La Tiraspol: „Штиинца”, preocupată de dezvoltarea „limbii moldoveneşti”
Încă de la începutul acestui an, autorităţile de la Tiraspol, în frunte cu liderul Igor Smirnov, s-au declarat pentru dezvoltarea învăţământului în „limba moldovenească”. Totodată, „comunitatea moldovenilor” din stânga Nistrului aşteaptă deschiderea unui centru cultural care va promova grafia chirilică, deputaţii rmn declarând că dezvoltarea „limbii moldoveneşti” este singurul viitor al moldovenilor din raioanele de est ale Moldovei.
Între timp, în şcoli situaţia elevilor rămâne aceeaşi. Doar trei ore de limbă română pe săptămână. Acesta este singurul acces al copiilor la alfabetul latin, şi asta în condiţiile în care părinţii acceptă aceste lecţii facultative. În cele 33 de şcoli de pe malul stâng al Nistrului cu predare în alfabetul chirilic, de trei ori pe săptămână profesorii încearcă să deprindă elevii vorbitori de română (n.r. – numită oficial în constituţia rmn moldovenească) cu caracterele latine. Pentru aceste lecţii copiii nu au manuale, iar autorităţile de la Tiraspol nu văd necesitatea tipăririi acestora. Elevii au în ghiozdan doar câte un caiet, în care îşi notează cu grijă fiecare literă şi fiecare semn.
Elena (n.r. – nume schimbat) este mama unei fetiţe din clasa I care învaţă într-o şcoală din satul Delacău, r. Grigoriopol, unde elevii îşi fac studiile doar până în clasa 9-a şi doar în chirilică. Ea ne arată caietele fetiţei sale, care abia deprinde să scrie. Ca şi ceilalţi 12 colegi ai săi, într-un caiet, de sus până jos, fata a notat cu grijă la lecţiile „de scriere”: „Роман тоарнэ сук ын канэ” (n.r. – Roman toarnă suc în cană). Învăţătoarea încearcă să deprindă copiii să scrie caligrafic, dar nu şi caracterele latine. De trei ori pe săptămână fata merge la lecţii facultative, ca să înveţe regulile gramaticale ale limbii române şi caracterele latine. Elena ştie că, atunci când va creşte, fiica sa va avea de ales între o universitate din Chişinău şi una de la Tiraspol. „Mulţi vor la Chişinău, dar dacă nu au bani, copiii sunt nevoiţi să rămână în stânga Nistrului”, explică femeia.
Nu doar din cauza banilor, ci şi sub presiunea autorităţilor rmn vorbitorii de limbă română ar putea să facă o alegere contrară voinţei lor. Ca să nu-şi piardă locurile de muncă şi să evite problemele cu autorităţile, unii au renunţat la instituţiile cu predare în limba română. Despre astfel de situaţii ne vorbeşte Ion Iovcev, directorul liceului cu predare în limba română de la Tiraspol, numit şi singura „insulă românească” de acolo. „De multe ori, părinţii sunt şantajaţi de autorităţi că îşi vor pierde locurile de muncă dacă nu vor renunţa la ideea ca copii lor să înveţe în limba română”, explică Ion Iovcev. „Este o temere a autorităţilor din stânga Nistrului care se numeşte „românofobie”, mai explică directorul. Acest fapt nu este negat nici de directorul unei şcoli cu predare în grafie chirilică din acelaşi oraş. Alexandru Burlacu aminteşte despre mai multe situaţii în care elevii se întorc în şcolile din regiune cu predare în chirilică. „Nu pentru că elevilor le era greu să studieze în şcolile cu predare în limba română, ci pentru că părinţii „au fost sfătuiţi” insistent la serviciu să facă această alegere”, mai spune directorul instituţiei. Părinţii acestor elevi sunt atenţionaţi nu doar verbal, ci şi prin acte oficiale. De fapt, atât articolul 41 din Constituţia rmn, cât şi Legea cu privire la învăţământ din partea stângă a Nistrului anunţă negru pe alb că toţi cetăţenii au dreptul la educaţie. Acelaşi act însă prevede limitarea expresă a acestui drept. „Limitarea drepturilor cetăţenilor la educaţie se permite numai în cazurile prevăzute de legislaţie, în interesul securităţii statului, ordinii publice, protecţiei bunelor moravuri, sănătăţii populaţiei, drepturilor şi libertăţilor altor persoane”. „Această formulare poate fi calificată drept un fals, deoarece normele internaţionale prevăd egalitatea în drepturi. Acesta este felul în care autorităţile de la Tiraspol demonstrează abilitatea regimului separatist de a viola drepturile omului în numele drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane”, explică Alexandru Zubco, expert „Promo Lex”.
Totodată, autorităţile din stânga Nistrului au adoptat şi un program „Educaţia în limba moldovenească”, scopul declarat al căruia este „funcţionarea şi dezvoltarea educaţiei în limba moldovenească, formarea culturii educaţionale şi instruirea în limba moldovenească”. Recent acestea au anunţat şi despre deschiderea unui centru „Штиинца” (n.r. – Ştiinţa), în care îşi pun toate speranţele pentru dezvoltarea „limbii moldoveneşti”. Deschiderea acestuia este preconizată pentru anul 2010. Adunaţi la începutul lunii la o masă rotundă, profesorii de „limba moldovenească” au declarat că studirea limbii trebuie aprofundată în toate instituţiile, începând cu grădiniţa şi terminând cu universităţile. În acest context, deputatul Valerian Tulgara, care deţine şi funcţia de preşedinte al „Comunităţii moldovenilor”, a declarat că „limba moldovenească” vorbită în stânga Nistrului trebuie dezvoltată. „Limba noastră moldovenească are tot dreptul să păşească în timp cu lingvistica globală, iar noi nu mai putem vorbi într-o limbă moldovenească de topor a anilor ‘60—’90. Vom face tot posibilul ca limba noastră să se dezvolte. Moldovenii vor avea viitor dacă vor onora limba moldovenească”, a spus Tulgara în faţa comunităţii pe care o reprezintă.
Pe de altă parte, solicitat anterior să comenteze situaţia elevilor vorbitori de limbă română, dar înmatriculaţi în şcolile moldoveneşti, actualul ministru al Educaţiei, Leonid Bujor, a spus că abordarea ministerului de la Chişinău este unică pentru toţi copiii care locuiesc pe teritoriul R. Moldova, precizând că urmează să negocieze ca toate obiectele să fie studiate conform curriculei din dreapta Nistrului. Ministrul însă nu a precizat când vor avea loc aceste negocieri.
Anastasia NANI, Natalia SCURTUL
