțin foarte puține voturi de la noi”, a declarat Dmitri Ianul, președintele Consiliului sătesc din Cișmichioi.

„Din punct de vedere istoric, găgăuzii întotdeauna au votat pentru politicienii pro-ruși. Majoritatea oamenilor de la noi vorbesc limba rusă, avem legături cu cultura și limba rusă și aproape fiecare a treia familie are rude în Rusia, care, într-un fel sau altul, influențează opinia rudelor care au rămas în Moldova. Nu am avut niciodată politicieni proeuropeni în Găgăuzia și un bașcan proeuropean – lucru care afectează și vectorul de gândire al oamenilor”, a declarat activista Ana Celac.

Pentru că Stoianoglo este „al nostru”

Un alt factor serios care a influențat alegerea găgăuzilor este faptul că ei vor să-și vadă propriii reprezentanți în conducerea țării.

„Pentru prima dată în istoria Moldovei, candidatul la președinția Republicii Moldova a fost un găgăuz. Cred că acest lucru a stimulat majoritatea locuitorilor din Găgăuzia să voteze pentru Stoianoglo și, în plus, în spatele lui stătea al doilea partid din Moldova – socialiștii. În primul tur nu mi s-a părut foarte clară alegerea găgăuzilor atunci când au votat nu pentru candidații lor, ci pentru alții. Asta dacă nu luăm în considerare mituirea alegătorilor, dar în orice caz, cred că cea mai mare parte ar fi votat pentru un candidat de-al nostru. Procentele câștigate de Sandu ar fi trebuit să fie câștigate de toți ceilalți candidați, restul 97% ar fi trebuit să fie împărțite între Stoianoglo și Vlah”, a comentat Denis Pîntea, locuitor al Găgăuziei și fost șef al Consiliului de supraveghere al GRT.

Primarul orașului Comrat, Serghei Anastasov, de asemenea, este de părere că Stoianoglo a fost ales pe principiul că este „al nostru”.

„În primul rând, ei au votat pentru că el este originar din Găgăuzia, este pentru prima dată când un reprezentant al poporului nostru a ajuns în turul doi în calitate de candidat la președinție.” Întrebat de ce în primul tur locuitorii nu i-au acordat același procent de voturi lui Stoianoglo și aproape 30% au votat pentru Victoria Furtună, Anastasov a spus că acest lucru a fost influențat de „rețeaua lui Șor”.

Vitali Gaidarji susține că statutul de „victimă a represiunii politice” a jucat, de asemenea, un rol semnificativ. „Alegătorii care nutresc simpatie pentru «cei oropsiți» pot fi mai înclinați să susțină un candidat care a fost victimă a sistemului”, susține jurnalistul.

Alți interlocutori au declarat, la rândul lor, că este important pentru găgăuzi că Stoianoglo reprezintă Găgăuzia. Iar președintele organizației obștești „Alegerea și Alternativa pentru Găgăuzia”, Igor Ianac, a amintit că încă înainte de alegeri, conducerea Găgăuziei și unii activiști civici i-au împărțit pe candidați în „ai noștri” și „străini”, influențând astfel votul găgăuzilor.

„Să ne amintim discursul președintelui Adunării Populare a Găgăuziei din primul tur. El a declarat că speră foarte mult ca un găgăuz să fie președinte. Și când am vorbit cu populația, au fost dintre cei care au spus că «acesta este al nostru, poate fi bun sau rău, dar este al nostru». Oameni publici, cum ar fi Mihail Vlah, de asemenea, au declarat că Stoianoglo este al nostru”, a remarcat Ianac.

Deputatul Adunării Populare, Alexandr Tarnavschi, a făcut un apel deschis către populație să voteze pentru Stoianoglo în turul doi al alegerilor. Într-un interviu, acesta a explicat de ce a favorizat acest candidat. Potrivit deputatului, Stoianoglo a fost unul dintre cei mai productivi în procesul de menținere a dialogului în cadrul Grupului de lucru interparlamentar (o platformă de dialog între deputații Parlamentului Republicii Moldova și deputații APG) pe vremea când încă lucra în calitate de expert în cadrul proiectului СМI.

