VIDEO/Pandemia mamelor singure

Fiecare al 5-lea copil se naște într-o familie monoparentală. Ce face o mamă singură cu copiii, atunci când grădinițele sunt închise, când nu se poate angaja la muncă din această cauză și nu are alături rude sau prieteni la care ar putea apela după ajutor?

Pentru a găsi răspunsuri la aceste întrebări, am discutat cu mai multe mame care-și cresc singure copiii într-un stat sărac, ajuns în pandemie. 

Le cumpără copiilor doar strictul necesar, merg cu ei la serviciu și împart banii câștigați între „azi și mâine”. Provocările pe care le întâlneau de obicei, au devenit, în perioada pandemiei, adevărate probleme. Mamele care nu au avut  un post de muncă până la nașterea copiilor primesc indemnizații care nici măcar nu acoperă minimul de existență pentru creșterea unui copil, iar întrucât copiii de vârstă fragedă nu pot merge la grădiniță din cauza pandemiei, nu-și pot găsi un loc de muncă stabil.

Pentru a se întreține, de obicei femeile acceptă ofertele de munci necalificate, iar dacă mai pot lua și copiii cu sine la serviciu, consideră că aceste oferte sunt adevărate găselnițe. Statul spune că le vine în ajutor familiilor monoparentale, însă această susținere este insuficientă.

Două mame și trei copii care s-au tratat de cancer

Olga are două fiice de cinci și șase ani. Ambele au avut cancer la rinichi. Fiica Ninei a avut cancer la ochi. Toate trei copile s-au tratat în secția de oncopediatrie a Institutului Oncologic din Chișinău. Mamele lor s-au cunoscut în spital, iar întrucât își cresc singure copiii și au venituri limitate, au decis să locuiască împreună pentru a face mai ușor față cheltuielilor, dar și pentru a avea cu cine lăsa copiii în timp ce ele se află la serviciu.

„Era luna decembrie și era foarte greu. Înțelegeam că o să avem cheltuieli pentru agentul termic, că iarna e înainte, copiii se mai îmbolnăvesc și vom trebui cumva să găsim o ieșire din situație, astfel încât să ne fie mai convenabil”, spune Olga.

„Am planificat cu Olga un grafic, ca ea să poată duce copiii la grădiniță, dacă eu am nevoie să ies mai devreme la serviciu, iar seara, eu să mă eliberez mai devreme, ca să iau copiii de la grădiniță. Ne rânduim și ne străduim să reușim cumva”, spune Nina.

Chiar dacă mamele singure cu copii mici și în trecut se confruntau cu problema de a găsi un loc de muncă, în perioada pandemiei lucrurile s-au înrăutățit. Femeile spun că angajatorii din start le anunță că sunt într-o perioadă complicată și că există riscul ca, din cauza pandemiei, să-și înceteze activitatea. Pe lângă aceasta, unii angajatori întreabă și dacă au cu cine își lăsa copiii în cazul în care aceștia se îmbolnăvesc. 

Din acest motiv, femeile lucrează mai mult la ocazii: devin manichiuriste, iar uneori fac curat în apartamente. Banii pe care îi câștigă le ajung pentru strictul necesar, iar uneori alte mămici le ajută și le donează haine și produse alimentare.

„Banii ne ajung ca să achităm chiria și serviciile. Ne străduim să nu avem datorii. Ne-au ajutat alte mămici cu haine și noi a trebuit să le cumpărăm mai puține pentru iarnă. Tot de la ele avem și produse alimentare”, spune Olga.

Nina a încercat să se adreseze după suport material instituțiilor statului, însă, din motiv că nu are viză de reședință în municipiul Chișinău, nu poate accesa aceste plăți.

Creșa închisă și indemnizația de 640 de lei

Sveta, o altă mămică, are o fiică de un an și opt luni. Deoarece tânăra este mamă singură, fata, de la o vârstă fragedă a frecventat o creșă socială, pentru ca Sveta să se încadreze în câmpul muncii. Pe timp de pandemie, creșa s-a închis, iar tânăra mămică nu are cu cine își lăsa fiica și nu se poate angaja în câmpul muncii.

„Nu am cu cine să o las. Nu pot merge la muncă din cauză că grădinița nu-i deschisă. Dacă chiar să iau bonă, bona costă scump”, spune Sveta. 

Tânăra beneficiază de indemnizația pentru îngrijirea copilului care, pentru persoanele neasigurate, constituie 640 de lei lunar și se plătește până la vârsta de doi ani a copilului. Alt suport material din partea statului nu i-a fost acordat niciodată. 

„Indemnizația de 640 de lei nu prea ajută. Deloc, adică. Pot să spun că e zero. Mai am bunică care mă ajută, mai am persoane care mă susțin. Oricum, nu poți să depinzi de altă persoană întotdeauna”, spune Sveta.

Ea afirmă că mamele ar trebui singure să-și poată întreține copiii și că statul ar trebui să atragă mai multă atenție grupurilor care necesită susținere: vârstnicilor, mamelor singure, dar și persoanelor care au probleme de sănătate. 

Potrivit Biroului Național de Statistică (BNS), în anul 2019, indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de doi ani, acordată persoanelor neasigurate, a acoperit în proporție de 41% minimul de existență stabilit pentru copiii cu vârsta de la unu la șase ani.

