„Nu poţi aresta pe cineva doar pentru că nu ţi-a plăcut culoarea ochilor”
Săptămâna trecută, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a comunicat Guvernului R. Moldova şase cereri noi, aflate la examinare. Aceste cereri se referă la legalitatea şi necesitatea aplicării arestului preventiv de către judecătorii de instrucţie. În funcţie de răspunsurile părţilor, CtEDO va decide dacă R. Moldova va fi sau nu condamnată pentru că şi-a lipsit ilegal de libertate propriii cetăţeni.
Grigore Veh a fost arestat la 28 octombrie 2010, fiind suspectat de spălare de bani. În aceeaşi zi, ofiţerul de urmărire penală, în intervalul 21.30—21.57, a întocmit un proces-verbal de reţinere a reclamantului, indicând că acesta a fost reţinut la 16.40. Potrivit procesului-verbal, procurorul ar fi fost informat, la 21.30, despre reţinerea reclamantului. A doua zi, Veh a depus o plângere pe numele procurorului şi a judecătorului de instrucţie, invocând nerespectarea procedurilor legale în timpul arestării. El a contestat şi legalitatea procesului-verbal de reţinere.
Ţinut în arest şase luni, apoi declarat nevinovat
La 31 octombrie 2010, procurorul a solicitat judecătorului de instrucţie plasarea lui Veh în detenţie provizorie. În aceeaşi zi, avocatul său a depus o plângere suplimentară la judecătorul de instrucţie, invocând că plasarea reclamantului în arest ar fi contrară legii. Avocatul a mai menţionat că reclamantul a fost arestat la 28 octombrie 2010, la 16.40, că procesul-verbal a fost întocmit contrar prevederilor legale, adică în decurs de trei ore de la reţinere, şi nu la ora 21.30, şi că procurorul nu a fost informat, timp de 3 ore, despre reţinere. Avocatul a solicitat declararea nulităţii procesului-verbal de reţinere şi eliberarea reclamantului.
La 31 octombrie 2010, judecătorul de instrucţie, Victor Boico, a admis demersul procurorului şi a dispus plasarea lui Veh în detenţie provizorie pentru 30 de zile. El şi-a motivat decizia prin necesitatea derulării efective a urmăririi penale. Judecătorul nu a răspuns la solicitările reclamantului, invocând nemotivarea soluţiei instanţei inferioare.
Pe 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Chişinău a respins însă recursul ca nefondat, precizând că există motive plauzibile de a suspecta reclamantul de comiterea infracţiunii, iar cât priveşte argumentele avocatului, acestea au fost declarate nefondate. Grigore Veh a fost menţinut în detenţie provizorie aproape jumătate de an, până pe 14 aprilie 2011. Pe 12 august 2011, Judecătoria Buiucani l-a achitat, sentinţa fiind definitivă.
Ulterior, Grigore Veh s-a adresat la CtEDO, unde a invocat violarea art. 5, 6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), motivând că, în cazul său, nu au fost respectate prevederile legale de plasare în arest, lipsa unui recurs intern efectiv pentru a contesta această măsură, dar şi faptul că plasarea sa în detenţie provizorie a fost ilegală. La început de 2013, CtEDO a comunicat R. Moldova acest caz, cerând părţilor să răspundă la mai multe întrebări.
„Judecătorii nu gândesc şi nu vor să lucreze”
Gheorghe Amihalachioaie, unul dintre avocaţii lui Veh, susţine că, cel mai probabil, R. Moldova va fi din nou condamnată la CtEDO, urmând să-i achite acestuia despăgubiri de mii de euro. “Băiatul a fost închis atâtea luni, ilegal”, spune avocatul.
„Problema e că judecătorii de instrucţie au nişte modele de încheieri, pe care le copie de la caz la caz. Când stai şi citeşti 2—3 încheieri ale unui judecător, o să vezi că majoritatea se repetă întru totul. Judecătorii nu gândesc”, crede preşedintele Uniunii Avocaţilor. Nu ar fi pentru prima dată când R. Moldova este condamnată la CtEDO, inclusiv din cauza judecătorilor de instrucţie.
„Astfel de lucruri se întâmplă pentru că, în primul rând, e mult de lucru, iar judecătorii nu vor să lucreze. În fiecare caz concret trebuie de scris, dar la judecătorii de instrucţie se formează rând. La noi, în fiecare caz, ofiţerii de urmărire penală se adresează la judecată. La noi, pe toţi îi reţin şi pe toţi vor să-i aresteze, pentru că nimeni nu duce vreo răspundere pentru reţinere ilegală la 72 de ore. Totul e sub un şablon, şi demersul procurorului, şi încheierea judecătorului. De ce se întâmplă asta? Pentru că, la fel, nu există responsabilitate. Corect, incorect a motivat, el nu duce răspundere”, afirmă Amihalachioaie.