„Perioada în care a lucrat el a fost cea mai productivă din istoria acestui grup de lucru. Am văzut că această persoană este respectată atât la Comrat, cât și la Chișinău, ceea ce este destul de rar”, a comentat Tarnavschi.

Influența socialiștilor

Succesul lui Stoianoglo în Găgăuzia a fost favorizat și de socialiști, deoarece acest partid are încă o influență semnificativă în Găgăuzia. Mai mulți interlocutori susțin această idee.

„Stoianoglo se bucură de sprijin și datorită programului său, care rezonează cu o parte a populației ce dorește să mențină legăturile cu Rusia. Populația locală percepe Rusia drept partener și o consideră aliat politic și economic. Sprijinul găgăuzilor pentru socialiști, precum și asocierea lor cu politicile acestora, îi conferă lui Stoianoglo legitimitate în ochii alegătorilor”, susține fotograful Ivan Ialanji.

Dmitri Ianul și Vitali Gaidarji au remarcat, de asemenea, influența PSRM asupra votului alegătorilor. În opinia lor, Partidul Socialiștilor are o anumită credibilitate în Găgăuzia.

„Rețeaua” lui Șor

Dmitri Ianul este parțial de acord că cetățenii autonomiei au votat pentru Stoianoglo din motiv că este de-al lor. În opinia lui însă, propaganda are o influență prioritară asupra votului alegătorilor. Drept exemplu, a amintit-o pe Victoria Furtună, care a obținut majoritatea voturilor în primul tur de scrutin în satul Cișmichioi, ceea ce servește drept indicator al influenței „rețelei” lui Șor. Și investitorul Vlad Grati este sigur că rezultatele alegerilor din Găgăuzia se datorează influenței lui Ilan Șor (condamnat în R. Moldova la 15 ani de închisoare pentru furtul miliardului) și mituirii alegătorilor.

„Găgăuzia este regiunea unde rețeaua lui Șor are cea mai mare influență. Dacă un număr atât de mare de voturi cumpărate a fost o noutate pentru restul Moldovei, noi deja am fost martorii acestui fapt la alegerile bașcanului. Evghenia Guțul, necunoscută de nimeni înainte de alegeri, a devenit bașcan”, a comentat Grati.

Faptul finanțărilor masive în alegeri a fost demonstrat încă în primul tur, a declarat Vlad Grati. Victoria Furtună, necunoscută până atunci în autonomie, a obținut aproape 30% din voturi, cu toate că în buletinul de vot figurau doi candidați găgăuzi. Și chiar și fără mita lui Șor, raportul de voturi ar fi fost același, aproximativ 95/5, sugerează Grati. „Atât în primul, cât și în al doilea tur, Găgăuzia a fost în frunte în ceea ce privește prezența la vot. Putem concluziona că acei oameni care au votat pentru Stoianoglo, de obicei, nu participă la alegeri”, susține investitorul.

Și Vitali Gaidarji a remarcat „influența așa-numitei «rețele a lui Șor» și finanțările masive care permit organizarea unor campanii electorale agresive”. Iar Ana Celac consideră că „a existat o cumpărare uriașă de voturi, care probabil a avut mai mult succes în Găgăuzia decât în alte regiuni”, datorită faptului că în Găgăuzia există mulți „simpatizanți” ai lui Șor, inclusiv în conducerea Comitetului Executiv.

„Majoritatea oamenilor care au votat pentru Stoianoglo, precum și cei care au votat pentru Furtună în primul tur, au votat, practic, pe bază de instrucțiuni, pentru că am văzut cum funcționează schema de cumpărare de voturi și propagandă a lui Șor. Furtună s-a prezentat oficial ca și candidata lui Șor, în timp ce Stoianoglo a negat tot timpul că ar fi afiliat lui Șor. Aceasta a fost o tactică pentru a împărți cât mai multe voturi în primul tur, astfel încât să aibă mai multe voturi pentru a câștiga în turul al doilea”, a declarat Ana Celac.

