Noua Lege cu privire la energia electrică: nimic bun pentru consumatori

La sfârşitul lunii octombrie 2015, Guvernul a înaintat Parlamentului proiectul noii legi privind energia electrică, care a şi fost aprobat în prima lectură.
Între timp, în presă au apărut opinii ale unor persoane responsabile, dar şi ale unor pseudoexperţi, care au apreciat 2-3 dintre subiectele legii, realitatea, însă, fiind departe de declaraţii:

• În nota informativă a Guvernului se spune că Legea va contribui la crearea unui „cadru legal adecvat pentru încurajarea intrării de noi participanţi pe piaţa energiei electrice, fapt care va contribui la dezvoltarea concurenţei în sectorul electroenergetic… Un sector electroenergetic eficient va avea impact benefic asupra întregii economii naţionale, inclusiv prin aprovizionarea întreprinderilor mici şi mijlocii la preţuri competitive şi transparente”.
• „Consumatorii din Moldova ar putea să-şi aleagă singuri furnizorul de energie electrică …”.

Ce se întâmplă în realitate?

Cum ar fi posibilă „încurajarea intrării de noi participanţi pe piaţa energiei electrice”? Pe piaţă, de regulă, operează două categorii de participanţi: vânzători (producătorii şi operatorii comerciali) şi cumpărători (furnizorii şi consumatorii). Centralele autohtone sunt termoelectrice şi participarea lor pe piaţă este problematică, deoarece energia electrică produsă e foarte scumpă şi funcţionează sezonier. Centrala Cuciurgan şi furnizorul din Ucraina nu manifestă dorinţă de a concura reciproc în scopul reducerii tarifului pentru R. Moldova.

Când scriem „a încuraja”, răspunsul poate fi unul singur – sectorul electroenergetic al României. Pe parcursul anilor, însă, m-am convins că afirmaţiile primelor persoane din statul R. Moldova privind „încurajarea României” de a intra pe piaţa energiei electrice au avut doar scopuri politice. De vreo 10 ani, România este gata să livreze energie electrică R. Moldova. Ba mai mult, este gata să participe şi la realizarea interconexiunilor electrice, pe când conducerea R. Moldova, în realitate, nu doreşte acest lucru.

Există şi un alt motiv. Să admitem că a apărut posibilitatea procurării energiei electrice din România sau Ucraina la un preţ mai mic. În acest caz, conform art. 79.4 din proiectul noii legi (sau art. 30.8. al legii în vigoare), consumatorul este obligat să cumpere o cantitate oarecare de energie electrică produsă de centralele electrice de termoficare, care este cu mult mai scumpă în raport cu cea din import. În consecinţă, consumatorul care va intenţiona să semneze un contract bilateral va avea energie la acelaşi tarif. Oricine dintre cei care au intenţia de a veni pe piaţa energiei electrice din R. Moldova va studia în primul rând legislaţia, care, în cazul nostru, nu promovează relaţiile de piaţă.

Prezenţa art. 79.4 în noul proiect de lege exclude extinderea pieţei energiei electrice, iar cei care compun note informative cunosc foarte bine acest lucru. Totodată, unii experţi care nu cunosc acest lucru fac inconştient declaraţii despre extinderea pieţei energiei electrice.

Aduc aici un exemplu convingător privind relaţiile de piaţă, exemplu ce nu necesită comentarii. Pe aşa-zisa piaţă a produselor petroliere operează peste 70 de operatori cu vreo 650 de staţii PECO. A observat cineva vreo concurenţă? Între Ucraina şi Cuciurgan nu va fi concurenţă, doar prezenţa României poate schimba echilibrul în favoarea economiei naţionale a R. Moldova, fapt nedorit şi neacceptat de autorităţile de la Chişinău.