Avocatul crede că, pentru a îmbunătăţi situaţia şubredă din acest domeniu, e nevoie de schimbări, care ar trebui să vină de la Procuratura Generală. “Procurorii ar trebui să promoveze o politică umană, nu una agresivă faţă de oameni. Procurorul General ar trebui să le ceară subalternilor să se adreseze în instanţă, solicitând arestarea, doar dacă există temeiuri. Aici trebuie să intervină responsabilitatea. Dacă te-ai adresat neîntemeiat cu cererea de arestare, ai reţinut pe cineva neîntemeiat, ar trebui să fii tras la răspundere. Nu poţi aresta pe cineva pentru că nu ţi-a plăcut culoarea ochilor. Deseori, însă, oamenii legii reţin persoane doar pentru a scoate ceva bani din ele. Fără responsabilitate, nu schimbi nimic”, crede Amihalachioaie.
Sergiu Bucicov, celălalt avocat în dosarul Veh, crede că o soluţie pentru schimbarea situaţiei ar fi modificarea legislaţiei. “Cred că, în Codul de Procedură Penală, ar trebui indicate concret momentele în care poate fi aplicat arestul. Ar fi nevoie ca, atunci când se face o propunere de arestare, să fie indicate şi probele pe care se bazează cererea. Motivele de genul că persoana este arestată pentru a nu se eschiva de la urmărirea penală sau pentru a nu fugi sunt prea generale”, crede Bucicov.
Arestul – 15% din condamnările R. Moldova la CtEDO
Cazul lui Grigore Veh nu este unul singular. Pe 10 ianuarie, CtEDO a mai comunicat alte cinci cereri aproape similare, în care R. Moldova urmează, cel mai probabil, să fie condamnată, pentru privarea ilegală de libertate a propriilor cetăţeni. Astfel de cereri nu sunt o noutate.
Un raport al Centrului pentru Resurse Juridice din Moldova (CRJM), intitulat “Executarea hotărârilor CtEDO de către R. Moldova, 1997—2012”, dezvăluie faptul că nu mai puţin de 15% din violările CEDO constatate în hotărârile privind R. Moldova se referă la art. 5 al Convenţiei, “dreptul la libertate şi siguranţă”.
Conform datelor raportului, din 1997 până în 2012, “dreptul la libertate şi siguranţă” (art. 5 CEDO) a fost încălcat de R. Moldova de 51 de ori. În 15 cazuri reclamanţii au fost lipsiţi de libertate contrar legislaţiei naţionale, în 15 cazuri mandatele de arest nu au fost suficient de motivate, iar în şase cazuri, reclamanţii au fost lipsiţi de libertate în lipsa unei bănuieli rezonabile.
Vlad Gribincea, preşedintele CRJM, scrie în raport că, din discuţiile cu persoanele implicate în procedura de arest, a constatat că motivarea proastă a hotărârilor de arestare poate fi explicată prin practica anterioară de aplicare frecventă a arestului, motivarea proastă a demersurilor de arestare de către procurori, volumul mare de lucru al judecătorilor de instrucţie şi experienţa profesională anterioară a acestora (toţi sunt foşti procurori), termenul limitat acordat prin lege pentru examinarea demersului, lipsa de diligenţă a unor judecători, tolerarea acestei practici de către curţile de apel, pregătirea profesională proastă a multor avocaţi, clişeele sociale, dar şi prin corupţia din sistemul judecătoresc.
5,5 mil. pentru aplicarea ilegală a arestului
De remarcat că, din informaţiile publice despre dosarele pierdute de R. Moldova la CtEDO, observăm că ţara noastră a plătit despăgubiri de aproape 350 mii de euro (5,5 mil. lei) persoanelor care au fost lipsite ilegal de libertate. În cele mai multe cazuri, acest fapt s-a “datorat” contribuţiei judecătorilor de instrucţie.
Mulţi dintre aceştia au fost demişi, fie pe parcursul guvernării comuniste, fie după evenimentele din aprilie 2009. “Campionul” condamnărilor este Mihai Drosu, fost judecător de instrucţie la Judecătoria sect. Buiucani. În lista lărgită îi mai găsim pe Victor Lanovenco, fost judecător la Judecătoria Orhei, pe Anatolie Bordian, fost judecător la Judecătoria sect. Râşcani, pe Andrei Botnar, fost magistrat la Judecătoria sect. Centru, sau pe Dorin Popovici, fost judecător de instrucţie la Judecătoria sect. Buiucani.
Din lista judecătorilor de instrucţie din cauza cărora R. Moldova a fost condamnată la CtEDO fac parte însă şi judecători care încă mai activează în sistem: Iurie Obadă, judecător de instrucţie la Judecătoria Ciocana, Ion Ţurcan, preşedintele Judecătoriei Centru, care a îndeplinit în mai multe rânduri şi rolul de judecător de instrucţie, sau Ion Morozan, de la Judecătoria Buiucani.
Victor MOŞNEAG
