Noţiunea de „sat”, neconformă DEX-ului
Din 2015, ZdG va avea o pagină nouă, „La ţară”. Deşi denumirea ar putea suporta modificări în timp, conţinutul va viza viaţa din localităţile rurale. Ne vom strădui ca, în fiecare număr de ziar, în pagina nouă, să aducem cele mai utile informaţii pentru locuitorii de la sate. Vom oferi informaţii despre probleme agricole, deşi agricultura ca afacere şi satele noastre nu prea au nimic în comun. Vom găzdui sfaturi ale specialiştilor, idei despre cum să faci o agricultură inteligentă şi performantă. Pagina apare la insistenţa cititorilor ZdG, care, în mare parte, sunt abonaţii de la sate.
Habar nu aveam cum să scriu acest text, chiar dacă m-am născut la ţară. De aceea am decis să deschid DEX-ul, ca să văd ce explicaţie dă dicţionarul despre sat. „Sat – aşezare rurală a cărei populaţie se ocupă în cea mai mare parte cu agricultura”. Încă din copilărie îmi amintesc despre această ocupaţie, acest tip de agricultură practicat cu aceleaşi instrumente ca ale strămoşilor noştri. Mulţi dintre cititori îşi amintesc, probabil, despre terenurile revenite oamenilor după destrămarea chibuţurilor sovietice, de care s-au agăţat ca de ultima speranţă, pentru a-şi putea îmbrăca şi hrăni familia. Până la urmă, majoritatea entuziaştilor au eşuat, cum s-a întâmplat şi cu familia mea, completând statistica emigrărilor şi lăsând pământul în paragină sau cedându-l aşa-zişilor lideri. Mulţi dintre aceşti oameni erau foşti agronomi, directori de colhozuri şi sovhozuri locale, foşti brigadieri, oameni care poate realizau că agricultura e o afacere, dar care încă nu ştiau cum se face aceasta. Au fost şi mai persistă plângerile potrivit cărora aceşti lideri îi fură şi îi nedreptăţesc pe oameni. Aceasta, însă, era singura cale de a face agricultură rentabilă. Pe cont propriu, cu câteva hectare, fără suportul statului şi fără cunoştinţe necesare, dar şi în lipsa capacităţii de a gestiona o afacere, micii fermieri erau sortiţi la eşec.
Constat că explicaţia din DEX nu mai este valabilă, deoarece noţiunea de sat nu mai poate fi asociată cu lucrarea pământului. Un criteriu de performanţă al agriculturii îl reprezintă numărul persoanelor angajate în acest domeniu. Cu cât numărul este mai mic, cu atât aceasta este mai performantă.
Deseori, satul moldovenesc este privit ca un ghetou pe cale de dispariţie, statistica ne confirmă asta, iar reportajele din satele fantomă sunt elocvente. Recensământul din 2014 ne informează şi el că încă opt localităţi din R. Moldova au dispărut. Tranziţia de la localităţi rurale la urbanizare, sau urbanizarea satelor, s-a produs în ţările occidentale, în mod natural, odată cu industrializarea. În R. Moldova acest mers al lucrurilor a fost perturbat de ocupaţia sovietică şi de regimul comunist instaurat. Satul, în versiune comunistă, avea menirea de a creşte grâne pentru metropolă. Migrarea spre oraşe era o misiune imposibilă pentru locuitorii de la sate, care se confruntau cu numeroase impedimente impuse de partid. Nu s-a dorit modernizarea localităţilor rurale, construirea sistemelor de canalizare şi de aprovizonare cu apă potabilă, nici gazificarea. Aceste beneficii sunt şi acum promise de politicieni.
Localităţile rurale şi-au pierdut de mult timp ocupaţia istorică şi e normal ca, în lipsa locurilor de muncă, satele să se depopuleze. Acest exod poate fi stopat doar prin politici durabile asumate de clasa politică, fără de care nu vom avea în sate infrastructură, drumuri, canalizări sau apă potabilă de calitate. Un punct aparte ar fi descentralizarea puterii şi transferarea responsabilităţilor şi a unei părţi a veniturilor administraţiilor publice locale. Sunt numeroşi factori care contează pentru prosperarea satelor noastre, deşi multe probleme pot fi rezolvate doar de locuitorii acestor comunităţi, prin iniţiativa lor.
„La ţară” vine să informeze cititorii despre oportunităţile, politicile statului, granturile sau alte lucruri care, sperăm, vor ajuta locuitorii satelor care vor să trăiască altfel. Astfel de istorii de succes există deja. Bunăoară, avem străzi în Chişinău care nu au iluminare, dar avem sate care, graţie contribuţiei localnicilor şi a primarului, şi-au iluminat străzile. Avem oraşe, raioane în R. Moldova în care cartierele nu au canalizare şi sate care, graţie străduinţei şi efortului, le au. Deci se poate!