Noul proiect al legii se referă şi la „un sector electroenergetic eficient”. Despre ce fel de eficienţă poate fi vorba? Centralele electrice de termoficare sunt într-un declin pronunţat. Cu 15 ani în urmă, reţelele electrice suportau pierderi de 23%. Acum, fără schimbarea calităţii lor, suportă pierderi de 13%. Dacă admitem că 1% din pierderi costă 40 mil. de lei, e uşor să ne imaginăm cât au plătit suplimentar consumatorii în aceşti ani. Din momentul privatizării, calitatea reţelelor s-a diminuat treptat, iar concepţiile actuale ale reţelelor nici pe departe nu corespund cerinţelor moderne. Anume din aceste motive au loc deconectări a sute de localităţi. Cât despre reţelele termice, eficienţa lor este prezentată pe foto. Pe parcursul a 10 ierni la temperaturi de minus 10 grade sau şi mai joase, când ninge, conductele de termoficare sunt negre. Fenomenul nu necesită explicaţii. Porţiunea are o lungime de circa 130 de metri, vă imaginaţi câte milioane s-au dus şi se duc în aer? Despre ce eficienţă discutăm? Cu toţii suntem ostatici ai incapacităţii de a gestiona eficient acest sector.

Pe de altă parte, cel puţin 50% dintre consumatorii mici şi mijlocii nu au contracte directe cu operatorii de distribuţie şi furnizare (au statut de subconsumator), ceea ce contravine prevederilor Directivei CE, la care se face trimitere în noul proiect de lege.

Această categorie de consumatori achită unor „băieţi deştepţi” un tarif cu 20—30 şi chiar cu 50% mai mare decât cel reglementat. ANRE nu se interesează de acest fenomen ce ascunde corupţia din sistem, or, o parte din plăţi se efectuează în bani lichizi, iar aceşti „băieţi deştepţi” alimentează „ostaticii” lor nu doar cu electricitate, ci şi cu apă, cu gaze naturale la tarife departe de cele reglementate. Problema subconsumatorilor, însă, s-ar rezolva foarte simplu, dacă am prelua experienţa de peste Prut.

Cât despre afirmaţia potrivit căreia „consumatorii din Moldova ar putea să-şi aleagă singuri furnizorul de energie electrică”, ar fi interesant ca autorii proiectului să ne spună care ar trebui să fie acţiunile consumatorilor ca, în condiţiile actuale, să găsească un furnizor de electricitate la un tarif mai mic decât cel aprobat de ANRE în condiţiile în care toţi furnizorii procură electricitatea de la acelaşi producător.

Asta cum ar fi că nu mă alimentez cu benzină la „Lukoil”, ci la „Rompetrol”. Combinaţia poate fi şi alta, avem vreo 70 de operatori, care procură produse petroliere de la 4 sau 5 producători, însă preţul de vânzare la toate benzinăriile este acelaşi.

În general, proiectul de lege este mai avansat în comparaţie cu legea actuală. În special atunci când se referă la procedura de racordare la reţeaua de distribuţie, care a devenit puţin mai apropiată de procedurile practicate în CE. Însă partea a doua a art. 48 (6):

„Instalaţiile de racordare executate de operatorul de sistem devin proprietatea operatorului de sistem… Instalaţiile de racordare executate de electricieni autorizaţi aparţin consumatorilor finali, care sunt în drept să le transmită cu titlu gratuit în proprietatea operatorului de sistem în condiţiile stabilite în alin. 9 de prezentul articol” practic va conserva situaţia actuală la capitolul procedurii de racordare:

• Operatorul de sistem va găsi un set de motive pentru a nu executa instalaţia de racordare a solicitantului şi, ca urmare, nu o va prelua în proprietate;
• Transmiterea instalaţiei de racordare în proprietatea operatorului de sistem cu titlu gratuit este o procedură imposibilă în cazul în care această instalaţie nu are perspectiva de a conecta la ea alţi solicitanţi, dar şi din alte motive. Deoarece costurile de racordare oricum vor fi achitate de către solicitant, prin omiterea acestei fraze procedura de racordare va deveni cu mult mai simplă şi mai ieftină.

P.S. Volumul noului proiect de lege: 95 de articole pe 122 de pagini, unele fiind expuse pe 2,5–3 pagini, fapt care va complica mult lucrul cu această lege.

• Legea actuală conţine 52 de articole expuse pe 35 de pagini.
• Legea energiei electrice şi gazelor naturale din România cuprinde 201 articole, expuse pe 69 de pagini.

Nicolae Mogoreanu, preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Energie din R. Moldova