Potrivit lui Igor Ianac, în timpul celui de-al doilea tur de scrutin, activiștii, experții și susținătorii lui Șor au chemat activ la vot împotriva Maiei Sandu, ceea ce indică, în opinia sa, asupra intereselor geopolitice ale Kremlinului.

Protest împotriva lui Sandu

Există, de asemenea, opinii potrivit cărora în turul doi mulți oameni au votat nu atât pentru Stoianoglo, cât împotriva Maiei Sandu. „Votul poate fi văzut nu doar ca un sprijin pentru Alexandr Stoianoglo, ci și drept un protest împotriva Maiei Sandu și a politicilor sale. Electoratul, dezamăgit de președinția ei, nu a găsit în ea candidatul care ar putea rezolva problemele acumulate”, consideră Vitali Gaidarji.

„Mulți oameni au urmat principiul «oricine, numai nu Maia Sandu». Pentru că în acești 4 ani s-a vorbit atât de mult despre Maia Sandu, ea este învinuită pentru toate păcatele care s-au întâmplat în Moldova”, a declarat Dmitri Ianul.

„Având în vedere neîncrederea față de candidații proeuropeni, care sunt asociați cu România, acești factori nu fac decât să-i întărească poziția (lui Stoianoglo). Mulți găgăuzi rămân critici față de influența românească, iar această nemulțumire este proiectată asupra Maiei Sandu ca reprezentantă a direcției proeuropene”, a remarcat Ivan Ialanji.

În plus, potrivit lui Igor Ianac, „oamenii nici măcar nu înțeleg ce înseamnă a fi președinte și care sunt atribuțiile sale, astfel încât «toate problemele» legate de prețuri, salarii mici și pensii sunt puse pe seama șefului statului, deși președintele nu are nimic de-a face cu astfel de probleme”.

„Europa este întruchiparea răului”: impactul dezinformării și al propagandei

Un alt factor important din cauza căruia locuitorii autonomiei nici nu iau în considerare politicienii proeuropeni este dezinformarea. Politicienii de la Chișinău sunt văzuți ca dușmani, iar Uniunea Europeană – ca un rău universal. Iar această atmosferă este creată de autoritățile găgăuze, care nu vor să-și piardă influența în autonomie.

„Locuitorii autonomiei au un resentiment față de autoritățile centrale încă din 1994. Atunci, Republica Găgăuzia a fost reintegrată într-o unitate teritorială autonomă. Patrioților locali le-au fost limitate atribuțiile pe care le-au avut până la independența Republicii Moldova și acum le vor înapoi. Milioanele de lei investite de Uniunea Europeană în Găgăuzia nu sunt la fel de importante pentru actualul bașcan și majoritatea deputaților APG cum este posibilitatea de a folosi necontrolat puterea. Populația autonomiei însă nu vede aceste manipulări, pentru că este expusă influenței escrocilor, hoților și propagandiștilor. Găgăuzii, ca niște adolescenți supărați, nu-și asumă responsabilitatea pentru faptele lor, dau vina pe cei mai mari, fac totul din răutate și cred că Moldova este dușmanul lor, iar familia lor este Rusia. Pentru a câștiga loialitatea populației cu munca lor nesatisfăcătoare, deputații APG și bașcanul prezintă autoritățile moldovenești drept dușmani. Prin intermediul GRT, presa controlată a răspândit minciuni despre autoritățile centrale, despre Sandu, induce spaima de românizare și homosexuali. De aceea, 97% din populația autonomiei a votat pentru Stoianoglo. O Găgăuzie supărată este cel mai bun mediu pentru escrocheriile lui Șor și pentru escrocii locali. Dacă el nu ar fi apărut în autonomie, ar fi fost inventat de localnici”, a declarat Natalia Chirilovscaia, auditoare internă a Comitetului Executiv al Găgăuziei în anii 2011-2014.

Neîncrederea față de UE este alimentată și de simpla tăcere a conducerii autonomiei cu privire la proiectele pe care le implementează Uniunea Europeană.

„Fără supărare, dar rușii au adus cândva niște excavatoare, le-au fotografiat și le-au demonstrat timp de șase luni. Iar aceiași primari sau alți oficiali se tem să spună măcar un mulțumesc pentru ceea ce face Uniunea Europeană”, a declarat Igor Ianac.

