Liceul „suspendat” de la Grigoriopol

Ora 14.00. La poarta şcolii din s. Doroţcaia, r. Dubăsari, parchează trei autocare cu aproape 200 de copii din or. Grigoriopol. Elevii se grăbesc să îşi ocupe locurile în bănci pentru că în scurt timp va suna la clasă. Laura Jitariuc din Grigoriopol, elevă în clasa a 9-a, parcurge zilnic, timp de opt ani, 17 kilometri cu acelaşi autocar ca să ajungă la lecţii în Doroţcaia.

Atât ea, cât şi colegii săi din clase mai mari şi mai mici împart şcoala care i-a adăpostit cu copiii din Doroţcaia. Timp de opt ani, de când s-au refugiat cu clasa pe malul drept al Nistrului, copiii de la Liceul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol învaţă după masă, iar elevii din Doroţcaia de dimineaţă.

De opt ani cu acelaşi program

„Îmi amintesc bine de ziua în care am venit prima dată cu autocarele la această şcoală”, povesteşte Laura Jitariuc despre 1 septembrie 2001. „Zi de zi parcurgem 17 kilometri ca să ajungem la şcoală. Este destul de complicat, mai ales iarna, atunci  când este frig şi gheţuş. Nu avem prea mult timp liber, deoarece de dimineaţă trebuie să ne facem temele pentru acasă, iar după masă suntem la ore. De obicei, ajungem acasă după ora 19.00”, mai spune Laura despre programul său şi al colegilor. Ea mai aminteşte şi de o altă problemă – punctele de trecere separatiste, care uneori le creează elevilor probleme, invocând că le lipsesc unele acte.

Aceeaşi situaţie au confirmat-o şi colegii Laurei înainte să înceapă ora de limba română. „Ne-am dori să revenim acasă, la Grigoriopol, unde să putem învăţa limba română fără a fi supuşi presiunilor”, ne spune Aurelia Pavalachi, colega Laurei.

Elevii Liceului Teoretic din Doroţcaia spun că şi-au făcut mulţi prieteni printre elevii de la Grigoriopol. „Am mai mulţi prieteni buni, dar şi mulţi cunoscuţi printre elevii de la Grigoriopol”, ne spune Vlad Bârzan, elev în clasa a 8-a. „Sunt foarte amabili şi prietenoşi”, consideră Ina Filipenco, din clasa a 10-a. „Ne ajutăm la lecţii şi ne împrumutăm cărţile”, mai adaugă eleva.

Oaspeţi nedoriţi

Deşi elevii ambelor instituţii de învăţământ spun că se împacă bine, administraţiile acestor şcoli, care împart acelaşi sediu, au devenit ostile. Chiar înainte de începerea noului an de studii, la 24 august, un grup de părinţi ai elevilor din Doroţcaia au adresat o scrisoare ministrului Reintegrării, Vasile Şova. „Noi, părinţii, am ajuns la punctul culminant”, şi-a început adresarea acest grup de părinţi. „Copiii noştri nu au posibilitatea să îşi desfăşoare studiile în condiţii normale”, au motivat ei, invocând mai multe probleme, cum ar fi că e ocupată de dimineaţă până seara cantina, că amenajarea şi menţinerea ordinii rămâne pe seama administraţiei Liceului Teoretic Doroţcaia, dar şi faptul că timp de şapte ani (n.r. – aproape opt), aceşti elevi sunt oaspeţi care „vin la totul pe de-a gata”.

Eleonora Cercavschi, directoarea liceului de la Grigoriopol, spune că instituţia pe care o reprezintă are un contract de arendă cu Primăria s. Doroţcaia. „Achităm arenda de peste 70 de mii de lei pe an”, ne-a spus ea, solicitată să comenteze acuzaţia părinţilor, dar şi a administraţiei liceului Doroţcaia că ar fi prejudiciat bugetul liceului-gazdă.

„Scrisoarea care a ajuns la Ministerul Reintegrării a fost ca o lovitură din spate şi considerăm că nu s-a procedat colegial. Noi nu avem altă soluţie decât să fim înţeleşi de colegii din Doroţcaia. Probabil că există cineva interesat să genereze conflicte între noi şi care vrea să ne lovească cap în cap”, mai comentează Eleonora Cercavschi.