Din spusele Svetei, cel mai des, mamele singure se ciocnesc de problema lipsei banilor, fie pentru plata chiriei, fie pentru achiziționarea produselor alimentare sau a lucrurilor necesare pentru copii. 

Pandemia și concediul neplătit pentru îngrijirea copilului

„Aș spune mai degrabă că trăim cu ziua de azi și de mâine. Planuri nu putem să ne facem pentru o săptămână înainte. Nu putem să-mpărțim banii pe o săptămână sau o lună înainte”, spune Iraida, o altă mămică singură.

În primăvara anului 2020, când fiica ei împlinise trei ani, Iraida planifica să iasă din concediu de maternitate și să revină la serviciu. Din cauza pandemiei, grupele mici din grădinițe au fost închise, iar femeia a fost nevoită să mai solicite un an de concediu, de această dată – neplătit, pentru că nu avea cu cine-și lăsa fiica. Pentru a se întreține, tânăra face curat în apartamente, iar pe fiică o ia cu ea la muncă.

„Când trebuie să merg la serviciu, o iau cu mine. Rareori când pot să o las la cineva din vecini, dar nu prea o las din cauza pandemiei. Practic cu mine merge. Am noroc că la serviciu nu e nimeni acasă și pot să o iau cu mine”, spune Iraida.

Chiar dacă femeia se străduie să-i păstreze regimul de masă și de somn al copilei, susține că nu reușește să-i acorde atenția pe care ar avea-o la grădiniță, în timpul activităților. 

„Eu îi ofer atenția de care are nevoie un copil, dar nu am timpul acela ca să stau așa de mult să colorăm, să scriem. Ea doarme, mănâncă. Eu iau mâncare cu mine. Cred că e aceeași ca la grădiniță, numai că atenția… Pentru că la lucru mă duc să muncesc, nu să stau”, spune femeia.

Ea s-a adresat cu o cerere către administrația grădiniței prin care a solicitat ca fiicei sale să i se permită să frecventeze grădinița în mod prioritar, pentru ca ea, fiind mamă singură, să poată munci pentru a se întreține.

Potrivit Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale (MSMPS), familiile monoparentale pot beneficia de anumite ajutoare din partea statului. Acestea pot beneficia de indemnizația unică la nașterea copilului, de indemnizația lunară, dar și de ajutorul bănesc acordat în cadrul serviciului social de sprijin pentru familiile cu copii, sau de ajutorul social. 

„Pe parcursul anului curent au fost operate mai multe modificări ale cadrului legal privind domeniul muncii. Acestea au avut ca scop susţinerea salariaților şi angajatorilor prin păstrarea personalului calificat în circumstanțele epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19”, se arată în răspunsul oferit de MSMPS, la solicitarea ZdG.

Astfel, legea permite salariaților să muncească temporar de la domiciliu sau de la distanță. Aceștia pot conveni cu angajatorii și asupra unui program flexibil de muncă, care poate fi stabilit pentru întreaga durată a zilei de muncă, dar poate fi și divizat în două perioade: una fixă, în care salariatul se află la locul de muncă și una variabilă, în care salariatul își alege orele de sosire și de plecare. 

„Suportul acordat de stat de multe ori este insuficient”

„Acolo unde este doar un părinte, povara este foarte grea de a asigura copilului toate cele necesare și la acest capitol este și o rezervă foarte mare din partea statului, cu toate că familiile monoparentale beneficiază de servicii sociale și prestații bănești, cum sunt indemnizațiile unice la naștere, indemnizația de maternitate a mamei, indemnizația de creștere a unui copil bolnav cu dizabilitate”, spune Maia Bănărescu, Avocata Poporului pentru protecția drepturilor copilului.

Ea menționează că statul nu lasă în umbră familiile monoparentale, însă suportul de multe ori este insuficient. Din spusele ombudsmanei copilului, familiile monoparentale pot beneficia de serviciul maternal sau, în cazul în care nu au cu cine lăsa copiii, pot scrie o cerere către instituțiile de învățământ – creșă, grădiniță sau școală, cu solicitarea de a permite copilului încadrarea, dar și aflarea lui în instituție, acestor copii acordându-li-se prioritate. Ei pot beneficia de reduceri sau chiar de scutire la plata pentru grădinițe și li se acordă hrană gratuită.

În anul 2019, potrivit BNS, mai puțin de un sfert dintre copiii cu vârsta de până la 3 ani au beneficiat de servicii de îngrijire a copiilor de vârstă fragedă.

Maia Bănărescu spune că deseori, din lipsă de informare, familiile monoparentale nu beneficiază de întregul spectru al serviciilor de suport oferite de stat și din acest motiv mamele ar trebui să se informeze privind drepturile pe care le au și să ceară cu insistență respectarea lor. Statul însă ar trebui să mărească prestațiile sociale destinate acestei categorii și să creeze servicii sociale foarte bine dezvoltate specializate în informare, asistență psihologică, dar și mediere. 

Potrivit BNS, în anul 2019, aproape fiecare al cincilea copil s-a născut în afara căsătoriei, majoritatea fiind din mediul rural. Gospodăriile monoparentale au constituit  peste 7% din totalul gospodăriilor cu copii.