„Nu există suficientă informație. A fost o perioadă când au fost implementate proiecte europene, dar practic nu s-a spus că sunt proiecte europene”, a punctat Dmitri Ianul.

Alexandru Tarnavschi a remarcat faptul că doar unii oficiali declară deschis adevărul despre granturi. „Dacă mergeți pe site-ul oficial al Comitetului Executiv al Găgăuziei, nu găsiți nicio informație despre proiectele europene, deși doar donațiile directe din anul trecut au constituit peste 11 milioane de euro. Deci, acest lucru arată că autoritățile sunt ipocrite, folosesc bani europeni și în același timp, spun că Europa este rea. Decideți-vă: dacă este rea, atunci de ce folosiți investițiile ei? Și dacă este bună, atunci ar trebui să vorbiți cinstit sau cel puțin să informați despre ceea ce se întâmplă”, opinează Tarnavschi.

Vlad Grati consideră că nu trebuie pus accentul pe numărul de proiecte europene în Găgăuzia, ci pe propagarea informației despre acestea și pe construirea unei legături logice sănătoase între UE și asistența europeană.

Iar Serghei Anastasov declară că tehnologiile politice sunt foarte eficiente. De aceea, ajutorul Rusiei este perceput a fi fiind mult mai consistent decât contribuția UE (plăți de 2 mii de lei prin intermediul Promsviazbank). „Tehnologiile politice dau rezultate, deoarece se lucrează punctual cu fiecare vot potențial. Este mult mai ieftin să transferi pe un card decât să investești miliarde în infrastructură”, consideră Anastasov.

Proeuropean cu pașaport românesc – paradoxuri

În Găgăuzia, sentimentele pro-rusești rămân stabile. Dar paradoxal este faptul că încă înainte de alegeri, Alexandr Stoianoglo s-a declarat adeptul cursului european al Republicii Moldova. În timpul campaniei electorale el nu a renunțat la punctul său de vedere, spunând doar că acum „nu este momentul pentru un referendum” privind aderarea Moldovei la UE. Un alt paradox este faptul că Stoianoglo, la fel ca și Sandu, are cetățenie română. Iar pentru locuitorii Găgăuziei (întâmplător și pentru socialiști), un pașaport al altui stat pentru președinte a fost întotdeauna tabu. Cu toate acestea, Stoianoglo a luat 97% din voturi.

Unii interlocutori au declarat că rezultatul alegerilor ar fi putut fi altul dacă autoritățile centrale ar fi colaborat eficient cu Găgăuzia.

„Lipsa unui dialog eficient între centru și autonomie, incapacitatea de a stabili o înțelegere reciprocă cu autoritățile locale, nu fac decât să intensifice contradicțiile existente și să împiedice cursul proeuropean”, consideră Vitali Gaidarji.

Acesta a remarcat, de asemenea, că în cele două luni de campanie electorală, candidații au avut doar câteva întâlniri cu alegătorii din autonomie, cărora nu le-a fost explicată esența referendumului.

Și Ana Celac consideră că actualele autorități moldovenești au făcut destul de puțin pentru a stabili un dialog cu Găgăuzia. „Doar instalarea unui panou pe care să fie scris că proiectul a fost sponsorizat de UE nu este suficient. Oamenii nu înțeleg foarte bine de unde vin fondurile, mai ales când este vorba de proiecte de infrastructură”, susține interlocutoarea.

Potrivit lui Ivan Ialanji, politicienii și candidații proeuropeni nu găsesc adesea oportunități de a-și explica programele într-o limbă pe înțelesul găgăuzilor. „Acest lucru provoacă sentimentul că regiunea trăiește într-o realitate paralelă, în care Rusia rămâne principalul partener, în timp ce UE și valorile proeuropene sunt percepute cu reticență”, susține Ialanji.

Alexandru Tarnavschi își dorește ca, în pofida rezultatelor alegerilor, guvernul central să nu se izoleze de Găgăuzia și să acorde mai multă atenție pentru autonomie și dialog.