„Un popor prea mic pentru o ură atât de mare”

Ca să descrie situaţia prin care trec, Claudia Sainsus, profesoară de limba română de la Liceul „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, a adunat şi nişte citate din literatură: „Suntem un popor prea mic pentru o ură atât de mare” (Ion Druţă).

„Incomodităţile pe care le suportă angajaţii şi elevii liceului de la Doroţcaia nu sunt comensurabile cu cele pe care le suportăm noi, mai ales pe timp de iarnă”, explică profesoara de limba română. „Faptul că încep lecţiile cu jumătate de oră mai devreme nu este mai grav decât situaţia noastră. Unica soluţie este acordarea unui sediu la Grigoriopol, dar nu depinde de noi”, mai spune Claudia Sainsus, care până în prezent nu a auzit de vreo intervenţie a autorităţilor R. Moldova ca să le rezolve problema. „E regretabil că ceea ce nu a reuşit să distrugă Smirnov (n.r. – liderul separatist de la Tiraspol) încearcă să distrugă cei de aici. E mult mai dureros”, opinează ea.

Pe de altă parte, directoarea liceului din Doroţcaia, Viorica Băcioi, afirmă că ambele instituţii suferă din cauza împărţirii aceluiaşi sediu. „Doroţcaia este un sat de oameni ospitalieri”, explică ea. „Iniţial s-a convenit ca liceul de la Grigoriopol să fie găzduit pe un termen de câteva luni. Acum mergem pe al optulea an. Majoritatea cheltuielilor sunt din bugetul liceului nostru, de aceea nu putem procura materiale didactice noi”, mai explică directoarea nemulţumirea părinţilor care au solicitat Ministerului Reintegrării ca elevii şi profesorii de la Grigoriopol să părăsească instituţia care îi găzduieşte.

Orar modificat

Problema, consideră autorităţile publice locale, constă în lipsa unei conlucrări între administraţiile instituţiilor. „Am încercat prin Ministerul Reintegrării, Ministerul Educaţiei, prin misiunile diplomatice să găsim o soluţie pentru această problemă”, spune Maria Jimbei, vicepreşedinta r. Dubăsari. „Sper, de exemplu, să revenim la clădirea din or. Grigoriopol, dar autorităţile de acolo nu vor accepta”, mai spune ea.

„Cei de la Grigoriopol s-au simţit foarte comod şi li s-a acordat multă atenţie. S-a făcut totul pentru ei”, afirmă Vasilisa Iluţa, şefa Direcţiei Educaţie Preşcolară şi Învăţământ General de la Ministerul Educaţiei şi Tineretului, deşi profesorii liceului de la Grigoriopol neagă acest fapt. Angajata Ministerului Educaţiei şi Tineretului a ajuns la Doroţcaia ca să discute cu administraţiile celor două instituţii despre situaţia lor. Într-un final, s-a decis să se facă mici modificări în orar.

Problemă suspendată de opt ani

Spre deosebire de Vasilisa Iluţa, Ion Manole, preşedintele Asociaţiei „Promo Lex”, instituţie care se ocupă de cazul liceului de la Grigoriopol, spune că până în prezent autorităţile de la Chişinău nu au întreprins nimic ca să schimbe în bine situaţia acestor copii şi profesori.

„Ar trebui să li se creeze condiţii nediscriminatorii faţă de alte instituţii de învăţământ”, consideră Ion Manole, opinând că timp de opt ani s-ar fi putut să li se găsească un sediu.

În ceea ce priveşte scrisoarea părinţilor din Doroţcaia, Ion Manole crede că poate fi vorba despre o provocare. „Ministerul Reintegrării şi cel al Educaţiei trebuia să insiste la obţinerea unui sediu în Grigoriopol, iar Ministerul Afacerilor Externe trebuia să facă public acest caz la nivel internaţional”, mai spune Manole, adăugând că soluţia de a evacua elevii şi profesorii acestei şcoli nu a fost ideea cea mai bună. „De aproape opt ani problema acestei instituţii de limbă română de la Grigoriopol este pur şi simplu suspendată”, mai afirmă preşedintele Asociaţiei „Promo Lex”.

Anastasia NANI